Ce ascunde familia preşedintelui Ianukovici

”Compatrioţilor noştri nu le vine să creadă că fiul unui preşedinte poate lucra la un ziar local, apoi într-un aeroport şi că se deplasează cu tramvaiul. Aşa ceva nu se întîmplă practic deloc la noi”, scria, în 2012 jurnalista Kristina Berdinski, după ce a realizat un interviu cu fiul premierului polonez Donald Tusk.

În Ucraina, progeniturile politicienilor şi înalţilor funcţionari sînt considerate drept nişte tineri de care nu te poţi atinge. Fiii preşedintelui Viktor Ianukovici, prietenii şi partenerii lor de afaceri pe spinarea statului dovedesc cel mai bine această stare de fapt, scrie revista poloneza Polityka, preluata de Courrier International.

Viktor Ianukovici Jr.

Viktor Ianukovici junior a studiat la o universitate din Kiev şi apoi a ales, la fel ca tatăl său, să intre în politică. A intrat în tineretul Partidului Regiunilor şi a fost ales deputat la numai 25 de ani, iar la alegerile din 2012 a fost reales. Susţine că succesul în politică i se datorează integral, numai că el nu a strălucit deloc, nici în partid şi nici în Rada Suprema.

Viktor junior străluceşte în schimb cînd vine vorba de colecţia sa de automobile. Deţine, printre altele, un Hummer şi un Audi R8, însă nici un automobil nu se regăseşte în declaraţia sa fiscală din 2010.

El este căsătorit cu Olga Korceanska, fiica unui consilier municipal din partea partidului Iuliei Timosenko. Cuscrul preşedintelui a trebuit însă să demisioneze din partidul rivalei lui Ianukovici şi să intre în rîndurile Partidului Regiunilor.

Oleksandr Ianukovici, şeful clanului prezidenţial

Dacă Viktor junior pare un tînăr care s-a mulţumit cu sprijinul masiv al familiei, fratele său mai mare, Oleksandr, este mult mai ambiţios. Într-atît de mult încît a devenit adevăratul administrator al averii şi influenţei familiei. Săptămînalul Korrespondent îl plasa, în 2013, pe locul trei în topul influenţei în Ucraina, după tatăl său şi oligarhul Rinat Ahmetov. Averea lui Oleksandr Ianukovici este estimată la peste jumătate de miliard de dolari.

Oleksandr Ianukovici şi-a lansat afacerile într-un domeniu foarte ”căutat” de politicienii corupţi din statele foste socialiste: construcţii şi lucrări publice. Primele afaceri le-a avut în regiunile puternic rusofone ale ţării: Doneţk şi Crimeea. În 2012, compania sa, Mako, şi-a deschis un birou şi la Geneva şi a început să exporte cărbune, către mai multe continente. Începînd din 2011, Oleksandr Ianukovici a devenit acţionar important şi la Banca de Dezvoltare a Ucrainei.

Guvernator de bancă centrală premiat de o universitate inexistentă

Prietenii şi colegii săi de generaţie sînt într-o permanentă ascensiune. Viktor Ianukovici a demis Guvernul condus de Mykola Azarov, un finanţist respectabil, fost ministru de Finanţe. Premier interimar a fost numit tînărul Serghei Arbuzov, pînă acum vicepremier. Ei bine, mama lui Arbuzov, ce vine tot din Doneţk – fieful lui Ianukovici, este preşedinta consiliului de administraţie a Băncii de Dezvoltare a Ucrainei. La doar 34 de ani, Serghei Arbuzov (director de sucursală bancară) este numit viceguvernator al Băncii Naţionale a Ucrainei şi după cîteva luni devine guvernator. În 2013, el era deja pe poziţia a cincea în clasamentul Forbes al celor mai bogaţi ucraineni.

Arbuzov a avut grijă de imaginea sa de politician. A făcut rost repede de o diplomă ce-l include printre cei mai buni bancheri din Europa de Est, diplomă oferită de o universitate fantomă, a cărei adresă este într-un cămin de la marginea Koln-ului. Apoi, Arbuzov a cumpărat şi clubul Metalist Harkov, care s-a descurcat onorabil în UEFA Europa League.

Bunul prieten al lui Oleksandr Ianukovici şi-a lăsat oamenii peste tot pe unde a trecut. Guvernator al Băncii Naţionale este Igor Sorkin, unul dintre adjuncţii săi. La fel, un alt adjunct a ajuns ministru de Finanţe – Iuri Kolobov.

De oamenii familiei Ianukovici nu a scăpat nici Ministerul Energiei. Ministru este Eduard Staviţky, cel care s-a remarcat prin transferul unei clădiri a Guvernului în proprietatea unui offshore din Liechtenstein deţinut de familia Ianukovici.

Ministrul de Interne demisionar, Vitali Zaharcenko, cel acuzat de protestatari că a ordonat comiterea abuzurilor poliţiei în ultimele zile, este un alt prieten bun al familiei prezidenţiale, din cercul celor care, prin firmele controlate, primesc imensa majoritate a contractelor cu statul, singura cale către profit într-o economie ce stagnează de aproape un deceniu.

Tînărul ”Rege al Gazului”

Capul de lance al clanului prezidenţial în lumea afacerilor este un oligarh foarte tînăr, şi mai ales foarte misterios – Serghei Kurcenko (28 de ani), patronul echipei de fotbal Metalist Harkov, rival în ale sportului, politicii şi afacerilor al lui Rinat Ahmetov. Numit de Forbes Ucraina drept ”Regele Gazului” (o aluzie la titulatura de ”Prinţesa Gazului” deţinută de Iulia Timoşenko în urma cu aproape 20 de ani), Kurcenko a cumpărat al doilea cel mai mare trust media din ţară, United Media Holding. Se întîmpla în această vară, în pline negocieri între Ianukovici şi UE.

El a cumpărat singurele publicaţii care realizau anchete importante: Korrespondent şi Forbes. După preluarea Korrespondent, redactor-şef a fost numit un ziarist din Doneţk, fidel preşedintelui, care a anunţat noile condiţii: există o listă de oameni de afaceri despre care este interzis a se scrie de rău.

Tînărul oligarh Kurcenko susţine că în spatele său nu se află nimeni, însă în momentul în care s-a arătat interesat de achiziţionarea trustului media al lui Viktor Pinciuk, analiştii au avut dovada că el acţionează în interesul clanului Ianukovici. Regele Gazului a devenit, peste noapte ”Mr. Nobody”, unealta regimului Ianukovici.

Toţi cei enumeraţi mai sus au obţinut accesul la resursele unei ţări cu 46 de milioane de locuitori cu condiţia de a organiza sistemul de guvernare în aşa fel încît preşedintele Ianukovici să fie reales în 2015 cu orice preţ, fie el jocul la două capete între UE şi Rusia, fie aruncarea ţării în braţele Moscovei, fie reprimarea protestelor din ţară.

S-a ajuns în această situaţie conflictuală pentru că preşedintele Ianukovici a încălcat o lege nescrisă a politicii ucrainene: să nu-ţi trimiţi niciodată predecesorii la închisoare, spune Taras Berezoveţ, director al firmei de consultanţă politică Berta Communications. Pentru că Iulia Timoşenko a fost condamnată la închisoare sub regimul Ianukovici, se prea poate ca, dacă va pierde alegerile din 2015, actualul preşedinte s-o urmeze după gratii. Or, pentru a evita pierderea puterii şi apoi închisoarea, nici un preţ nu este prea mare pentru Ianukovici şi clanul său.

Reacţia vechilor oligarhi

Ascensiunea puternica a acestor ”lupi tineri” din jurul familiei Ianukovici i-a iritat pe vechii oligarhi ucraineni, în frunte cu Rinat Ahmetov şi Dmitri Firtaş. Pînă acum, aceştia nu şi-au asumat riscuri mari în relaţia tensionată cu Ianukovici, ci au recurs la o opoziţie indirectă.

”Toate canalele care aparţin ”vechii oligarhii” au acoperit complet şi obiectiv protestele. Aceasta ne face să ne gîndim că anumiţi oligarhi ar putea susţine anumite schimbări în ţară”, spune Natalia Ligaceva, specialistă în monitorizarea mass-media, citată de Le Temps.

Canalele ICTV şi STB, controlate de StarLightMedia Group, deţinut de magnatul Viktor Pinciuk, îl susţin pe fostul campion mondial la box Vitali Kliciko, unul dintre liderii opoziţiei. Pinciuk este ginerele fostului preşedinte Leonid Kucima, cel care a condus un regim autoritar în anii ’90 şi care a fost mentorul politic al actualului preşedinte Ianukovici. Numai că, brusc, Kucima a cosemnat o declaraţie prin care trece de partea protestatarilor pro-europeni. Să fi devenit autocratul Kucima pro-occidental? Ginerele lui Kucima are relaţii bune cu Tony Blair şi cu Bill Clinton, după cum susţin jurnaliştii ucraineni, şi ar putea da astfel un sprijin important protestatarilor ce vor să-şi vadă ţara asociată la UE. Numai că nu aceasta este miza pro-europenismului manifestat de vechea oligarhie ucraineană.

Călin MARCHIEVICI, Cotidianul.ro