Laşitate sau complicitate?

Pe vremea dictaturii comuniste, cel puţin în România, mai existau scriitori care produceau aşa-zisa „literatură de sertar”. Asta se referea la creaţiile unor autori care nu puteau fi publicate din cauza cenzurii, dar pe care ei le scriau cu gîndul că, chiar şi după moartea lor, vor veni vremuri mai libere cînd vor putea fi scoase de sub tipar. E drept că astfel de creaţii erau destul de rare, la fel de rare ca şi numărul dizidenţilor autentici. Îmi amintesc aceste lucruri cu gîndul la procurorii moldoveni, la teama lor de „umbra lui Plahotniuc” chiar şi după ce acesta a fugit ca un laş nemernic.

Oare în toţi aceşti ultimi zece ani să nu fi existat nici măcar un singur procuror care, asumîndu-şi tainic şi independent responsabilitate şi profesionalism, să fi strîns dovezi, să fi făcut cercetări independente şi să fi întocmit cîteva dosare penale doar de ei ştiute, „dosare de sertar”, pe numele şefilor lor corupţi, ale unora ca Plahotniuc, Iurie Leancă, Dorin Drăguţanu, Valeriu Lazăr, Chiril Gaburici, Andrian Candu, Jizdan, Alexandru Tănase, Cavcaliuc etc.? Se pare că nu, dar de ce?

Răspunsul îl putem găsi aflîndu-le adresele locuinţelor în care trăiesc, uitîndu-ne în garajele lor şi verificîndu-le conturile bancare. La fel ca şi în cazul majorităţii judecătorilor! Este absolut revoltător că după învestirea noului Guvern şi pînă astăzi nu au ieşit în public cît mai mulţi procurori, mai cu seamă dintre cei tineri, ca să prezinte dovezi ale corupţiei şefilor lor şi a celor amintiţi. Tăcerea lor poate fi interpretată, în egală măsură, ca fiind laşitate şi complicitate. Cum altfel pot fi calificaţi atîta timp cît ei preferă să se solidarizeze, fie şi prin omisiune, cu personaje dezonorante şi pasibile de condamnări penale ca Adriana Beţişor ori Eduard Harunjen?

Cel din urmă, Harunjen, a sabotat instituţia Procuraturii cu o impertinenţă revoltătoare, iar asta e clar că a făcut-o de teama stăpînului său Plahotniuc, care în mod cert îl are cu multe mizerii la mînă! Pe ultima sută de metri, însă, Joi, 11 Iulie, Harunjen a anunţat că demisionează „cu demnitate, onoare şi responsabilitate”. Vă las pe dumneavoastră să vă imaginaţi ce înseamnă demnitatea, onoarea şi responsabilitatea pentru acest individ intrat de mult sub incidenţe penale! E clar că şi această demisie şi-a negociat-o cu Plahotniuc, nu cu propria-i conştiinţă.

Oricum, Preşedintele Igor Dodon semnase deja, tot Joi, decretul de demitere a lui la solicitarea de către Parlament după şedinţa în plen din ziua de 9 Iulie, cînd s-a votat „proiectul de hotărîre cu privire la constatarea neîntrunirii condițiilor de numire în funcția de procuror general a lui Eduard Harunjen”. Dar cîţi „harunjeni şi beţişori” mai sînt în Procuratură? O mulţime, după cum oricine sesizează! 

În acest context ruşinos şi revoltător, cred că nu exagerez atunci cînd constat că avem de-a face cu o onoare inexistentă, una încă nedetectabilă la mulţi procurori. Este o adevărată tragedie şi un mare pericol! Nu credeţi?

Mihai CONŢIU