În 1869 se năştea la Rozavlea, în Maramureş, România, Shimshon Isac Ovici, rabin şi comediant ambulant. În 1921, cînd avenit pe lume şi ultimul din cei zece copii ai săi, Ovici (1868–1923), afectat de nanism hipofizar (piticism), se putea lăuda cu performanţa de a fi ajuns capul celei mai numeroase familii de pitici din lume. Douăzeci de ani mai tîrziu, familia Ovici înregistra, însă, un record mult mai amar: a fost una din cele două familii extinse care au supravieţuit infernului de la Auschwitz.

Copiii lui Ovici au învăţaţ de mici că trebuie să fie uniţi, să nu se despartă sub nici o formă unul de celălalt. Urmînd acest sfat părintesc, şi-au format propriul grup artistic, Trupa de Teatru Liliput (sau „Circul de pitici” cum îi spuneau localnicii), care în anii 1920-1930 a cunoscut un succes deosebit, cu turnee în România, Ungaria şi Cehia şi un repertoriu cîntat în idiş, maghiară, română, rusă şi germană. Mereu eleganţi şi avînd aura unor artişti „de talie internaţională”, au fost primii locutori ai Rozavlei cu aparat radio şi automobil. Membrii mai înalţi ai familiei au ajutat trupa la organizarea spectacolelor, iar cînd nu erau în turneu, locuiau toţi împreună, în aceeaşi casă.

La începutul celui de Al Doilea Război Mondial, familia Ovici număra 12 membri, şapte dintre ei fiind pitici. După cedarea Ardealului de Nord Ungariei, în Septembrie 1940, au intrat în vigoare legile rasiale, care interziceau artiştilor evrei să ţină spectacole pentru non-evrei. Trupa familiei Ovici a reuşit, însă, să-şi procure documente personale care omiteau faptul că erau evrei, reuşind astfel să-şi continue turneele pînă în mai 1944, cînd toţi cei 12 au fost deportaţi la Auschwitz-Birkenau, alături de cele 3.500 de persoane cîte formau pe atunci comunitatea evreiască locală. Pentru o Germanie obsedată de rasa perfectă, liliputanii familiei Ovici erau de două ori indezirabili: ca evrei şi ca indivizi cu statură „deviantă”.

La Auschwitz, întreaga familie Ovici a fost preluată de Josef Mengele, medicul lagărului. „Îngerul morţii” s-a arătat imediat interesat de ei şi i-a separat de restul deţinuţilor pentru a-i putea monitoriza. Mengele era curios să afle cum de unii membri ai familiei sînt pitici iar alţii sînt de statură medie, gîndindu-se că va putea dezlega astfel secretul piticismului. Pentru a-i ţine pe Ovici sănătoşi pentru experimentele sale, doctor Mengele le-a oferit condiţii de igienă, mîncare şi haine mult mai bune decît pentru ceilalţi deţinuţi din lagăr.

Familia Ovici a fost supusă mai multor teste, inumane, care depăşeau, evident, limitele oricărei deontologii medicale. Ei urmau să fie ucişi de îndată ce Mengele ar fi terminat experimentele. Şansa, însă, le-a surîs: au apucat să se vadă eliberaţi pe 27 ianuarie 1945. Armata Roşie i-a dus într-un lagăr de refugiaţi din Uniunea Sovietică de unde, mai tîrziu, au fost eliberaţi. S-au întors acasă, în Rozavlea, după ce au mers pe jos şapte luni.

Casa le-a fost jefuită, dar au reuşit să-şi recupereze bijuteriile şi banii ascunşi înainte de a fi deportaţi la Auschwitz. Au plecat, apoi, cu toţii, mai întîi la Sighet şi de acolo în Belgia. În mai 1949, au emigrat în Israel, stabilindu-se în Haifa. Și-au reluat turneele rebotezaţi în trupa Cei şapte pitici de la Auschwitz. Cabareturile lor s-au bucurat de un succes extraordinar, cu public numeros. În 1955, s-au pensionat şi şi-au cumpărat o sală de cinema. Prima născută dintre piticii Ovici, Rozika, a murit în 1984, la vîrsta de 98 de ani. Ultimul supravieţuitor al familiei, Perla Ovici, a murit în 2001.

În Martie 2013, actorul american Warwick Davis, cunoscut pentru rolurile sale din producţiile de succes Războiul stelelor şi Harry Potter, a prezentat un episod din serialul Perspective al postului ITV intitulat Warwick Davis - The Seven Dwarfs of Auschwitz (Warwick Davis – Cei şapte pitici de la Auschwitz), documentar în care Davis, pitic şi el, merge pe urmele familiei Ovici. Povestea acestora este redată într-o carte scrisă de jurnaliştii Yehuda Koren and Eilat Negev.

Marius COSMEANU,

Romanialibera.ro