Sub protecţia spiritului interpretativ agresiv al conceptului de Corectitudine Politică, precum şi a controversatei Legi Anti-discriminare, în ziua de 19 Mai, la Chişinău, comunitatea homosexualilor, transsexualilor şi lesbienelor a participat la un marş sub egida „Fără Frică de Iubire”. Mînia naturală, absolut justificată a majorității moldovenilor față de acest marș exhibator a fost amplificată de duritatea exagerată cu care Poliția le-a păzit fundurile acestora de parcă erau tezaur național, chiar și față de simplele mirări ale oamenilor de pe margine. Atunci presa a scris despre abuzurile Poliției, care a folosit nejustificat gaze lacrimogene împotriva celor care dezaprobau marșul, a bruscat femei, copii, preoți etc.

Problema nu constă în aceea că există homosexuali, ci în faptul că își etalează această orientare sexuală în marșuri sau mitinguri. Cu timpul, oamenii vor înțelege că Legea Anti-discriminare este doar o etapă dintr-un șir întreg de alte impuneri legislative prin care această minoritate sexuală, sub pretextul că-și protejează drepturile, ne va (ne vor) subordona drepturile noastre majoritare celor ale lor, iar ceea ce se întîmplă în Occident acum este suficient de grăitor. Legea Anti-discriminare a fost impusă, la recomandări vestice, externe, și adoptată într-o formă generalizată extrem de perversă, iar asta, viitorul o va confirma, strict în interesul homosexualilor. În fond, ar fi fost normal ca, pur și simplu, homosexualitatea să fi fost dezincriminată penal, adăugîndu-se și o prevedere legislativă simplă prin care să li se aplice sancțiuni celor care îi discriminează profesional, la locul de muncă sau în diferite reprezentări social-culturale. Atît!

În lumea occidentală, comunitatea mondială a homosexualilor este mai puternică decît orice alt organism internațional. Aceasta controlează Guverne, bănci, mass-media și toate organizațiile internaționale de prestigiu. Este suficient să vă spunem că însuși Parlamentul European, pentru a nu ”discrimina” cuplurile de homosexuali sau lesbiene, a recomandat interzicerea în limba engleză a titlurilor care indică starea civilă ca 'Miss' și 'Mrs' (doamnă și domnișoară), spre a nu ofensa unele persoane. Propunerea avea în vedere și celelalte limbi – 'Madame' și 'Mademoiselle' din franceză, 'Frau' și 'Fräulein' din germană precum și 'Señora' și 'Señorita' din spaniolă.Deja Anglia, Olanda, Belgia, Franța, Țările Scandinave, Canada etc. s-au conformat.

În plus, tot din aceste considerente, au fost înlocuite apelativele de ”Tată” și ”Mamă” cu cele de ”Părinte 1” și ”Părinte 2”. În spiritul Corectitudinii Politice, spre a nu li se crea ”disconfort spiritual” emigranților islamiști, ”Sărbătorile de Crăciun” au devenit ”Sărbători de Iarnă” și tot așa. Puterea pe care minoritățile sexuale o au față de Guverne a ajuns pînă acolo încît Statele occidentale obligă părinții și școala să-și educe copiii în ”normalitatea” că pot opta pentru homosexualitate sau schimbare de gen încă de la cele mai fragede vîrste. Practic, Statele occidentale au început să instituționalizeze copiii încă de la vîrsta de 3 ani. ”Tatăl” și ”Mama” trebuie să-și învețe copiii că sînt ”Părinte 1” și ”Părinte 2”, că homosexualitatea și transsexualitatea sînt opționale încă din pruncie, iar asta pentru că riscă să fie decăzuți din drepturile parentale. Pur și simplu, Statul este cel care decide cum să fie crescuți și educați copiii, nu părinții. Astfel, copiii au devenit proprietatea umană a Statului occidental, pe care îi poate lua din familii și instituționaliza total atunci cînd crede că părinții nu corespund cerințelor educațional-pedagogice impuse familiilor de către Guverne.

Unde se va ajunge?

Corectitudinea Politică prin care dictatura mondială a minorităților sexuale o impune majorității planetare vizează, în primul rînd, compromiterea și desființarea treptată a conceptului tradițional de FAMILIE. În acest context, religiile trebuie ori să fie convertite, ori minimalizate în reprezentări chiar caricaturale. Este lesne de intuit că se urmărește crearea altui tip de OM NOU, cu inspirații de tip marxist și din Hitler. OMUL NOU se naște deja în civilizațiile occidentale în care, așa cum arătam, proiecția devenirii lui este monitorizată dictatorial de către Stat. OMUL NOU de mîine, ca o populație multiplicată necesar pentru mafia mondială a homosexualilor, va ajunge să fie conceput artificial și controlat, in vitro.

Aminteam mai sus despre minimalizarea sau excluderea rolului și rostului religiilor tradiționale. În această conjunctură, Statele occidentale, cel puțin cele europene, în frunte cu Germania, au căzut într-o capcană autodistructivă din care nu vor ieși decît tot printr-un război, de astă dată și între religii. Din dorința de a-și spori natalitatea și forța de muncă, sub pretextul diabolic și ipocrit al liberei circulații, a drepturilor omului și a dreptului la azil, Statele occidentale europene au islamizat efectiv Europa. În virtuțile agresivității efective a conceptului de Corectitudine Politică, religiile naționale dominante au fost restricționate în reprezentarea lor publică pentru a nu ”ofensa” credința islamiștilor migranți. De parcă ar exista convenții simetrice la acest capitol între țările europene și cele de baștină ale migranților!

În aceste condiții, Europa se islamizează cu acceptul tacit și legalizat al Guvernelor, pe fondul în care asistăm la o de-creștinare a țărilor europene occidentale prin restricții impuse de aceleași Guverne. În ”legea lor”, migranții islamiști recurg la acțiuni pentru care creștinii europeni ar fi condamnați la moarte dacă ar face aceleași nelegiuiri în țările de unde vin ei. Aici mă refer la crime, violuri dintre cele mai îngrozitoare, acte de pedofilie etc. Rețineți că toate aceste atrocități sînt ascunse sau mușamalizate de către Guverne, iar jurnaliștii care scriu despre ele au ajuns să fie condamnați în virtutea aceleași Corectitudini Politice! Hitler se mîndrește cu urmașii lui de dincolo de mormînt!

Prin urmare, Guvernele europene occidentale instituționalizează copiii propriilor cetățeni în virtutea Corectitudinii Politice și a dictatului minorității sexuale, le restrînge dreptul de a se manifesta confesional creștin spre a nu crea ”disconfort” migranților islamiști, dar nu au soluții ca să aplice aceleași principii ale Corectitudinii Politice și asupra familiilor de migranți islamiști integrați sau pe cale de a fi integrați social. În consecință, Guvernele occidentale europene își transformă cetățenii băștinași în victime a cel puțin două tipuri de agresiuni. Prima este subordonarea intereselor generale ale majorității familiilor tradiționale celor ale minorităților sexuale. A doua agresiune este de tip confesional – creștinii și chiar ateii europeni sînt obligați de Guvernele lor să-și sacrifice crezurile în fața ofensivei islamului, care trebuie să aibă prioritate în interpretarea agresivă a Corectitudinii Politice.

Prin Guvernele pe care le controlează, homosexualii acuză majoritatea planetară de homofobie

Demența agresivă a Corectitudinii Politice a ajuns pînă acolo încît homosexualii italieni au născocit și un așa-zis medicament împotriva… homofobiei, de parcă noi, heterosexualii, am avea disfuncții comportamentale, nu ei! În acest punct, nu-mi rămîne decît să vă reproduc cîteva considerații ale cardinalului german Gerhard Ludwig Müller, care a condus pînă anul trecut Biroul de Doctrină al Vaticanului. Acesta a negat, într-un interviu, existența „homofobiei”, afirmînd că aceasta este o invenție a lobby-ului homosexualilor pentru „dominarea totalitară” asupra minții altora:

„Homofobia pur și simplu nu există. Este o invenție, un instrument de dominare totalitară asupra minții altora. Mișcarea homosexuală nu are argumente științifice și, prin urmare, a construit o ideologie care încearcă să domine, încercînd să-și construiască propria realitate. Este schema marxistă conform căreia realitatea nu este cea care formează gîndirea, ci gîndirea e aceea care formează realitatea. Prin urmare, oricine nu acceptă această realitate trebuie să fie considerat bolnav. Homofobia este o înșelăciune care servește pentru a amenința oamenii. Noi, creștinii, nu trebuie să ne temem de amenințări. În primele secole, adepții lui Hristos erau închiși sau sfîșiați de fiare. Astăzi, oamenii sînt sfîșiați de psiho-terorism, profitîndu-se de ignoranța lor. A iubi nu înseamnă a te supune propagandei gender. Politicienii noștri din Europa trebuie să aibă grijă de mulți oameni, de cei fără locuri de muncă, de problema lipsei nașterilor, a familiei, de multe probleme grave. În schimb, ei se preocupă să transforme democrațiile noastre în sisteme totalitare. Ideologia însăși este violentă. Cum poate un Parlament să decidă ce este adevărat și ce nu?”, se întreabă Müller.

Cîteva detalii despre Corectitudinea Politică

Corectitudinea politică are la bază două idei: a) limbajul curent conține numeroși termeni care sînt considerați jignitori de persoanele care aparțin unor minorități etc. Folosirea acestor termeni jignitori ("țigani" de exemplu) perpetuează o situație de discriminare; b) înlocuirea acestor termeni jignitori cu alții neutri reduce discriminarea și promovează buna înțelegere.

Pentru ”divertisment”, iată cîteva mărunte exemple de aplicare a Corectitudinii Politice! La cererea „oamenilor de știință” care publică revista Journal of Animal Ethics, termenul „pet” (animal favorit/drag) trebuie înlocuit cu „companion animal” (animal de companie), deoarece cuvîntul „pet” este umilitor și peiorativ pentru creaturile care „trăiesc în libertate”. Păi se poate să ne insultăm astfel cîinele?

La un oficiu de plasare de oferte de muncă, unei persoane care căuta candidați „de încredere și harnici” i s-a respins cererea pe motiv că „îi discriminează pe cei care nu sînt de încredere”. De asemenea, unele meserii, ale căror denumiri au fost considerate înjositoare au fost redenumite. Astfel, în loc de „garbage men” (gunoieri) s-a introdus denumirea de "sanitation engineers" (tehnicieni igienizatori). Termenii adoptați ca fiind corecţi politic devin foarte repede receptați ca fiind peiorativi. De exemplu, invalid a devenit într-un timp foarte scurt handicapat, apoi persoană cu dizabilități, apoi persoană cu nevoi speciale. În engleza americană, în decurs de trei decenii negro a devenit black, apoi Afroamerican, apoi African-American.

În spiritul gîndirii politice corecte, a admira pe cineva sau creația cuiva este o blasfemie, pentru că înseamnă a recunoaște inegalitatea dintre oameni. Ideea de a acorda premii pentru anumite merite este și ea condamnată pentru că premierea unora ar însemna „jignirea” și „punerea în inferioritate” a altora. În cartea sa „A Study Of Our Decline” (Un studiu al declinului nostru), filosoful Philip Atkinson (n. 1947) se exprima astfel: ”Folosind scuza de a nu vrea să ofenseze pe nimeni, “Corectitudinea Politică” le impune oamenilor să se poarte precum un nebun care vrea să le facă pe plac tuturor. Adică toți trebuie să se comporte precum acel nebun! Toți trebuie să accepte noțiunile “Corectitudinii Politice” ca pe un adevăr. În caz contrar, vai de ei! Este aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la holocaust. O dată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atît cea privată cît și cea publică, devine o șaradă golită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea.

Scriitoarea britanică Phyllis Dorothy James (n. 1920) declara: „Eu cred că această Corectitudine Politică poate fi o formă de fascism lingvistic, ce produce fiori generației mele care a participat la un război împotriva fascismului”.

Mihai CONŢIU