Numai după pedepsirea fugarului putem vorbi despre împlinirea juridică a Statului

Toată mass-media şi comentatorii politici ostili Preşedintelui Igor Dodon au vuit de indignare manipulatoare după un interviu acordat de către şeful Statului agenției TASS. Asta doar pentru că e vorba despre agenţia TASS şi nu Agerpres! În acel interviu, Preşedintele Dodon a afirmat că Vladimir Plahotniuc ar încerca să obțină azil politic în Statele Unite ale Americii, iar autoritățile din Moldova ar putea să ceară extrădarea acestuia.

„Potrivit informațiilor noastre, el se ascunde în Statele Unite, unde dorește să obțină azil politic pentru a evita extrădarea în Moldova sau Rusia, unde a fost dat în căutare din cauza unor dosare penale. (…) Cei care l-au ajutat pe Plahotniuc să fugă au contat cel puțin pe controlul său asupra Partidului Democrat. (…) De asemenea, se planifica să-l folosească în lupta împotriva Rusiei, față de care el a organizat, în repetate rînduri, provocări, în ultimii ani, pe comenzi din exterior.

Cu toate acestea, cei care l-au adăpostit par să înțeleagă că este puțin probabil ca acesta să le mai fie de folos. Noua conducere a Partidului Democrat se distanțează de oligarh. (…) Însuși Plahotniuc înțelege acest lucru, care, cu ajutorul anturajului său, a aruncat recent în mass-media informații false despre o presupusă vînătoare asupra sa de către reprezentanți ai serviciilor speciale ruse. Acest lucru a fost făcut cu intenția de a obține refuz din partea SUA de a-l extrăda”, a spus Igor Dodon.

Ce este blamabil în aceste declaraţii ale lui Dodon? Nimic, şi o să explic şi de ce! Aproape sigur, Plahotniuc se ascunde în SUA şi nu neapărat în Miami, (se citeşte Maiami, nu aşa cum auzim din gura fătucilor de la TV8) chiar dacă, cu diplomaţie firească, ambasadorul SUA în Moldova, Dereck J. Hogan, a declarat că „nu știe unde se află în prezent fostul lider al PD, Vlad Plahotniuc, și nici nu poate confirma informațiile precum că acesta s-ar afla la Miami”.

Că vrea să obţină azil politic acolo e clar, iar Dodon nu se înşeală deloc. Este absolut plauzibilă remarca Preşedintelui referitoare la manipularea mediatică potrivit căreia Plahotniuc ar fi vînat de către reprezentanți ai serviciilor speciale ruse. A devenit deja o modă occidentală invocarea unor acţiuni reale ori închipuite ale serviciilor speciale ruse drept pretext pentru acţiuni de tot felul. De ce să nu se folosească şi Plahotniuc de aşa ceva? Prin asta, aşa cum a subliniat şi Dodon, el speră „să obţină refuz din partea SUA de a-l extrăda”. Să ne amintim că Plahotniuc şi-a consolidat puterea despotică tot printr-o diversiune similară, atunci cînd şi-a înscenat presupusul atentat la viaţa lui!

Dodon mai pomeneşte despre faptul că e posibil să fie folosit în „lupta împotriva Rusiei”, adăugînd totuşi că „este puțin probabil ca acesta să le mai fie de folos” celor care-l adăpostesc. Aceste două remarci conţin cîteva adevăruri pe care le voi explica. În primul rînd, cred că mai mult în capul lui Plahotniuc există speranţa că ar putea fi folosit într-o luptă împotriva Rusiei. Este mult prea mic şi vulgar pentru aşa ceva. Dacă atunci cînd conducea din umbră Moldova era un mafiot de temut, nivelul la care este el acum îl plasează în rolul unui găinar prăpădit, cu toată averea lui mare pe care încă o mai are.

Acţiunile lui antiruseşti, care s-au concretizat în interdicţii puse multor cetăţeni ruşi de a intra pe teritoriul Moldovei, au fost o concesie mafiotă făcută fostei guvernări social-democrate de la Bucureşti. Prin „izolarea” Moldovei de Rusia, Plahotniuc, foştii guvernanţi de la Bucureşti şi serviciile secrete româneşti îşi doreau o independenţă totală în vederea transformării Republicii Moldova într-un paradis fiscal.

„Este puțin probabil ca acesta să le mai fie de folos” celor care-l adăpostesc, a declarat Dodon şi a intuit bine. Americanii, dacă Plahotniuc se află la ei, nu sînt nici naivi şi nici la nivelul social-democraţilor care au guvernat România. Procedural, în situaţia existentă, Plahotniuc a fost „stors profesionist” de absolut tot ceea ce este nevoie în zona informativă, iar aici credeţi-mă că ştiu ce spun. Prioritar, este vorba despre informaţii ce ţin de crima organizată ce se extinde pînă la nivel de Stat, deci cu conexiuni politice. În consecinţă, cei care l-au interogat pe Plahotniuc ştiu absolut totul despre conexiunile lui interlope din Republica Moldova, despre complicii săi, afaceri ilicite, conturi bancare, conexiuni politice mafiote etc.

Cele mai multe motive de îngrijorare le au însă complicii lui social-democraţi din România, cei din serviciile secrete care nu doar că l-au coordonat şi monitorizat, dar i-au devenit şi ei părtaşi, precum şi cei care „i-au delegat responsabilitatea coordonării unionismului”. Astfel, interogatorii lui au putut să constate o altă faţă a unor structuri româneşti, a unor structuri dintr-un Stat aliat în NATO. Vă asigur că, în situaţia în care se află, Plahotniuc a fost nevoit „să dea absolut totul pe goarnă”!

Tot în contextul pomenit mai adineauri, interogatorii lui Plahotniuc au putut afla că occidentalii care au dorit, după alegeri, o alianţă a Blocului ACUM cu PDM sau, în caz extrem, chiar măcar una dintre PSRM şi PDM, au fost victimele unei mari diversiuni disperate a fostei guvernări social-democrate de la Bucureşti, dar mai ales a serviciilor secrete române la fel de disperate că pierd controlul informativ asupra tuturor instituţiilor de Stat de la Chişinău.

Cînd Dodon a spus că „cei care l-au adăpostit par să înțeleagă că este puțin probabil ca acesta să le mai fie de folos”, a intuit perfect. Plahotniuc este un gîndac în comparaţie cu Manuel Noriega, şeful Juntei militare care a condus Panama între 1983 şi 1989. Noriega chiar a avut conexiuni dintre cele mai profunde cu CIA – trafic de armament, cocaină etc.. Cu toate acestea, în 1989, SUA a invadat Panama, l-a reţinut pe „fostul aliat” ca prizonier de război, l-a condamnat la 40 de ani de puşcărie, pedeapsă redusă la 30 de ani. Dacă-mi aduc bine aminte, invazia americanilor în Panama şi capturarea lui Noriega au fost executate tot cu acordul ruşilor… Am dat doar acest exemplu ca să se înţeleagă mai bine supoziţia lui Dodon şi „şansele” lui Plahotniuc de a deveni azilant în SUA pînă „la moartea lui naturală”.

Pentru Justiţia din Republica Moldova, extrădarea lui Plahotniuc trebuie să fie o prioritate. Pentru aceasta, însă, capetele de acuzare trebuie să fie formulate profesionist, pentru că abia după pedepsirea mafiotului fugar putem vorbi despre împlinirea juridică a Statului Republica Moldova. Cînd şeful Statului spune despre necesitatea aducerii lui în ţară încătuşat, trebuie să înţelegem că Plahotniuc nu e doar inamicul personal al Preşedintelui Dodon, ci şi al Statului Republica Moldova şi al tuturor moldovenilor cinstiţi şi truditori.

În concluzie, raportîndu-mă la sugestiile din debutul acestui articol, constatăm că inamicii personali sau politici ai Preşedintelui Dodon au tăbărît pe acesta doar pentru că interviul cu pricină a fost acordat agenţiei TASS, dar şi pentru afirmaţia: „De asemenea, se planifica să-l folosească în lupta împotriva Rusiei, față de care el a organizat, în repetate rînduri, provocări, în ultimii ani, pe comenzi din exterior.”

Doar acestea au fost elementele pe care mass-media şi analiştii opozanţi au considerat că sînt demne de a fi „analizate”. Conţinutul profund şi alte conexiuni nu i-a interesat. Acesta-i profesionalismul mediatic şi analitic de la Chişinău! De aceea am scris acest articol!

Mihai CONŢIU