Poate oare o planetă să fie vie? Anume aşa considera savantul biolog Lynn Magulis la sfîrşitul secolului XX. Împreună cu chimistul James Ephraim Lovelock, ei abordau noţiunea de viaţă ca pe un fenomen care schimbă planeta, iar deosebirea dintre „viu” şi „mort” nu era atît de importantă. Mai mulţi savanţi au luat în derîdere această teorie, însă ultimele descoperiri ştiinţifice dau motive pentru a lua în serios această versiune. La baza ei stă interacţiunea dintre organismele vii şi planetă.

Studiind biosfera pămîntească, Margulis şi Lovelock au ajuns la concluzia că ea posedă anumite trăsături, caracteristice organismelor vii. Acest lucru indică asupra capacităţii de autoreglare. Diapazonul temperaturilor climaterice, cantitatea de oxigen din aer, componenţa chimică şi salină a oceanelor – toate acestea se menţin în acei parametri care asigură viaţa, deşi au trecut sute de milioane de ani. Astfel, Margulis şi Lovelock au presupus că totalitatea organismelor vii se află în interacţiune activă cu mediul înconjurător anume pentru menţinerea acestor parametri. Prin urmare, Pămîntul este un organism viu care se dezvoltă împreună cu viaţa.

Cei doi savanţi mai consideră că teoria evoluţiei lui Darwin suferă de lacune importante. Pentru că din punctul de vedere a lui Darwin, Pămîntul este o anumită scenă, pe care decorurile se schimbă permanent, iar viaţa trebuie să se adapteze. Însă cine sau ce schimbă decorurile?

Margulis şi Lovelock consideră că Pămîntul nu e mort, ci constituie o parte componentă a unei esenţe însufleţite, compusă din biosferă şi materie moartă, care determină forma Pămîntului şi ciclurile prin care planeta trece. Da, viaţa se adaptează la schimbările mediului înconjurător, dar şi ea îl schimbă.

Astfel, evoluţia nu mai reprezintă un şir de încercări de acomodare, ci un sistem de acţiuni şi schimb reciproc. Viaţa nu pur şi simplu s-a acomodat la schimbările dinamice ale planetei. Mai degrabă au avut loc transformări reciproce în evoluţia comună a organismelor vii şi a Pămîntului. Iar dacă vom privi celelalte planete nu ca pe nişte obiecte sau locuri, unde pot fi sau nu organisme vii, ci ca pe entităţi vii, atunci ne putem schimba închipuirea despre apariţia vieţii. În acest caz viaţa nu e ceea ce se întîmplă PE planetă, ci ceea ce se întîmplă CU planeta, adică ceea ce devine planeta.

După Nautilus, SUA