Autor: Jim Yong Kim

În ultimul sfert de secol am obţinut progrese enorme în lupta împotriva sărăciei. În anul 1990, 36 la sută din populaţia de pe glob, sau 1,9 miliarde de oameni, cîştigau mai puţin de 1.25 dolari pe zi. Estimările noastre arată că anul viitor această cifră urmează să scadă la 12 procente, ceea ce va constitui o reducere de două treimi în 25 de ani. Acest lucru înseamnă că anul viitor, comparativ cu 1990, un miliard de oameni nu vor mai trăi în sărăcie extremă.

Este un mare progres. Totuşi, va fi mult mai dificil să ajutăm următorul miliard de oameni să scape de sărăcie. Avem mult de lucru, mai ales în Africa sub-sahariană, unde în fiecare zi aproximativ 450 de milioane de oameni se trezesc în sărăcie.

Grupul Băncii Mondiale urmăreşte două obiective: eradicarea sărăciei extreme pînă în 2030 şi creşterea a ceea ce noi numim "prosperitate partajată" în rîndul celor care reprezintă cele mai sărace 40 procente de oameni din ţările în curs de dezvoltare.

Creşterea prosperităţii partajate înseamnă să se lucreze în vederea asigurării faptului că creşterea economiei globale se va solda cu îmbunătăţirea vieţii tuturor membrilor societăţii şi nu doar a vieţii cîtorva privilegiaţi. Aceasta înseamnă creşterea veniturilor a 40 de procente de oameni cu cele mai mici salarii din ţările în curs de dezvoltare şi îmbunătăţirea accesului acestora la elementele esenţiale ale vieţii, inclusiv la hrană, adăpost, asistenţă medicală, educaţie şi locuri de muncă.

Deşi creşterea veniturilor individuale este importantă, ea constituie doar o parte a ecuaţiei de majorare a prosperităţii partajate. Avem, totodată, nevoie de o creştere economică generatoare de beneficii care ar crea societăţi mai echitabile. Aşadar, în afară de sporirea veniturilor, creşterea prosperităţii partajate se focalizează, de asemenea, pe îmbunătăţirea egalităţii de gen şi pe accesul oamenilor cu venituri mici la hrană, adăpost, apă curată, salubritate, asistenţă medicală, educaţie şi locuri de muncă.

În esenţă, acesta este un obiectiv de reducere a inegalităţii pe glob. Răspîndirea virusului Ebola în Africa de Vest ne arată cît se poate de clar importanţa acestui obiectiv. Lupta împotriva virusului este o luptă pe mai multe fronturi, viaţa şi sănătatea omului fiind pe primul plan. Dar aceasta este, totodată, o luptă împotriva inegalităţii. Ţările cu venituri mari şi mijlocii sînt acelea care deţin cunoştinţele şi infrastructura necesară pentru tratarea celor bolnavi şi stoparea răspîndirii virusului. Cu toate acestea, timp de mai mulţi ani încă nu am reuşit să facem aceste lucruri accesibile pentru oamenii cu venituri mici din Guineea, Liberia şi Sierra Leone. Şi s-a ajuns la situaţia că în prezent mii de oameni din aceste ţări mor deoarece loteria naşterii a făcut ca aceştia să se nască în locul nepotrivit.

Majorarea prosperităţii partajate este, de asemenea, importantă pentru exercitarea dreptăţii. Organizaţia de combatere a sărăciei Oxfam International a raportat recent că 85 cei mai bogaţi oameni ai lumii deţin o avere comună egală cu averea celor mai săraci 3,6 miliarde de oameni. În condiţiile în care un număr atît de mare de oameni din Africa sub-sahariană, Asia, şi America Latină trăiesc în sărăcie extremă, o atare stare de lucruri este o pată pe conştiinţa noastră colectivă. Protejarea posibilităţii individului de a culege recompense financiare pentru muncă grea şi de a se bucura de succes este extrem de importantă. Acest lucru creează motivaţie, stimulează inovaţie şi permite oamenilor să-i ajute pe alţii.

Aşadar, ce presupune majorarea prosperităţii partajate? Un parametru important de măsurare îl constituie nivelul relativ de venit al celor mai sărace 40 de procente din populaţia unei ţări. În perioada anilor 2000, acest grup de populaţie s-a bucurat de rate de creştere a veniturilor mai rapide decît cele ale populaţiei generale în 52 din 78 de ţări cu venituri mici. Dar progresul mixt de realizare a Obiectivelor ONU de Dezvoltare ale Mileniului demonstrează că bunăstarea generală a gospodăriilor care fac parte din cele 40 de procente de jos rămîne mult mai scăzută comparativ cu cea a gospodăriilor cu venituri mai mari. Cu alte cuvinte, chiar dacă veniturile lor au crescut mai repede, gospodăriile cu venituri mici nu se bucură de aceleaşi beneficii sociale ca şi cele mai bogate, inclusiv din perspectiva accesului la hrană, apă curată şi salubritate.

Majorarea prosperităţii partajate constituie mecanismul Grupului Băncii Mondiale de a combate problema inegalităţii. Experienţa noastră ne sugerează că patru strategii sînt parte integrantă a realizării acestui obiectiv: dezvoltarea capitalului uman; construirea şi implementarea reţelelor de securitate socială bine concepute; oferirea stimulentelor pentru sectorul privat în vederea creării locurilor de muncă atractive şi implementarea politicilor fiscale şi ecologice durabile, capabile să faciliteze realizarea acestor scopuri.

Prosperitatea partajată face parte din cele două obiective ale noastre din simplul motiv că este esenţială pentru a pune capăt sărăciei.

Autorul este preşedintele Grupului Băncii Mondiale