O boală cronică a unor moldoveni transformată în aria calomniei şi dezbinării

Autor: Mihai CONŢIU

Să ne lămurim bine, înainte de alegeri, cine şi ce fel de poamă este în politica noastră. Nu de alta, dar iar ne vor voturile, iar sînt zîmbăreţi, iar fac promisiuni şi sînt copleşiţi de nevoile poporului…

După debarcarea golănească a lui Vlad Filat din fotoliul de premier, după Hotărîrea mafiotă a Curţii Constituţionale (CC), care a „decis” că nu mai poate candida la un nou mandat (atunci), după instalarea lui Iurie Leancă în funcţia de prim-ministru, şerpii veninoşi şi slugile mediatice (ogarii de presă) ale lui Vladimir Plahotniuk au declanşat o campanie primitivă şi analfabetă de demolare cu orice preţ a PLDM-ului. Metodele uzitate denotă două trăsături de bază ale acestei arii a calomniei:1) Mafia lui Plahotniuk este capabilă să facă orice pentru bani, trădîndu-şi inclusiv neamul şi viitorul copiilor lor. 2) Îi consideră atît de proşti şi primitivi pe moldoveni, încît sînt siguri că vor înghiţi toate mişeliile lor de dihori intraţi în putrefacţie.

Fireşte că aceste rînduri nu-şi au menirea de a-l apăra sau transforma pe Filat într-un heruvim, în sfînt cu aripi de fluture (mai ales după ce oamenii lui ne-au atacat ziarul la modul absurd), ci de a arăta pînă unde poate merge ticăloşia unor indivizi amorali din politica moldovenească. Celebrul scriitor american Mark Twain nota: „Dumnezeu l-a făcut pe om pentru că a fost dezamăgit de maimuţă. După aceea, a încetat să mai facă experimente.” Avea dreptate, atunci, spre sfîrşitul secolului XIX, numai că astăzi, în zilele noastre, se vede treaba că Dumnezeu a fost dezamăgit şi de oameni, motiv pentru care i-a transformat pe unii în cele mai crunte fiare inumane. Poate că era mai bine să păstreze fiinţa pămînteană la nivel de maimuţă. Ar fi fost mai hazliu, mai pur şi… ecologic!

Realităţi enervante pentru Plahotniuk

Am scris aproape obsedant despre următoarele pericole: cel pe care-l reprezintă Rusia şi Uniunea Vamală pentru moldoveni şi ţara lor; cîştigarea alegerilor de către comunişti; medievalizarea Moldovei şi închinarea ei Moscovei de către o posibilă guvernare controlată de Voronin şi Plahotniuk, ecuaţie din care nu este exclus să nu facă parte şi Igor Dodon sau, de ce nu?, chiar agentul politic moscovit Renato Usatîi; perpetuarea statului mafiot sub călcîiul cinic al lui Plahotniuk; condamnarea viitorului civilizat, prosper şi democratic al Moldovei prin deturnarea viitorului european de către cei amintiţi în favoarea unei Uniuni Vamale primitive, anti-umane şi dictatoriale etc. Acum, după cum ştim, Uniunea Vamală duce un război atroce împotriva Ucrainei.

Din anul 2010 şi pînă acum, se pare că nici unul dintre slugile mediatice şi politice subordonate lui Plahotniuk nu este dispus să constate/recunoască măcar două elemente esenţiale: 1) În aceşti ani, Plahotniuk şi-a subordonat în totalitate Republica Moldova, creînd certitudinea că instituţiile fundamentale ale statului şi moldovenii trebuie să nu-i iasă din voie de teamă să nu fie ucişi de către lunetiştii lui din trupele de asalt. 2) Din 2010 şi pînă astăzi, mafia politico-oligarhică a lui Plahotniuk a acţionat de aşa manieră încît comuniştii Vladimir Voronin, Oleg Voronin etc. să nu mai pară ei un pericol pentru ţară, ci „aliaţii” politici pro-europeni de guvernare din PLDM, în special Vlad Filat. Astfel, Plahotniuk i-a transformat pe comunişti în „nostalgii brejneviste”. Crede cineva că Plahotniuk s-a despărţit vreodată real de Voronin? De ochii lumi, se mai pişcă prieteneşte, ca la saună.

Un lucru trebuie să fie clar de la început: nu spunem Partidul Democrat, ci Plahotniuk, iar asta din respect faţă de adevăr şi moldovenii insuficient informaţi!

S-a întrebat vreodată de ce mafia politică, oligarhică şi mediatică din subordinea lui Plahotniuk îl demonizează pe Filat la fel cum o făcea pe vremuri cu Voronin şi Oleg Voronin? Aşa, de ochii lumii, „ziariştii Timpului trecut” mai fac cîte o referire la averile familiei lui Voronin, numai că instituţiile abilitate ale „statului lui Plahotniuk” demonstrează, după efectuarea unor „anchete profesioniste”, că sînt bîrfe nefondate şi că familia Voronin este curată ca lacrima dorului.

Pentru odiosul oligarh Plahotniuk, Filat nu-i este adversar în zona afacerilor, a jefuirii averii statului (de asta a avut oligarhul grijă încă de cînd era subordonatul şi partenerul relativ oficial al familiei Voronin!), ci îi este un inamic politic extrem de periculos în contextul integrării europene a Moldovei. În acest context, Plahotniuk se simte extrem de ameninţat de faptul că Filat şi echipa sa sînt deocamdată cei mai credibili parteneri în faţa europenilor şi americanilor, iar aici este vorba despre angajamentul şi realizările acestora în procesul de integrare europeană a ţării.

La unison cu ruşii, adversarii integrării europene a Moldovei, Plahotniuc se teme de europenizarea ţării din motive strict personale. El doar mimează pro-europenismul, dar, aşa cum v-am mai spus, este conştient de realitatea inevitabilă că intrarea Moldovei în UE presupune, în primul rînd, scoaterea Justiţiei, Procuraturii, CC, CNA, CNI etc. de sub controlul său personal. După acestea, ştie prea bine că urmează celelalte instituţii, bănci, mai ales, direcţii sau agenţii ale statului acaparate sau aflate în subordinea sa, privatizările ilegale etc. şi, în final, statutul de puşcăriaş pentru Plahotniuk. Toate aceste într-o deplină concordanţă cu legislaţia europeană!

Întregul capital financiar al lui Plahotniuk a fost cîndva proprietatea statului sau a unor terţi. Din această perspectivă, doar Rusia sau Uniunea Vamală îi oferă nu numai garanţii că-şi va păstra averile acumulate, dar îi asigură pe mai departe o stăpînirea absolută al ţării.

Ei, bine, acestea sînt şi motivele pentru care a declanşat decimarea lui Filat, a PLDM şi, în general, a tot ceea ce poate însemna perspectivă europeană certă pentru Republica Moldova. Vrea compromiterea lui Filat cu orice preţ tocmai pentru că, aşa cum sugeram mai sus, Occidentul mizează pe victoria pro-europeană a acestuia.

„Banii care fac totul” şi jocul la două capete

Analizînd cu obiectivitate desfăşurarea evenimentelor, observăm că Plahotniuk este un jucător de forţă şi extrem de abil. Nu-i pasă de viitorul ţării şi nici de oameni. Nu a reuşit să devină într-o oră prietenul lui Victor Ponta, probabil viitorul preşedinte al României? Axa Moscova-Chişinău-Bucureşti a fost trasată cît ai zice Novorossia! El ştie că într-o ţară extrem de săracă, aşa cum este Moldova, poate cumpăra orice şi pe oricine cu banii pe care îi are. În cinismul lui, sînt sigur că-i dispreţuieşte profund pe absolut toţi cei care se lasă plătiţi de el şi, de bună seamă, are perfectă dreptate.

Cum să nu-i dispreţuiască pe toţi cei care, pînă mai ieri, adică pe vremea comuniştilor, cînd el era omul din umbră al lui Voronin şi fiul, erau cei mai mari pro-europeni, pro-români, anticomunişti, democraţi sau adversari ai amestecul Rusiei în treburile interne ale ţării, iar acum au ajuns slugile lui prea-plecate? El, de asemenea, ştie prea bine că toţi aceştia nu s-au despărţit niciodată, la modul real, nici de ruşi.

Accentuăm, iarăşi, ca să se vadă cît de puternic este individul, că nici Voronin nu a avut la discreţia sa personală instituţiile statului pomenite şi oamenii de care dispune Plahotniuk. Exact ca în dictaturile africane sau Sud-americane! Nu-i de ici, de acolo, să-ţi vină la raport un procuror general, un şef al CNA, CC, al instanţelor superioare de judecată etc.

Dacă aruncăm o privire de ansamblu, observăm că în întreaga lui liotă de slujbaşi găsim cei mai cunoscuţi şi numeroşi „pro/europenişti şi democraţi”. Posturile sale de televiziune joacă la două capete de minune. Este interesant cum aceste posturi mizează pe cartea statalităţii. Aici nu-i vorba despre o carte a unei statalităţi fireşti, naţionale, ci de una pro-rusească şi cu chip de proprietate a lui Plahotniuk. Este suficient să urmărim campaniile desfăşurate de televiziunile sale, mai cu seamă Publika, modul în care-şi desemnează anumiţi lideri naţionali în diferite competiţii, subiectele abordate în dezbateri etc. Pare bine gîndit, dar nu Plahotniuk este acela care le concepe…

Dincolo de „pluralismul” retransmiterii generoase a unor posturi ruseşti (nocive în actuala stare de spirit regională), televiziunile lui Plahotniuk fac şi un joc pro-european de faţadă. El ştie cît de puţin important este impactul, însă îşi asigură prin asta o acoperire formală, mai mult pe plan intern şi cu scopuri propagandistice electorale destul de restrînse. Important pentru el este jocul aparenţelor transformat în certitudine îndoielnică. Contrastul este ridicol – pe de o parte emisiuni pro-europene, în mod special la Publika, iar de cealaltă parte îl găsim pe Stăpînul, oligarhul cinic, odios şi antieuropean, care joacă această tananică doar pentru a stoarce fonduri europene pînă în clipa în care aici îşi va face apariţia Novorossia!

Banii i-au făcut pe „pro-europenii lui Plahotniuk” să devină orbi şi să nu le mai pese că sînt la fel de odioşi ca şi el. Au devenit atît de murdari încît nici o apă din lume nu-i mai poate curăţa. Anticomunismul unei părţi a intelectualităţii moldoveneşti a devenit un comunism prorusesc curat.

Unde-s „democraţii cinstiţi, proeuropeni şi anticomunişti” de pînă la „Era Plahotniuk”?

Pe cine apără, prin omisiune explicită, jurnalistul aşa-zis proeuropean, pro-român, anticomunist şi democrat” Constantin Tănase, patronul ziarului „Timpul, dacă nu pe Plahotniuk? Dar cu ce obraz mai iese C-tin Tănase din casă cînd este vorba despre fiul său, Alexandru Tănase, care i-a pus pe tavă tot ceea ce i se poate pune în ţara aceasta lui Plahotniuk?

Alexandru Tănase şi Curtea Constituţională au „consfinţit” limba română în Legea Fundamentală nu de dragul adevărului, ci au lansat o provocare în societate ca pretext pentru începutul unor tulburări în R. Moldova şi intervenţia rusească de tip Antifa. Alexandru Tănase este tot un fel de Ivan Burgudji, dar cu studii la Iaşi. Să fie clar, adevărul este că Al. Tănase a decis la CC că denumirea “juridică” (sic!) la comanda şi în folosul ruşilor, ştiindu-se foarte bine că românii vor pune „botul sentimental” la această diversiune antologică, o operaţiune care sînt sigur că este deja predată la şcolile ruseşti de pregătire a viitorilor FSB-işti.

Dacă Alexandru Tănase l-a trădat pe Filat din „principii”, atunci în virtutea căror „principii” a devenit umilul servitor al lui Plahotniuk şi i-a subordonat CC? În numele căror „principii constituţionale” Al. Tănase i-a amnistiat pe vinovaţii din evenimentele din 7 Aprilie 2009? Poate că animat de aceleaşi „principii” a preferat să renunţe la mandatul de deputat PLDM şi să devină avocatul lui Plahotniuk şi Vitalie Nagacevschi, care, reţineţi, a fost şeful Comisiei parlamentare de elucidare a evenimentelor din 7 Aprilie 2009?!

Cu mici excepţii, cam toţi bloggerii care-şi postează elucubraţiile şi frustrările pe VoxPublica îşi asumă virtuţi de democraţi, observatori echidistanţi, pro-români şi pro-europeni, însă toţi sînt avocaţii de presă, la unison, al aceluiaşi individ odios Plahotniuk, proprietarul din umbră şi al acestui spaţiu virtual. Este drept că nu au nici un impact public demn de luat în seamă, dar aici este vorba despre slugărnicia lor. Ei îşi asumă curveşte atributele amintite mai sus, dar devin nişte hiene sau şerpi veninoşi în clipa în care cineva le arată cine este în realitate hidosul lor patron din umbră.

Am dreptate, Roman Mihăeş? Cine se aseamănă, se adună, căci au scopuri şi pofte comune?

Au devenit uituci la comanda lui Plahotniuk

Aşa cum sugeram la începutul acestui articol, slugile lui Plahotniuk îi cred pe moldoveni destul de proşti şi manipulabili pentru a le servi orice diversiune convenabilă Stăpînului. Dacă sînt ziarişti sau analişti serioşi, credincioşi adevărului şi dedicaţi instaurării legii şi legalităţii în această ţară întru binele tuturor cetăţenilor, de ce nici unul dintre ei nu se întreabă care-i motivul pentru care nu au fost pedepsiţi pe drept vinovaţii de crima de la vînătoarea ilegală din Pădurea Domnească? Nu-i aşa că din cauză că vinovaţii sînt oamenii lui Plahotniuk şi a subordonatului său politic Mihai Ghimpu?

Dacă sînt oneşti, fiind vorba despre prejudicii naţionale extrem de grave, de ce aceşti slugoi mediatici nu sînt interesaţi şi nu scriu adevărul curat despre atacurile de tip rider asupra băncilor şi sistemului naţional de asigurare, despre privatizările insulelor la Izvor, Cafeneaua Guguţă, Banca de Economii, Aeroportul, hoteluri etc., etc.? Păi cum să scrie atîta vreme cît oligarhul este autorul? Păi cum să scrie atîta vreme cît oligarhul îi plăteşte şi pe ei din ceea ce fură din această ţară? Într-un fel, se poate spune că sînt plătiţi de acelaşi Voronin.

Revenind la PLDM şi interesul oligarhului de a-l distruge…

De cînd Iurie Leancă a fost numit în funcţia de premier, este clar că Plahotniuk le-a dat ordine clare slugilor lui mediatice cum să-l învăluie pe acesta şi să-l plaseze într-o aşa-zisă disidenţă faţă de Filat. Se ştie că obsesia majoră a multora dintre moldovenii ajunşi în fruntea unor bucate este aceea de a fi lider, cap de listă cu orice preţ. Ei bine, tocmai cu această obsesie vor să-l intoxice şi pe Leancă şerpii veninoşi ai lui Plahotniuk.

De luni de zile, grija lor este cine va fi cap de listă la PLDM în viitoarele alegeri parlamentare, de parcă asta ar avea vreo importanţă. Vorbesc şi scriu obsesiv despre acest lucru numai şi numai pentru a convinge opinia publică şi chiar pe Leancă, în final, că acest lucru este de o importanţă majoră. În realitate, nu-i deloc aşa.

În primul rînd, aşa cum este în toată lumea civilizată, nu însă şi în blocul Uniunii Vamale, într-o campanie electorală se porneşte cu „lucrul în echipă”. Primul înscris pe lista electorală pentru alegători poate fi şi cel mai anonim membru al unui partid. Alegătorul votează partidul, în primul rînd, dar şi membri echipei, indiferent de locul pe care sînt înscrişi pe listă. Cu cît echipa este mai proeminentă în nume sonore, cu atît impactul electoral va fi mai mare.

Indiferent de locul înscris pe listă, care nu are importanţă atîta vreme cît este eligibil, partidul respectiv, aşa cum s-a mai întîmplat şi în România, poate să nominalizeze, din start, în timpul campaniei electorale pe X sau Y ca viitori candidaţi la postul de premier,preşedinte de Parlament etc. Nu poziţia pe listă – 1, 2, 3 sau 4 – contează, ci coeziunea şi eficienţa echipei sau, aşa cum spuneam, nominalizarea electorală a unuia sau altuia din echipă pentru un post sau altul. Dar esenţialul, totuşi, este viitoarea majoritate parlamentară. În România, de pildă, s-a mers electoral în tandem pentru postul de preşedinte al ţării şi cel de premier, ceea ce aici nu este posibil şi nici nu s-a încercat pînă acum o astfel de formulă.

Practic şi teoretic, la ora actuală, este greu să mergi cu o astfel de miză în campania electorală, cu excepţia încă a lui Voronin, poate. De regulă, este natural ca şeful de partid să figureze pe prima poziţie, dar nu are nici o importanţă, însă pentru Plahotniuk are!

Amintiţi-vă cum, ca o metodă de intrigă în partid şi de intimidare, ani la rîndul, subiectul preferat al celor preocupaţi acum de ierarhia din lista electorală a PLDM era vîrsta lui Voronin şi numele succesorului acestuia în PCRM. Între timp, Voronin şi-a mai adăugat vîrstei vreo 5 ani, este la fel de sănătos şi activ, iar curioşii de odinioară, ca prin farmec, au uitat de vîrsta sa şi de „necesitatea” desemnării succesorului.

Aceeaşi metodă o exersează şi pe Leancă şi Filat. Leancă este ultima „redută” din PLDM pe care Plahotniuk nu a cucerit-o. Prin urmare, cunoscînd prea bine cum şi i-a adus la picioare pe Nagacevschi, Tănase sau Godea, doreşte acelaşi lucru şi de la Leancă. Pentru acesta, trebuie, zilnic, ca liota lui de şerpi şi slugi să-i repete la infinit cît de mare este în raport cu Filat de cînd a devenit premier, cît de competent şi popular este, de parcă pînă atunci ar fi fost un neisprăvit.

Plahotniuk, îmi amintesc bine, a pus ochii pe el încă de dinainte de a fi nominalizat la această funcţie. Explicaţia este simplă de ce Leancă: atrăgîndu-l de partea sa, Plahotniuk speră la un transfer fals de imagine proeuropeană activă de la Leancă asupra lui. Mai apoi, determinîndu-l pe Lenacă să-şi trădeze echipa, Plahotniuk ştie că prin asocierea premierului la intrigile sale, nu doar că îl subminează pe Filat, ci compromite ireversibil traseul proeuropean al ţării.

Sigur că toate acestea sînt parte a scenariului malefic al oligarhului, dar trebuie să le reţinem ca parte a unui asalt decisiv al lui asupra viitorului civilizat al Republicii Moldova. Nu-l cunosc pe Leancă şi nu ştiu nimic din culisele PLDM, dar nici nu-l cred atît de naiv încît să-şi rateze conştient viitorul politic. (Totuşi, o întrebare îi pun: de ce ne-aţi luat ziarul, domnule Leancă?)

În ceea ce-l priveşte, ca observator din afară, nu vreau să-i reproşez lucruri pe care nu le-a făcut. Asta, însă, nu mă împiedică să nu-i observ o serie de carenţe. În calitate de prim-ministru, după semnarea celor două Acorduri cu UE, a demonstrat că nu-i capabil că poate gestiona ţara în virtuţi pro-europene active, nu a prezentat opiniei publice un proiect concret prin care să ne arate cu ce rezultate palpabile se prezintă Republica Moldova, la capitolele impuse firesc de UE, atunci cînd va depune cererea de ţară candidat la UE, are un purtător de cuvînt, Liliana Viţu, suspect de semi-profesionistă şi pro-europenistă doar în calitate de sugător de granturi europene etc. De dragul adevărului, trebuie să spunem că Guvernul Leancă merita să fie demis tocmai pentru faptul că nu a pregătit economia naţională pentru aplicarea Acordului de Asociere.

În încheiere, revenind la turma de şerpi şi slugi mediatice din subordinea oligarhului, constatăm că Plahotniuc a cumpărat (distrus), compromis şi murdărit absolut toată aparenţa de societate civilă şi presă cu tendinţe democratice, un lucru pe care nici Voronin nu şi l-a dorit. Pe de altă parte, trebuie să-i fim şi recunoscători – ne-a demonstrat că aceşti pretinşi anticomunişti aşa au fost dintotdeauna!

P. s. Mi se pare extrem de interesantclenciul, fitilul diversionist, cu privire la posibilitatea constituirii unui bloc electoral al partidelor de la guvernare în vederea participării comune la alegerile parlamentare din Toamnă, la care Leancă „a pus botul”, eufemistic vorbind. În mod surprinzător, Leancă şi „plahotiuccianul” Igor Corman s-au declarat a fi favorabili unei astfel de perspective. Interesantă este conjunctura în care au fost „favorizaţi” să-şi declare aceste opţiuni relativ simultan.

Demn de reţinut este faptul că nu au ieşit cu o astfel de iniţiativă preşedinţii celor două partide, dîndu-se impresia că aceştia au acţionat independent de voinţa şefilor lor de partid, fără ca să-i consulte în prealabil. Fireşte că Lupu (Plahotniuk) şi Filat nu vor da curs unei astfel de iniţiative.

Aici avem de-a face cu o provocare grosolană căreia Leancă i-a căzut victimă într-un mod pueril sau poate…, cine ştie? De ce spun că este o provocare? Este sigur că Igor Corman a fost instruit de şeful său, Plahotniuk, să iasă la înaintare cu această diversiune. Corman, fie şi din perspectiva responsabilităţii şi onoarei unui politician care este şi preşedintele Parlamentului ţării, a demonstrat că este un băiat de mingi (bun de folosit la orice porcării) al lui Plahotniuk şi uşor de compromis.

Neseriozitatea demersului său este dată şi de aceea că nu putea să facă astfel de propuneri în contextul în care partidul său, PD, a demarat de mult o campanie naţională populistă prin care, chipurile, oamenii din popor vor fi cei care-şi vor desemna candidaţii democraţi pentru alegerile parlamentare. Păi, dacă ar fi vrut bloc electoral de partide, atunci n-ar fi trebuit să mai aibă loc o astfel de campanie, căci listele ar trebui să fie comune. Vedeţi cît de diversionişti şi mincinoşi sînt?

Atunci cum se face că Leancă „a pus botul” la aşa ceva? A fost atît de naiv încît să nu bage de seamă că este vorba despre o diversiune? Este atît de credul încît nu înţelege cum vrea să-l manipuleze şi să-l folosească Plahotniuk? Sau aerostatul său şi-a pierdut contactul cu Pămîntul? Înţelegem, moldovenii nu au imunitate la astfel de maladii…