Cîte aiureli s-au mai scris despre Putin! Presa franceză aproape întotdeauna vorbește despre el în tonalitate agresivă. În orice articol, chiar și pozitiv despre Rusia, nu poți să nu te împiedici de un comentariu negativ despre președintele rus. Toate acestea, din păcate, influențează opinia publică, care habar nu are cum stau lucrurile în realitate. În același timp, Putin se bucură de o susținere excepțională în țară.

Dar în ce constau cauzele admirației pe care o trezește Putin? Probabil, el a reușit să găsească cea mai bună și poate singura modalitate de a conduce Rusia.

Federația Rusă este un stat continental euro-asiatic în care 78% din populație locuiește în partea europeană, iar 75% din teritoriu se află în Asia. Rusia ocupă 40% din teritoriul Europei și o treime din Asia. Pe acest teritoriu imens locuiesc 128 de grupuri etnice, mai mult de 100 de limbi se află sub protecție constituțională. Pentru comparație, amintim că Statele Unite, practic, au exterminat populația băștinașă, iar rămășițele ei au fost asimilate în modul de viață american. Ortodoxismul este cea mai influentă religie din Rusia, însă tot acolo locuiesc peste 20 de milioane de musulmani și mai multe zeci de confesiuni.

Carta politică a Rusiei reprezintă mai mute teritorii cu statut diferit. În total, în țară sînt 85 de subiecți federali.

Această descriere geo-politică ne permite să ne imaginăm cît de dificil e să conduci un asemenea stat. Să ne amintim că haosul creat după destrămarea Uniunii Sovietice ar fi putut să provoace și destrămarea Rusiei, cu sprijinul activ al hoitarilor occidentali, care doresc și acum lichidarea concurentului economic și acapararea bogățiilor naturale ale Rusiei.

Vladimir Putin a pus capăt acestor planuri. Iar procesul de reluare a controlului asupra Caucazului de Nord a fost dur: demiterea guvernatorilor corupți și intervenția militară.

Da, Vladimir Putin ignoră regulile pe care democrațiile occidentale le-au declarat, dar tot ele nu le respectă – amintiți-vă de Serbia, Libia, Iraq, Afganistan, Siria. El vorbește limba germană, negociază cu Merkel fără traducători. În același timp, are o atitudine sceptică față de Uniunea Europeană, care este prea influențată de Washington.

După Agoravox, Franța