Impotenţă intelectuală, complexul provincialului, mentalităţi interlope

În loc de moto: Moldovenii nu pot fi disciplinaţi niciodată de către europeni, ci doar de către ruşi! (M.C)

Există cîteva limite intelectuale pe care unii politicieni nu-s apţi să le depăşească şi nici nu vor. Tocmai din aceste motive sînt şi nocivi pentru poporul pe care-l guvernează, dar şi adversari „legitimaţi electoral” ai interesului naţional şi cel al cetăţenilor. Ei sînt nişte mediocrităţi absolute care nu pot ajunge la Putere decît în ţări cu o democraţie infantilă, imposibil de asumat şi exersat, aşa cum este Republica Moldova, dar şi în ţări cu parfum de apartenenţă europeană cum este România. Drama popoarelor guvernate de mediocrităţi rezultă din aceea că atunci cînd ajunge la Putere mediocrul „are convingeri nestrămutate”, nu are îndoieli, se consideră „predestinat şi indispensabil” exercitării actului de guvernare şi nu poate fi contrazis. Pentru a putea fi util înţelegerii celor ce urmează, mă voi referi la nume, acţiuni concrete şi cauze.

După anul 2010, toţi cei care au controlat politic ţara şi-au asumat drept proiect politic de interes naţional integrarea Republicii Moldova în UE. În prim-plan, la etape diferite, şi-au pus sau îşi pun amprenta pe actul guvernării politicieni ca Mihai Ghimpu, Vlad Filat, Marian Lupu, Dumitru Diacov, Iurie Leancă, Andrian Candu, Vladimir Plahotniuc şi alţi cîţiva activişti foşti comunişti racolaţi de acesta din urmă, mai vizibil fiind Sergiu Sîrbu. În acest context, e bine să deschid o paranteză cu referire la Plahotniuc.

Ca politician, Plahotniuc este o mediocritate absolută. Dincolo de asta însă, acesta ne-a demonstrat cît dispreţ are el faţă de ceea ce trebuie să însemne un Parlament în însăşi componenţa sa. În orice ţară care se respectă, dată fiind importanţa naţională supremă a acestei instituţii, partidele şi liderii acestora au obligaţia fundamentală şi responsabilitatea supremă faţă de popor să promoveze în Legislativul ţării cei mai reputaţi politicieni şi cei mai performanţi profesionişti pe domenii diferite. Plahotniuc l-a adus în funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe Constantin Ţuţu, un luptător profesionist cu precedente penale dintre cele mai dubioase, un ins agramat şi, fireşte, incapabil să susţină un cît de scurt discurs politic elementar. Cam aşa vede Plahotniuc Parlamentul – un ring de lupte cu pumnii şi picioarele, un stabiliment de sinecuri pentru agramaţi şi mediocrităţi absolute!

Revenind la asumarea proiectului de integrare europeană de către cei care guvernează de după 2010, trebuie precizat că faptul în sine presupune o serie de realităţi care nu pot fi contestate ori ignorate. UE este, ca să zicem aşa, un club select al democraţiei. Tu, guvernant moldovean, recunoşti din start superioritatea democratică şi civilizatoare a UE în care vrei să te integrezi prin simplul fapt că soliciţi aceasta. În acest context, tu, guvernant moldovean, înţelegi că eşti obligat necondiţionat să îţi ridici ţara la nivelurile de democraţie, civilizaţie, bunăstare şi de Justiţie ale ţărilor componente ale UE. Tu înveţi de la UE, nu invers! Tu trebuie să înveţi de la UE ce înseamnă o Justiţie dreaptă, ce înseamnă o democraţie reală, libertăţi civile ale cetăţeanului, diplomaţie autentică, responsabilităţi de ţară şi progresul permanent al competiţiei dictate mereu de generaţiile tinere cărora trebui să le dai prioritate!

Nu cred că exagerez cînd spun că Republica Moldova poate că e singurul caz din istoria UE cînd un Stat membru al Consiliului Europei şi candidat la statutul de viitor membru al UE sfidează şi nu respectă recomandările UE şi ale Comisiei de la Veneţia. Aici este suficient să ne amintim cum Ghimpu a organizat un referendum eşuat cu care UE nu a fost de acord şi s-a văzut că a avut dreptate, atacurile de tip rider asupra sistemelor bancar şi de asigurare, furtul miliardului, înstrăinarea dubioasă a aeroportului, nereformarea Justiţiei deşi UE plătea pentru asta, nerecunoaşterea alegerilor pentru funcţia de primar al Chişinăului, introducerea votului mixt, subordonarea de către Plahotniuc a tuturor instituţiilor Statului etc., etc.

De ce sînt aşa mediocrităţile politice

În raport cu lumea exterioară, în cazul dat cu UE, personajele amintite mai sus au nişte limite intelectuale care le fac inapte de autoevaluare, autoanaliză şi de a se adapta sau conforma unor norme democratice, morale, juridice, politice şi diplomatice superioare mediului lor, care au fost exersate îndelung în ţările civilizate şi dezvoltate. Aceste mediocrităţi „îi judecă şi contrazic” pe omologii lor din Europa ori pe oficialii de la UE din perspectiva normelor lor locale, a educaţiei şi culturii lor precare. Ei se compară cu cei din Germania sau Franţa, de exemplu, luîndu-se pe sine drept modele, repere, convinşi fiind că educaţia, cultura şi tradiţiile lor discutabile au o supremaţie ce nu poate fi contestată de nimeni din exterior. Ei sînt incapabili să admită că tot timpul au cîte ceva de învăţat de la alţii mult mai şcoliţi şi evoluaţi decît ei. Minţile lor, inclusiv ale celor mai tineri formaţi ori conduşi tot de către ei, continuă să fie captive unor dogme care au la bază instinctele absolutiste, închistate, de tip arivist şi de negare transmise din perioada totalitarismului comunist. Le-au moştenit aproape genetic fără să fie conştienţi de această realitate distructivă. Toate acestea şi în contextul în care mulţi politicieni occidentali chiar fac parte din generaţii întregi de politicieni, din tată-n fiu, iar alţii au cele mai alese studii şi citesc permanent ca să fie la zi cu absolut tot ceea ce se scrie şi este nou în politologie, sociologie, norme de drept etc., în timp ce mediocrităţile despre care vorbim abia au sărit pîrleazul la Chişinău din cine ştie ce sat, iar singurele lor lecturi fiind ştatele de salarii şi notele de plată la restaurante.

Aceste mediocrităţi, chiar dacă şi-au făcut studii superioare în Occident, au rămas încremenite tot în proiectul lor uman provincial. Dorin Chirtoacă şi Andrian Candu, ca să mă opresc doar la ei, sînt cele mai ilustrative exemple în acest sens, Ei „ştiu mai bine”, „la noi aşa se face”, „ce ştie ăla din Occident?” şi alte asemenea stereotipii „de justificare înţeleaptă” a mediocrităţi lor. Mediocritatea lor este întreţinută, „cultivată” mediatic şi de către comentatori politici aflaţi în solda lor. În urmă cu mai mult timp, la un post de televiziune afiliat Puterii, un anume Vitali Catană, care are pretenţii de analist politic şi expert constituţionalist, un fervent susţinător al democraţilor lui Plahotniuc, îi critica aproape dispreţuitor pe înalţii magistraţi ai Comisiei de la Veneţia, spunînd „că s-a lămurit el ce-i cu ei”, iar asta deoarece Comisia a dat un aviz negativ guvernării de la Chişinău. Înţelegeţi ce înseamnă asta? Un amărît de vorbitor de la Chişinău se consideră superior magistraţilor Comisiei de la Veneţia doar pentru că aceştia „sînt incapabili” să înveţe ei de la moldoveni ce înseamnă Justiţie şi legalitate conform normelor europene!

Mediocrităţile acestea nu admit că ţara e condamnată la sărăcie şi înapoiere tocmai din cauza lor, că în ţările civilizate există democraţie şi bunăstare din elementarul motiv că mediocrităţile nu ajung să guverneze. Chiar dacă întîmplător, chiar dacă inevitabil ajunge şi acolo un tip mediocru la Putere este înlăturat rapid ori îşi dă benevol demisia cînd constată că este depăşit. Mediocrităţile nu au capacităţi elementare de autoanaliză, acesta fiind şi motivul pentru care, odată ajunse la Putere, nu concep să demisioneze dintr-o funcţie înaltă deşi ştiu că n-au expertiza necesară pentru aceasta. Exerciţiul demisiei este de neconceput pentru mediocrităţi chiar şi atunci cînd comit erori politice grave pentru ţară.

Politicienii din lumea democratică şi prosperă se luptă să ajungă la Putere pentru a ridica ţara la noi standarde de progres, politicienii mediocri de aici se luptă ca să ajungă la Putere ca să devină ei prosperi prin sărăcirea ţării. Mai citiţi o dată numele pomenite mai sus şi spuneţi-mi dacă mă puteţi contrazice!

Mihai CONŢIU