Un politician ticăloşit cu mască de băiat cumsecade

În aparenţă, pentru cei neinformaţi sau creduli de-a binelea, Iurie Leancă pare un tip delicat, manierat, cultivat şi diplomat priceput, numai că, în realitate, nu-i deloc aşa. Leancă este un „Lupu în piele de oaie”. Este produsul a două sisteme absolut dure. Aici este vorba, în primul rînd, despre sistemul sovietic, cel care l-a pregătit să fie diplomat, fireşte că nu fără avizul atotputernicului KGB, ca să-l trimită în misiune diplomatică în Republica Socialistă România de pînă în Decembrie 1989. Pînă în 1989, România reprezenta pentru sovieticii moldoveni expresia burghezo-moşierimii, cea care i-a exploatat pe basarabeni în perioada interbelică, făcîndu-i argaţii românilor, după cum descria despre părinţii săi, în deplină cunoştinţă de cauză, poetul Nicolae Dabija, într-o autobiografie olografă semnată în chiar anii în care aici începuse ceea ce se numeşte Mişcarea de Renaştere Naţională, prin 1988, dacă nu mă înşel. Cel puţin acest sistem care l-a creat, educat pe Leancă era unul legal.

Cel de-al doilea sistem care l-a perfecţionat şi maturizat de-a binele pe Leancă a fost sistemul politic ticăloşi instaurat după 1991 în RM. Pentru ceea ce a făcut Leancă pînă în prezent în funcţiile deţinute, dacă ar fi procedat la fel şi pe vremea URSS, ar fi fost nu închis pe viaţă, ci condamnat la moarte pentru subminarea economiei naţionale şi atentat la siguranţa statului. Pentru asta, este suficient să amintim complicitatea lui la înstrăinarea Aeroportului şi furtul miliardului. În plus, nişte autorităţi competente ale statului l-ar întreba pe Leancă de unde are atîţi bani să-şi întreţină copiii la studii în Anglia şi Germania. La fel ca şi în cazul bugetarului Marian Lupu!

Cînd se duc să cerşească voturi de la bieţii moldoveni care mănîncă o bucată de carne doar de Paşti şi de Crăciun, de la cei din diaspora care muncesc de li se spetesc şalele ca să le asigure o educaţie copiilor lor, alde Leancă, sau Lupu ar trebui să fie întrebaţi de oameni de unde au bani să-şi trimită copiii la cele mai scumpe şcoli din Occident, dar şi dacă prin aceasta nu-i educă pe fiii lor să fie viitorii exploatatori ai copiilor moldovenilor cărora le cer votul, la fel cum o fac taţii lor acum cu întreaga populaţie a RM!

În stilul celui mai bine acoperit agent secret, Leancă şi-a asumat misiunea de a convinge lumea, cetăţenii moldoveni şi cancelariile occidentale, că este proeuropean. Numai pretenţia lui în sine este insultătoare, ca să mă limitez doar la atît! Cum poate deveni proeuropean un individ şcolit şi instruit ca un robot ca să lupte împotriva imperialismului occidental? Oameni ca Leancă nu se pot remodela peste noapte, căci misiunea lor este să stea în aşteptare, să simuleze că se adaptează schimbărilor de sistem social.

Dacă ar fi fost proeuropean aşa cum „şopteşte conspirativ” alegătorilor, atunci el ar fi trebuit, din start, să-şi asume necondiţionat valorile şi principiile europene, mai cu seamă recomandările acelor demnitari europeni neşcoliţi de URSS sau KGB. Numai că el n-o face! Nu-i permite acest lucru „angajamentul pe viaţă pe care l-a făcut”, dar şi stăpînul său politic moldovean care-l poate băga la puşcărie imediat dacă nu i se supune! În plus, dacă, printr-o minune, s-ar fi metamorfozat în proeuropean peste noapte şi şi-ar fi deconspirat „trecutul diplomatic”, atunci n-ar mai fi fost sluga politică şi penală a lui Vladimir Plahotniuc. Mai mult decît atît, dacă ar fi fost proeuropean autentic, i-ar fi pus şi alte condiţii lui Vlad Filat, atunci cînd a acceptat să-i devină subaltern politic, dar nu să accepte să fie o „cîrtiţă infiltrată” de oligarh în SRL-ul politic al lui Filat creat de americani şi români.

Dacă Leancă ar fi fost proeuropean, atunci nu ar fi răspuns cu o impertinenţă de tip sovietică sau KGB-istă faţă de „imperialismul occidental” atunci cînd i s-au făcut recomandările, sugestiile despre care vom vorbi ceva mai la vale.

Sovieticul diplomat-interlop Leancă

După ce Andrei Năstase a renunţat la candidatura sa pentru Preşedinţia Republicii Moldova în favoarea Maiei Sandu, Joseph Daul, preşedintele Partidului Popular European (PPE), cea mai mare familie politică din UE de care, în ultimă instanţă, depinde şi viitorul european al RM, i-a cerut lui Iurie Leancă să se retragă din cursa prezidenţială, pentru a-i spori şansele candidatului comun de centru-dreapta Maia Sandu, apel pe care „europeanul” Leancă l-a respins.

„Am experienţa şi cunoştinţele necesare ca să pot duce Republica Moldova în continuare pe drumul spre Vest. Pot fi preşedintele de care Republica Moldova are nevoie”, a spus Leancă. Păi cum să ducă el RM spre Vest atîta timp cît sfidează tocmai recomandările liderilor democraţi şi experimentaţi din acelaşi Vest?

În continuare, argumentîndu-şi opoziţia faţă de recomandările Vestului în favoarea îmbrîncirii, de către el, a RM în Vest, Leancă mai trînteşte următoarea minciună:

„PPE e o familie mai largă. Deseori se prezumă că ceea ce spune preşedintele e punctul de vedere al întregii familii. Nu e chiar aşa. Am avut discuţii cu unii europarlamentari, am stabilit să avem o relaţie care se va transforma în una instituţională. Aţi văzut că am fost la Berlin şi m-am întîlnit cu nimeni altcineva decît cu preşedintele Uniunii Creştin Democrate, care e şi cancelarul Germaniei şi care mi-a dorit doar succese. Mi-a zis foarte clar că mă susţine.”

Mai apoi, Maia Sandu face o vizită la Bruxelles, unde, printre alţii, are întrevederi cu Joseph Daul şi cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel. În acest timp, într-un comunicat de presă al PPE se precizează: „Preşedinţia PPE face un nou apel către Iurie Leanca, liderul PPEM, să se retragă din cursă. Astăzi mai mult ca oricînd este important ca toate partidele de centru-dreapta să-şi unească forţele în sprijinirea unui singur candidat şi să consolideze astfel şansele Maiei Sandu să cîştige”.

În concluzie, pe de o parte, Leancă spune că are susţinerea Angelei Merkel, iar pe de cealaltă parte, este contrazis nu doar de Merkel, ci de întreaga familie a PPE. Vedeţi cît de mincinos este acest cimişliean, care-şi face de rîs strămoşii?

Dacă alegeţi Leancă, ce alegeţi?

Fireşte că participarea lui la alegerile prezidenţiale i-a fost ordonată de Plahotniuc din motive electorale strategice pentru supravieţuirea sa, a lui Plahotniuc, nu a lui Leancă. Pe ce pune mîna, protejează Plahotniuc, mînjeşte, compromite pe vecie, ceea ce s-a întîmplat şi cu Leancă. Mulţi guguştiuci de presă spun că cei care l-au susţinut pe Voronin „s-au compromis”, uitînd că Voronin, din 1998, a fost preferatul majoritar al moldovenilor, inclusiv în 2009, 2010 şi după, pînă cînd Plahotniuc i-a distrus partidul, dar pe Plahotniuc nu l-a ales nimeni, niciodată ca să conducă RM şi o face în cel mai dictatorial mod!

Leancă este o slugă şantajabilă a oligarhului – face ce i se spune de dragul banilor, căci, altminteri, poate fi băgat la închisoare de mafiotul şef. Rostul lui este să smulgă voturi proeuropene de la alegătorii naivi, iar mai apoi, în turul doi, să-i îndemne pe moldoveni să-l voteze pe „europeanul Lupu”, căci nu într-aiurea s-a auto-botezat Lupu proeuropean! Aceste voturi proeuropene, oricît de puţine ar fi ele, Leancă vrea să le acapareze de la Maia Sandu. De ce?

Ţinta, fireşte, este Igor Dodon. Nu întîmplător, Lupu şi Leancă şi-au luat cojoc de oaie cu parfum proeuropean contrafăcut. Dincolo de încercarea lor de a-i atrage de partea lor pe moldovenii proeuropeni, chiar dacă o fac cu mesaje clare de Stînga, nicidecum europene, de tip liberal, Leancă şi Lupu (în fond Plahotniuc, stăpînul lor) nădăjduiesc zadarnic să înşele, iarăşi, vigilenţa europenilor, crezînd că-i pot face să creadă în europenismul lor. S-a văzut că nu e aşa!

Mergînd cu mesaje proeuropene populiste, guvernanţii, cei care-i susţin pe Lupu, Leancă, Valeriu Ghileţchi, Silvia Radu, Mihai Ghimpu sau Maia Laguta (pe Stînga), încearcă să distragă atenţia Occidentului asupra faptului că au un plan clar de a-l propulsa, prin fraudă, pe Lupu în turul doi de scrutin. O astfel de acţiune implică, se înţelege, şi o strategie frauduloasă prin care Lupu să cîştige alegerile. În acest caz, aşa cum spuneam într-un editorial precedent, va fi prăpăd!

O problemă mare de care se pot izbi „proeuropeni” ca Lupu, Leancă, Valeriu Ghileţchi, Silvia Radu sau Mihai Ghimpu poate fi şi „opţiunea occidentală”, nu cea rusească, aşa cum a fost în 2009, în care nu poate fi vorba decît despre două variante – ori va fi respectată opţiunea majoritară a moldovenilor, care este pentru Igor Dodon, ori va fi forţată victoria Maiei Sandu, ceea ce, în această a doua variantă, ar isca multe semne de întrebare! Vom vedea! Pînă atunci, pentru încheiere, mi se pare cel mai potrivit să rememorez o replică a unui personaj dintr-o piesă a celebrului prozator şi dramaturg elveţian Friedrich Dürrenmatt, care sună aşa: „Ori murim uniţi, ori murim despărţiţi!”

Mihai CONŢIU