Proeuropenismul „culturii” garajului şi al cumetriilor

Dincolo de clădirile şi dotările urbane, luaţi în ansamblu, locuitorii Chişinăului trăiesc şi se comportă în această Capitală la fel ca şi în satele de unde provin, ruralizînd acest oraş pe toate palierele în care ar trebui să fie etalon reprezentativ de urbanizare de tip european. Ruralizarea Chişinăului a fost iremediabil accentuată mai cu seamă în ultimii 10 ani, de cînd primar este Dorin Chirtoacă. Unchiul lui, Mihai Ghimpu, printre alţii, a fost „responsabil” cu ruralizarea politicii la nivel naţional. Dacă analizăm realităţile cu obiectivitate, cît de slabă a fost şi este cultura urbană a acestui oraş.

Cu excepţiile de rigoare, oricît de multe dezacorduri furioase mi-aş atrage, nu pot să nu notez constatările pe care le-am făcut la faţa locului, ca să zic aşa. În materie de comportament urban, am întîlnit mai multe familii de ruşi decît de moldoveni care trăiesc şi se manifestă ca citadini autentici. Mulţi critici de-ai mei, în mod absolut eronat, mă vor contrazice cu vehemenţă, spunîndu-mi că ruşii au fost privilegiaţi încă de pe vremea URSS, adică au fost strămutaţi în oraşele moldoveneşti, că li s-au dat locuinţe cu prioritate etc. Să nu uităm, totuşi, că şi o serie întreagă de moldoveni au avut privilegii asemănătoare, mai cu seamă cei din domeniile de creaţie, mediatice etc. Cei mai mulţi dintre ruşii veniţi aici pe vremea URSS doar nu erau din Moscova sau Leningrad (actualul Sankt Petersburg), ci proveneau din aceleaşi medii ca şi moldovenii veniţi la Chişinău din satele lor de baştină. Se pune întrebarea: de ce moldovenii nu s-au citadinizat la acelaşi nivel ca şi ruşii, în general vorbind? Vă las să răspundeţi singuri, căci răspunsul meu ar fi prea dureros, inclusiv pentru mine!

Doamne, cît îmi este de dor de Seniorul şi alesul intelectual citadin Aureliu Busuioc, dar şi de alţi, totuşi, puţini Aleşi!

Din contextul general al celor scrise mai sus, spre a releva cît mai concret incompatibilitatea Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, mă voi opri asupra a două aspecte absolut de neînţeles, de neconceput sau de asimilat de către orice european – „cultura garajului” şi „cultura cumetriilor” la moldoveni!

Garajul, conţinut de maşini, idei, beţii, idile, ticluiri politice…

Pentru orice om nu doar din Europa, ci şi din cam întreaga lume, garajul particular este acea încăpere în care proprietarul lui îşi parchează/adăposteşte maşina şi în care îşi depozitează, în dulăpioare sau pe rafturi special amenajate, piese/scule/rezerve auto. În Republica Moldova, în Chişinău, de exemplu, noţiunea de garaj include utilităţi şi simbolistici imposibil de imaginat de către un non-moldovean. Aici, luaţi-o cum vreţi!, garajul este pretext pentru maşină sau maşina este pretext pentru garaj.

Pentru moldoveni, garajul este ceea ce reprezintă „celebrele” saune în care cei „ajunşi” – politicieni sau mafioţi – beau, se răsfaţă cu tîrfe, fac afaceri murdare, pun la cale proiecte sau alianţe politice etc. Fireşte că şi aceşti „ajunşi” sînt „un produs al garajului”, la care încă nu au renunţat, dar „au evoluat” la saune pe potriva ascensiunii politice sau în ierarhiile mafiote.

Totuşi, pentru „alfabetizarea europeanului”, trebuie să explic, relativ detaliat, ce este un garaj moldovenesc, ce conţine şi ce generează el. Aceste garaje au diferite grade de confort, exact ca şi la apartamente. La modul general vorbind, garajul unui „moldovean gospodar” are obligatoriu şi un beci, în care nu sînt depozitate scule auto, ci vin şi rachiu de fabricaţie proprie, iar la suprafaţa de la parter fireşte că există o masă şi scaune tipice interiorului unei crîşme, lîngă maşină. Unele garaje au şi un etaj, un dormitor mic şi cochet, o mică bucătărie şi o baie. Personal, am fost în cîteva garaje în care am văzut amenajate baruri care le eclipsează cu mult pe cele legale din oraş. Altele, „mai privilegiate de mediul înconjurător”, au şi terase frumos amenajate, în spate, „cu o vedere spre natură de-ţi ia vederea”.

Orice non-moldovean ar fi tentat să creadă că aceste garaje ar putea fi „proprietăţile specifice” ale unei pături sociale de mijloc sau mai „de jos”, cu predispoziţiile bahice sau de dezmăţ subînţelese din condiţii financiare şi culturale precare, dar s-ar înşela amarnic. Nu toţi, dar mulţi dintre proprietarii unor astfel de garaje sînt, în egală măsură, şoferi, funcţionari simpli, profesori universitari, scriitori, miniştri, directori de tot soiul, finanţişti etc. În esenţă, garajul este o „mîndrie personală” a tuturor celor care îl au. Pînă şi Primăria Chişinăului are un garaj al „beţiilor selecte”, iar cei care l-au văzut pe Chirtoacă bînd acolo şi ciocnind cinelele ştie că nu exagerez!

La fel ca şi în saunele „privilegiaţilor”, pe lîngă beţiile de rigoare şi obligatorii, şi în garaje se fac şi se desfac multe chestiuni – politice, de tip mafiot, de angajări a unor rude în sistemul administrativ de Stat şi multe altele ce derivă din acestea! Spre deosebire de anumite saune, curvăsăria este mai puţin prioritară. Garajul este o Mafie incontrolabilă şi controlabilă, în acelaşi timp, iar mai departe voi explica şi de ce. Sînt extrem de puţini sau poate că nici nu există intelectuali moldoveni cu pretenţii elitare, politicieni, universitari sau academicieni care să nu fi băut crunt în garajele moldoveneşti, să nu fi participat acolo la discuţii, uneltiri sau proiecte politice decisive pentru Republica Moldova. Credeţi-mă că ştiu ce afirm!

Cînd, mai devreme, scriam că garajul este o Mafie incontrolabilă şi controlabilă, mă refeream la legalitatea existenţei acestora. Funcţionalitate/construirea şi existenţa lor edilitară, din perspective legale, este decisă/aprobată de către Primărie. Din cele expuse mai sus, constatăm că Primăria Chişinăului, ca să particularizăm, a oferit autorizaţie de construcţie sau permite funcţionarea acestor garaje şi în alte scopuri decît cele prevăzute în proiectul iniţial atunci cînd a fost solicitată autorizaţia pentru construirea lor.

Se pune întrebarea: de ce Primăria nu exercită controale şi nu sancţionează multifuncţionalitatea locativă a acestora? Răspunsul cred că l-aţi dedus singuri: printre proprietarii unor astfel de garaje se numără primari, miniştri, procurori, judecători, poliţişti, mafioţi posesori legali de arme etc.! Acum vedeţi, iarăşi, din ce cauză, în masă, moldovenii sînt incompatibili cu Uniunea Europeană? Despre „cultul cumetriilor moldoveneşti” vom vorbi în numărul viitor al ziarului, aşa că… va urma!

Mihai CONŢIU