Cît poate să pută penalul Chirtoacă… Dumnezeu pe post de „crîşă”

Cînd spui Dorin Chirtoacă, spui gunoi politic şi moral. La fel şi în cazul lui Mihai Ghimpu! Cînd doar te gîndeşti la gunoi, aproape că-i simţi putoarea. Putoarea s-a aşternut peste Chişinău imediat după ce Chirtoacă, în 2007, a preluat fotoliul de primar, iar mojicul lui de unchi, Ghimpu, s-a autoproclamat preşedinte al Consiliului Municipal. Duhoarea acestor gunoaie liberale s-a extins la nivel naţional abia după 2009, cînd rablagitul Ghimpu a devenit complice al guvernărilor mafiote ce s-au tot succedat. Ei au ştiut prea bine că oamenii dacă vor fi preocupaţi de cum să-şi protejeze sănătatea în faţa agresiunii putorii nu vor mai băga de seamă cît şi cum fură.

De cîte ori sînt nevoit, obligat fiind de împrejurări, să scriu critic despre Chirtoacă sau Ghimpu mă încearcă un complex de sentimente contradictorii – este degradant, sub aspecte ce ţin de pregătire, demnitate şi preocupări majore, să-ţi sacrifici din timpul tău preţios gîndindu-te şi scriind despre astfel de nimicuri umane! Da, numai că aceste nimicuri umane fac rău şi distrug întregi comunităţi şi chiar ţara pe care, în plus, le şi jefuiesc ca nişte tîlhari la drumul mare! Da, numai că aceste nimicuri umane au fost şi votate de oameni care aud, văd, vorbesc, urăsc şi… se iubesc primitiv!

Cercetarea penală a lui Chirtoacă şi decăderea lui din atribuţiile de primar au demonstrat, încă o dată, cît de incompetent este şi cît de mult şi-a bătut joc de acest oraş pe care l-a furat efectiv. Aici, acum, este vorba despre gunoiul care a invadat Chişinăul din cauză că Chirtoacă, în 10 ani de mandat, nu a găsit, cu prioritate, o soluţie definitivă de evacuare, stocare şi distrugere a lui. Nu exclud că în spatele blocajului evacuării gunoiului din Chişinău ar fi „o mînă liberală”, care, chipurile, trebuie să dea de înţeles chişinăuienilor că asta nu s-ar fi întîmplat dacă Chirtoacă nu ar fi fost reţinut de procurorii în privinţa cercetării penale. Proastă percepţie, proastă socoteală!

Pe lîngă multe alte priorităţi de interes major, evacuarea gunoiului, a resturilor menajere dintr-un mare oraş nu trebuie să fie o „competenţă funcţională” ce depinde exclusiv de primar. Această operaţiune curentă trebuie să fie o întreprindere funcţională indiferent de existenţa sau inexistenţa unui primar aflat în exerciţiul funcţiunii. Cum adică, în 10 ani, Chirtoacă nu a fost capabil să „fluidizeze” un astfel de proces elementar la nivel instituţional municipal cursiv? Cum adică, Ghimpu şi Chirtoacă au ajuns să-i şantajeze pe chişinăuieni cu gunoiul? Ce are Salubritatea cu senilitatea şireată şi avară a lui Ghimpu, cel care-l conduce pe neisprăvitul de Chirtoacă?

Oameni buni, evacuarea zilnică a gunoiului pe care îl depozităm la ghenele de colectare, apa caldă şi rece curentă, canalizarea, iluminatul casnic, transportul public şi alte cîteva utilităţi de interes public/comunal nu pot fi funcţionale sau nefuncţionale în dependenţă de un primar, căci ele sînt servicii faţă de care primarii sînt auxiliari, rolul lor fiind acela de a le îmbunătăţii calitativ!

În cazul Chişinăului, însă, gunoiul a fost politizat, evacuarea lui ajungînd să fie şantaj juridic pentru ca primarul, încă, Chirtoacă să fie scos de sub urmărire penală spre a scoate din Chişinău o putoare pe care nu a fost capabil să o evacueze în ultimii 10 ani. Să mai revin la proasta gestionare a pagubelor produse de ninsoarea primăvăratică? Cred că nu are rost!

„Gunoaiele politice fură? Care-i problema dacă ne „sponsorizează”?

În contextul celor arătate mai sus, ca să vedeţi că nu există Dumnezeu pentru cei „aplecaţi ecumenic” părintelui Ioan Ciuntu de la Biserica „Sfînta Teodora de la Sihla” din Chişinău, pentru ca să vedeţi că pe unii „elitişti” nu-i deranjează că banii put a closet (WC), vă ofer, cu pioşenia morală de rigoare, cîteva exemple greţoase de susţinere a gunoiului politic Chirtoacă.

În numărul de săptămîna trecută a fiţuicii literare „Literatura şi Arta”, proprietarul acesteia, Nicolae Dabija, în editorialul său, a dat ”sentinţa” că Dorin Chirtoacă „este cel mai bun primar pe care Chişinăul l-a avut după 1944”, că „el a făcut din Chişinău o capitală cu adevărat europeană”, că „Chişinăul a devenit o adevărată metropolă anume în mandatul lui”. Ce să subînţelegem din aceasta? Păi, dacă gunoaiele fură, care-i treaba noastră dacă ne mai sponsorizează şi pe noi un pic? Pe lîngă alte „cointeresări”, trebuie să reţinem solidaritatea perfidă/cinică’ dintre unioniştii rataţi, repudiaţi de către Bucureştiul pe care l-au tot jumulit în ultimele două decenii!

Nu vă grăbiţi să rîdeţi încă! Tot în acelaşi număr din „Literatura şi Arta”, descoperim o poezie băloasă închinată lui Chirtoacă de către un anume Ion Bajureanu, intitulată „Lume, lume…”, în care îl asemuieşte pe Chirtoacă lui Hristos şi este grafiată astfel:

„Lui Dorin Chirtoacă”: „Lume, lume, soro lume,/ Cum să te numesc pe nume/ Cine să-ţi mai intre-n voie/ În ceas bun şi la nevoie? A venit Ioan, proorocul,/ Solul Domnului, Curat,/ Tu i-ai zis că are demoni,/ Irod l-a decapitat./ Apoi a venit Iisus/ Să ne mîntuie pe toţi,/ Tu pe cruce sus L-ai pus,/ Răstignindu-l ca pe-un hoţ!/ A venit Dorin Chirtoacă,/ Tinereţea să-şi jertfească,/ Lucruri bune ca să facă,/ Chişinăul să-nflorească.../ Astăzi n-ai de el nevoie/ Murdărind al său scump nume/ Cine să-ţi mai intre-n voie,/ Lume, lume, soro lume?!” (Ion Bajureanu).

Observaţi, aşadar, că fundul lui Chirtoacă, oricît ar fi el de scofîlcit, pune la dispoziţia celor care vor să-l pupe şi bucile, numai că autorul acestor „versuri” i-a căutat cu insistenţă… gaura! Da, astfel de oameni trăiesc printre noi, ne respiră aerul, au „idei”, se revoltă şi caută răzbunare fie şi pentru că doar bănuiesc că nu-i respecţi ori nu eşti de acord cu ei…!

„Religia-i o frază de dînşii inventată…”

Ecumenic vorbind, Chirtoască este şi un „enoriaş” al Bisericii „Sfînta Teodora de la Sihla”, păstorită de „preotul-savant” Ioan Ciuntu, Biserică de care nici dracul nu ştie cărei Mitropolii se închină. Evlavia lumească a penalului Chirtoacă poare să se îngemăneze de minune cu cea a preotului care-l împărtăşeşte, căci iată ce scrie „RISE Moldova” despre „plăcerile lumeşti nevinovate” ale lui Ciuntu:

„Preotul Ioan Ciuntu de la Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” locuieşte într-o casa boierească, modernă, cu suprafaţa de 280 m.p., situată în apropierea Universităţii de Stat din Moldova. Locuinţa este înscrisă pe soţia lui, Elvira, care, mai nou, figurează printre fondatorii Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit, o instituţie religioasă înregistrată la Ministerul Justiţie la 17 Ianuarie 2014 şi care a generat dispute aprinse în spaţiul clerical autohton. Datele de la CADASTRU, arată că Elvira Ciuntu a moştenit imobilul de la părinţi prin certificat de moştenitor legal.

La sfîrşitul anului 2002, preotul Ioan Ciuntu a început să-şi construiască un palat pe str. Frumoasa din cartierul rezidenţial de la „Telecentru”. Conform fişei cadastrale, casa cu două niveluri şi mansardă, cu suprafaţa exterioară totală de 587 m.p. a fost finalizată pe 18 Iunie 2014. Datele oficiale ale ultimei estimări din 2005 arată că imobilul valora 4 milioane de lei, iar în prezent, potrivit experţilor imobiliari, valoarea reală a imobilului depăşeşte suma de 12 milioane de lei. Acum această locuinţă serveşte drept Reşedinţă pentru Enrico Nunziata, Ambasadorul Italiei în Republica Moldova… Însă proprietar al imobilului rămîne a fi familia Ciuntu. Tot pe str. Frumoasa preotul a mai avut o casă mai mică, moştenită de la părinţi, pe care însă a vîndut-o în 2003.

Preotul Ioan Ciuntu:„Da, poate fi şi reşedinţa Patriarhului şi a Papei de la Roma. Şi? Casele sînt legale. Îmi pare rău că vă ocupaţi cu lucruri murdare . Cu ce ocazie trebuie să vă dau lămurire pentru viaţa mea, pentru maşina mea, pentru casa mea? Pentru asta sînt organele de resort. Noi avem pentru fiecare bănuţ de unde i-am primit şi unde i-am cheltuit”.

În zona afacerilor, Ioan Ciuntu deţine 47,5% din capitalul social al societăţii comerciale „Calea spre lumină” SRL, companie care desfăşoară activităţi de tipărire a cărţilor şi fabricarea articolelor din lemn. Asociaţi în această firmă este şi protoiereul Anatolie Balan, cu 47,5% şi Mitropolia Basarabiei, cu 5% din capitalul social. „Calea spre lumină” SRL îşi are sediul juridic pe adresa unde este situată Parohia „Soborul sfinţilor mari voievozi” din or. Hînceşti.”

În concluzie, nu prea mai e nimic de adăugat! Afaceri bănoase cu Primăria şi gunoaiele ei, cu Biserica, cu Dumnezeu pe post de „crîşă”…

Mihai CONŢIU