Mai este furtul miliardului o prioritate naţională?

Intenţia lui Vladimir Plahotniuc de a introduce sistemul de vot uninominal în proporţie de sută la sută a avut drept scop obţinerea unui sistem mixt – 50 sau 51% de deputaţi aleşi în baza listelor de partid, iar ceilalţi prin vot uninominal. Presa, comentatorii politici şi partidele de opoziţie s-au năpustit asupra acestei intenţii, pe care au desfiinţat-o argumentat, urmînd ca, în final, „să aibă satisfacţia unei victorii” prin acea că vor obţine „măcar” un sistem mixt. Creînd falsa percepţie că pierde dînd înapoi, în realitate Plahotniuc şi consilierii de taină din iatacul lui cîştigă.

Intenţia sa de a introduce un sistem uninominal integral contrazice în fond o altă iniţiativă a sa – cea de reformare a clasei politice. Votul uninominal în sine nu este nimic altceva decît o condamnare la moarte a partidelor. Atunci ce să mai reformeze? Sau a înţeles că nu-i el omul care să poată aşa ceva şi că este şi imposibil? Totodată, votul uninominal integral anihilează sau trimite în derizoriu conceptele de „Opoziţie” şi „Putere”. Sub ce steag ideologic sau de proiecte politice pentru ţară ar urma să se înroleze 101 de deputaţi aleşi uninominal? În condiţiile Republicii Moldova, votul uninominal este o tîmpenie absolută sau o lipsă totală de clarviziune politică elementară, asta doar dacă nu s-ar urmărit ca majoritatea din cei 101 de deputaţi aleşi uninominal să se înscrie în PDM. Oare Plahotniuc urmăreşte distrugerea partidelor politice din frustrarea că nu a fost şi nu este capabil să fondeze sau că consolideze un partid politic cu o largă aderenţă populară?

Observaţi că şi în acest context Plahotniuc reuşeşte să ţină populaţia în priză spre a o face să treacă în uitare furtul miliardului. Toţi discută despre uninominal, iar PDM organizează săptămînal, în fiecare zi de Luni, întrevederi cu presa, căreia îi livrează teme de dezbateri întocmite laborios. Pentru spectacol „proeuropean”, moldoveanului îi mai este plasată pe ecranele televiziunilor de propagandă şi cîte o arestare selectivă; Veaceslav Platon ne este strecurat cu rafinament ca fiind unul dintre autorii şi profitorii principali ai furtului miliardului; Ilan Shor este „un cercetat penal de lux” şi pe care nu ştiu cum să-l facă scăpat; populaţia este furată efectiv şi exploatată prin scumpiri succesive de preţuri şi prin creşteri ameţitoare a valorii tuturor amenzilor; despre reforma autentică a Justiţiei şi Procuraturii nu se scoate o vorbă, iar occidentalii asistă neputincioşi sau complice şi Moldova este sfîşiată în bucăţi. Dar ce altceva să mai vinzi dacă nu bucăţi din teritoriul naţional?

S-a ajuns în situaţia paradoxală încît Statul pare că vrea să-şi întreţină bugetul naţional din amenzi, taxe vamale, preţuri nejustificat de mari la diferite servicii şi remitenţele diasporei. Cu cît populaţia ţării este într-o periculoasă descreştere din cauza emigrărilor masive şi a natalităţii scăzute, cu atît taxele de tot felul şi valoarea amenzilor creşte. Mai în glumă, mai în serios, s-a ajuns în situaţia în care un salariat moldovean întreţine un poliţist, un securist, un popă, trei pensionari, cinci politicieni şi cîte o rudă a fiecăruia dintre aceştia angajată de ei la Stat.

Revenind la chestiunea cu uninominalul, nu putem evita să remarcăm o bizarerie. Acest sistem a fost experimentat şi în România şi s-a dovedit a fi unul falimentar. Dezastru politic în toată regula! Asta s-a întîmplat deoarece sistemul în sine permite ca în Parlament să ajungă tot felul de netoţi, hoţi sau analfabeţi total. De ce politicienii români responsabili nu-i sfătuiesc cu vehemenţă pe „partenerii” lor de la Chişinău să renunţe la această iniţiativă aventuristă şi păguboasă pentru ţară? Situaţia este cu atît mai bizară cu cît Plahotniuc are în anturajul său inclusiv consilieri români. Se vede treaba că nu realismul politic şi interesul naţional primează, ci onorariile generoase primite spre a deveni părtaşi la introducerea fie şi a votului mixt, aşa cum a fost şi în România.

Din start, se ştie că sistemul uninominal şi chiar cel mixt este o hoţie şi o metodă diabolică prin care actualii guvernanţi vor să-şi păstreze controlul politic al ţării, inclusiv asupra Justiţiei, Procuraturii, Curţii Constituţionale, consiliului Coordonator al Audiovizualului etc. Totodată există certitudinea că orice deputat ales uninominal va fi un simplu executant al „cuiva”, o mînă care va vota la comandă ce i se dictează. Povestea de propagandă electorală cu „deputatul meu din raion căruia îi pot cere socoteală şi-l pot demite dacă nu-şi face treaba” este valabilă pentru oligofreni, neştiutori, naivi, blajini, indiferenţi şi este o spălare de creiere în masă. Iniţiatorul acestui proiect este conştient de asta, rîde satisfăcut în sinea sa şi este deplin încrezător în „prostia moldoveanului” şi în disponibilitatea lui de a se lăsa manipulat şi cumpărat. Şansele unei deşteptări naţionale sînt tot mai îndepărtate! La fel şi independenţa civică, de conştiinţă şi identitară!

Mihai CONŢIU