Democraţie de faţadă cu asistenţă occidentală

Atîta timp cît aici, în Republica Moldova, vor exista partide politice şi organizaţii obşteşti care-i vor îndemna pe unii să-i iubească pe ruşi în defavoarea românilor şi pe români în defavoarea ruşilor, ţara va fi condamnată la stagnare, va fi un permanent teren de luptă identitară cu motivaţii artificiale, dar profitabile pentru iniţiatorii lor. Românofobia, românofilia, rusofobia şi rusofilia sînt arme ale politicienilor inventate după 1990. Pînă atunci, în acest spaţiu trăiau toţi ca fraţii – moldoveni, ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari etc. Mai apoi, s-a instaurat aşa-zisa democraţie, care i-a năucit pe toţi, spunîndu-li-se că, de fapt, abia acum s-au născut şi că unii sînt mai oameni decît alţi oameni. Observaţi că în acest întreg spaţiu, în perspectiva reprezentării politice, există doar două orientări – prorusă şi proromână, ultima presupunînd şi opţiunea proeuropeană.

Anume existenţa acestor două opţiuni identitare a împiedicat, a blocat efectiv orice şansă de a vorbi în termeni irevocabili despre Statul Republica Moldova ca fiind unul incontestabil, nedisputabil. Totodată să fie stăpîn pe propriile-i opţiuni interne şi externe şi neameninţat permanent cu posibile conflicte interetnice cu determinări geostrategice. Republica Moldova n-a fost lăsată să se formeze, să dezvolte şi să se consolideze unitar tocmai din aceste pricini. Dacă după 1991 România îşi păstra o „neutralitate frăţească” faţă de Republica Moldova, a cărei independenţă de Stat a recunoscut-o, dacă nu inunda haotic acest Stat cu limba română şi istoria românilor, total străine şi acum ca şi atunci majorităţii moldovenilor ori măcar la nivelul incipient de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, prezentul de astăzi al Republicii Moldova ar fi fost altul, adică mai bun. Adică n-ar mai fi existat cele două opţiuni sau confruntări geopolitice dacă tînărul Stat ar fi fost lăsat să se dezvolte autonom. La nivel naţional, căldura proromânească at fi fost mai intensă, mult mai arzătoare decît cea produsă prin mituirea cu paşapoarte româneşti. Doamne, cîte sute de milioane de dolari au cîştigat unii din unire, limbă, şi istoria românilor! Dar din paşapoarte!

Ori de cîte ori au loc alegeri în Republica Moldova, parlamentare şi locale, alegătorilor le-a fost insuflată convingerea că opţiunea lor trebuie să fie geopolitică. Geopolitică a fost şi alegerea de trei ori a lui Dorin Chirtoacă în funcţia de primar al Chişinăului. Oraşul a ajuns de izbelişte şi a fost furat de miliarde de către mafia edilitară a lui Chirtoacă, românii care l-au sprijinit „geopolitic” ce-au cîştigat? O „geopolitică electorală cu sprijin românesc” care a făcut numai rău, care a ruinat Chişinăul!

La fel s-a întîmplat şi la toate alegerile parlamentare de după 2009! Tot geopolitica stă în capul mesei şi la alegerile din 24 Februarie 2019, adevăr recunoscut de către toţi comentatorii politici. În cazul alegerilor parlamentare, geopolitica este invocată ca o necesitate din perspectiva schimbării vestimentare a ţării cu haine din UE. Geopolitica, ca o „necesitate” a integrării europene a ţării, a adus guvernările pe care le-a adus după 2009, cu deturnări de fonduri europene, simularea integrării în UE, atacuri de tip rider, furtul miliardului, furtul aeroportului, controlul absolut al Statului de către Vladimir Plahotniuc şi, deci, transformarea ţării într-un Stat mafiot.

Să reţinem că „necesitatea impunerii acestei geopolitici” a fost dictată pentru ca nu cumva Moldova să cadă sub influenţa Rusiei sau să se unească urgent cu această ţară. Nimeni nu poate însă explica cum se poate întîmpla aşa ceva atîta vreme cît Rusia este situată acolo unde e, iar Moldova este înconjurată de Ucraina şi România. În această campanie electorală, frica de Rusia a occidentalilor pentru moldoveni îi va permite lui Plahotniuc să-şi facă de cap, adică să falsifice alegerile (deja a început fraudarea lor), în schimbul unor semnale sau sugestii că după alegeri va păstra cursul proeuropean al ţării. Chiar dacă occidentalii nu vor recunoaşte corectitudinea alegerilor, vor închide ochii, ca de obicei, dacă Plahotniuc se va alia cu oricine se declară proeuropean de formă. Poate fi şi Ilan Şor, nu contează. Proeuropean declarat, de formă, să fie, aşa ca Plahotniuc, Filat, Ghimpu…!

Observaţi că în toată această geopolitică drăcească moldoveanul de rînd cu nevoile lui lipseşte cu desăvîrşire. Nu contează cui dă votul majoritar. Nu contează interesele lui, bunăstarea, speranţa într-un viitor mai bun şi libertatea lui individuală, iar asta pentru că integrarea europeană iluzorie e mai presus de orice. În acest scop, aşa cum s-a întîmplat după 2009, alianţele de guvernare se fac nu în funcţie de proporţionalitatea acordării de voturi către partide de către moldoveni, ci la comenzi externe favorabile parcursului proeuropean iluzoriu. Vedeţi, aşadar, că noţiuni ca democraţie, supremaţia votului majoritar ori libertatea individuală sînt doar vorbe goale, care sînt valabile doar în Occident, nu şi în ţări ca Moldova, pentru a căror democraţii şi libertăţi de ţară nu merită eforturi reale, fiind suficiente doar sporadice împrumuturi rambursabile şi nerambursabile!

Acum nu mai e Ghimpu şi Filat, iar noi sîntem curioşi să vedem cu ce alianţe proeuropene îi va îmbuna Plahotniuc pe români, în primul rînd, şi pe occidentali! Dar dacă totuşi vor fi revolte justificate şi majore în faţa atîtor şi atîtor nedreptăţi?

Mihai CONŢIU