Biblia şi biserica ortodoxă transformate în Statut şi filială de partid ale Stîngii

Autor: Mihai CONŢIU

Despre preacurviile, sodomiile, beţiile, hoţiile, bogăţiile unor popi ortodocşi din Moldova, precum şi despre transformarea bisericilor în sedii de campanii electorale am scris de mi s-a urît. Degeaba scriem noi, căci mafia sutanelor este mult prea puternică, mult prea închegată într-un păcat colectiv complice.

La drept vorbind, o bună parte din Biserica Ortodoxă din Moldova reprezintă un instrument de teroare şi şantaj politic şi social aplicat populaţiei cu falsa binecuvîntare a unui Dumnezeu în care aceşti popi nu mai cred de mult. Deşi Moldova este un stat laic, o mare parte a popilor îmbuibaţi se comportă de ca şi cum ar trăi într-un stat religios, în care au pretenţia nesăbuită de a suprapune Biserica peste Constituţie, legile ţării, conducătorii laici ai statului şi deasupra proiectelor naţionale de viitor ale ţării şi de siguranţă naţională.

Da, majoritatea populaţiei ţării este născută ritualic în religia ortodoxă, numai că, repet, Biserica este separată de statul laic Republica Moldova. Statul, aşa cum este el, este obligat să-şi apere cetăţenii prin pîrghiile politice, sociale, educative, administrative, de sănătate etc. Biserica, în schimb, este o opţiune liberă a fiecăruia dintre cetăţeni, în funcţie de cultură, educaţie sau alte necesităţi spirituale explicabile sau nu. Biserica nu-şi asumă aceleaşi obligaţii legiferate faţă de oameni la fel ca şi statul.

Contra cost, Biserica îl botează pe om, îi oficiază cununia religioasă şi îl înmormîntează, după caz. Toţi aceşti mercenari (popi) ai unui Dumnezeu în care ei nu cred nu oferă credincioşilor nimic pe gratis, creştineşte, ci solicită de la fiecare bir ca să se roage suplimentar lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor enoriaşilor sau alte rugi. Din toate aceste biruri, popii îşi construiesc adevărate palate, îşi cumpără maşini dintre cele mai luxoase şi multe alte bunuri materiale. În paralel, sfidînd orice urmă de bun-simţ creştinesc, le cer bieţilor enoriaşi creduli să fie umili şi să se pocăiască. Cînd un popă defilează cu luxuri la fel ca şi un mare mafiot sau om de afaceri puternic, atunci este sigur că el nu mai crede de mult în Dumnezeu, ci în huzurul lumesc irepetabil.

În Moldova, în general, Biserica este cea mai profitabilă afacere, motiv pentru care şi există mai multe biserici decît spitale, de exemplu. Este deja timpul ca legiuitorii să ia în calcul impozitarea Bisericii, iar popii să facă, anual, Declaraţii în care să-şi enumere averile şi veniturile anuale. Pentru că Dumnezeu nu efectuează anchete penale pe Pămînt, este cazul ca instituţiile de urmărire penală să-i ia la întrebări şi pe nababii de popi care au cele mai luxoase vile şi autoturisme. Popii n-ar trebui să se teamă de aceste rigori atîta timp cît spun că au teamă de Dumnezeu, se simt curaţi, fără de prihană şi apăraţi de puterea divină.

„Iubiţi întru Hristos, fraţi şi surori, votaţi-l pe Dodon!”

Este ştiută deja atitudinea extremistă a Bisericii Ortodoxe de aici, iar aici este vorba, în special, de cea care se gudură pe sub patrafirul Patriarhiei Moscovei, faţă de aprobarea şi promulgarea Legii Antidiscriminare. Bezmeticii politruci şi obsedaţi de popi au avut impertinenţa de a-i ameninţa pe guvernanţi cu afurisenia, cu excomunicarea. Şi-au ridicat sutanele în sus ca nişte chivuţe, acuzînd guvernarea că va permite căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

Bineînţeles că lucrurile nu stau aşa, că popii nici n-au citit această lege, care-i destinată să sancţioneze absolut orice formă de discriminare – religioasă, profesională (a persoanelor cu handicap la încadrarea în muncă, a femeilor plătite mai puţin decît bărbaţii pentru aceeaşi muncă prestată), tineret, persoane vîrstnice, minorităţi sexuale, drepturi civile etc. Popii – nu şi nu! Chiar că au fost ca în parabola cu „hoţul strigă: hoţii!” Ei s-au oprit doar în spatele homosexualilor, ca să pară mai curaţi, să nu creadă lumea că printre ei nu sînt din ăştia.

Da, şi eu sînt împotriva homosexualităţii, dar nu-i pot nega realitatea. Mă contrariază, în mod deosebit, paradele lor stradale agresive, care nu sînt nimic altceva decît un fel de campanii de prozelitism. Să stea, frate, în găoacea lor, acolo, să-şi panseze fundurile cu discreţie, căci nici eu nu ies pe stradă să demonstrez cu batalioane de bărbaţi şi femei heterosexuali, ca să ne facem paradă la clasica potenţă procreativă!

Popii, însă, probabil, dacă nu sigur, la sugestia „pudicei” Patriarhii moscovite, au isterizat politic această lege numai şi numai pentru că este unul din paşii pro-europeni făcuţi de Moldova. Nu te poţi integra în Europa spunîndu-i ologului că este olog şi nu are dreptul să muncească, că femeia e mai proastă decît bărbatul şi trebuie plătită mai puţin pentru aceeaşi muncă, că un bărbat sau o femeie de 50-55 de ani pot fi refuzaţi să fie angajaţi în muncă de un patron pentru că sînt prea bătrîni, că o secretară trebuie, obligatoriu, să aibă pînă în 28 de ani, să fie frumoasă şi nemăritată sau că un popă homosexual să fie răspopit de ÎPS Vladimir pentru simplu motiv că pe preoteasa lui o cheamă Vitalie.

Aşa cum şi era de aşteptat, armata rusofilă a popilor, un fel de Coloană a V-a în sutane a Moscovei, cu Biblia într-o mînă şi cu Legea Antidiscriminare în cealaltă, s-a avîntat în campania electorală parlamentară pentru alegerile din 30 noiembrie în favoarea, fireşte, lui Dodon, ultimul dintre copiii politici moldoveni înfiaţi de Moscova. Mai mare ruşinea!

Am în faţă o foaie volantă electorală de-a dreptul blasfematoare editată de un fel de „grup de iniţiativă a preoţilor din mai multe raioane”. Spun „blasfematoare”, pentru că dracii ăştia în sutană îl invocă, nici mai mult şi nici mai puţin, pe Apostolul Pavel, în argumentaţia lor de a-i convinge pe credincioşi ca să-l voteze pe Dodon, nicidecum partidele de orientare pro-europeană, iar asta şi pentru că acestea sînt cele care au adoptat Legea Antidiscriminare. Ghiavolii de popi fac păcatul nelegiuit de a spune că însuşi „Apostolul Pavel spune cum să procedăm cu aceşti politicieni”, redînd un verset biblic care nu are nici o legătură cu asta, dar ei fiind siguri că va avea efect asupra mulţimii credule de moldovenii, ceea ce s-a şi cam întîmplat.

Curvăsăria fariseicilor popi vine din aceea că se justifică spunînd că „foarte mulţi creştini dezorientaţi îi întreabă cu cine să voteze, care dintre politicieni sînt mai aproape de Ortodoxie şi vor anula Legea Antidiscriminare sau alte legi anticreştine votate de Alianţă în ultimii ani”. Carevasăzică, înţelegeţi ce vrăjeală au băgat tîlharii ăştia? Adică, noi trebuie să-i credem că toate babele, moşnegii, junii şi fetele nemăritate au alergat sub patrafirele lor ca să se spovedească şi să-i roage să-i îndrume pe „calea dreaptă a opţiunilor electorale”. Dacă, prin absurd, or fi fost cîţiva creduli, aceştia au avut surpriza ca, sub patrafirul popii, să descopere portretul lui Dodon sau cel al Zinaidei Greceanîi (Dodon pentru dodoni, Zinaida pentru zinaide, asta ca să simtă gustul Legii Antidiscriminare), iar de-de-supt… proprietatea organică a popii!

De ce această armată a popimii i-a fraierit pe moldoveni ca să-l voteze pe Dodon? Ei spun că din cauză că Dodon s-a angajat, în faţa patrafirelor lor, că va spigini Biserica şi va anula Legea Antidiscriminare, precum şi alte „legi satanice” votate pînă acum. Să nu le dai cu cădelniţa în cap? Oameni buni, treziţi-vă, nu-i mai ascultaţi pe aceşti popi practicanţi de bişniţă politică şi de credinţă în Dumnezeu! Pînă şi un om aşa de informat şi slujitor al intereselor politice promovate de stăpînul Moldovei Vladimir Plahotniuc, iar aici este vorba despre avocatul şi comentatorul politic Roman Mihăeş, în stilul său agramat şi incult binecunoscut, le-o dă popilor peste nas indirect, afirmînd: „Într-adevăr, putem considera că electoratul, oferindule (corect gramatical-elementar: oferindu-le) majoritate parlamentară, a emis o sentinţă de condamnare la guvernare, pentru PLDM, PD şi PL”, adică autorilor Legii Antidiscriminare.

Ei, sigur, opţiunea popilor pentru Dodon mai este legată şi despre o icoană a unui sfînt şi „o părticică din moaştele lui”, aduse de liderul socialiştilor de la Moscova, un sfînt care numai moldovean nu este, dar nu scot o vorbă despre parale. Ţinînd seamă de şansele pro-europene ale Moldovei, în pofida rezultatelor notabile obţinute de Dodon la alegeri, înţelegem ambiguitatea popilor, care au spus că Dodon, pe lîngă o icoană a Sf. Serghie de la Radonej, le-a adus şi „o părticică din moaştele lui”. „Părticică”? Ce să însemne asta? Dacă nu-i os, înseamnă că poate fi ceva conservat în formol, iar asta nu poate fi decît o… chestie, o… ceea ce le-a promis moldovenilor că nu vor mai fi împiedicaţi să intre în Rusia!

Atitudinea electorală a popilor în campania electorală pro Dodon şi împotriva Legii Antidiscriminare mi-a adus aminte de următoarea poantă: Un adolescent cu coşuri pe faţă, se spovedeşte la preot şi îi spune că s-a autosatisfăcut cu gîndul la sora lui, la care preotul îi spune: „Mare păcat, mai ales că tu ai doi fraţi deosebit de frumoşi!”