PPDA şi PAS vor anticipate şi menţinerea Guvernului Filip ca pretext electoral

Moto: „În viață nu primești niciodată ceea ce meriți, ci ceea ce negociezi.” (Thomas Edison)

Responsabilitatea şi respectul pe care le au faţă de cetăţeni partidele alese să-i reprezinte sînt măsurate şi în calitatea membrilor lor reprezentativi. Aceste rînduri îmi sînt inspirate de cele văzute/auzite la prima rundă de întrevederi dintre reprezentanţii Blocului ACUM şi cei ai socialiştilor, care s-a desfăşurat în ziua de 11 Aprilie 2019. Avînd drept reper aroganţa şi ifosele pretins europene ale celor de la ACUM, mă aşteptam la o prestaţie măsurată în norme intelectuale, de cultură politică şi de stăpînire a artei negocierii măcar la nivel mediu din partea celor care i-au reprezentat. Aici mă refer, în mod special, la vicele politic al lui Andrei Năstase, Alexandru Slusari, dar şi la politicianul amator Mihai Popşoi, parcă scos de PAS chiar din păpuşoi.

Andrei Năstase şi Maia Sandu nu sînt capabili să înţeleagă o strategie absolut obligatorie pentru orice lider politic – consilierii lor, purtătorii de cuvînt ori cei pe care îi deleagă spre a-i reprezenta în orice tip de negocieri ori alte relaţii publice ar trebui să fie neapărat mai experimentaţi, mai diplomaţi, mai buni oratori, strategi sau politologi decît ei, liderii. Un exemplu, fără a intra în detalii, îl reprezintă şi fostul Preşedinte american George W. Bush. Extrem de multe nume de personalităţi politice notorii ale lumii democratice nu ies din cuvîntul consilierilor pe care şi i-au angajat, admiţînd din start, figurativ vorbind, să li se dea peste mînă atunci cînd gafează. Excepţie fac, fireşte, dictatorii şi cei mai mulţi dintre liderii partidelor politice moldoveneşti.

Dr. Bernard Guerney de la Universitatea de Stat din Pennsylvania declară că empatia este „capacitatea de a înţelege foarte bine sentimentele şi atitudinea celeilalte persoane – indiferent că eşti sau nu de acord cu ea”. Cît de importantă este empatia în cadrul unei conversaţii? „Este piatra de temelie! Este fundaţia pe care se clădeşte restul.“ Dr. Guerney explică faptul că sufletul tuturor relaţiilor bune sînt conversaţiile. Bineînţeles că este ceva obişnuit să existe păreri diferite. Pentru a le lămuri şi pentru a păstra relaţia, trebuie să fim dispuşi să vorbim despre acea problemă. Mulţi evită să facă acest lucru deoarece nu ştiu cum să vorbească fără a-l determina pe celălalt să se apere şi să se mînie. Dr. Guerney este de părere că „majoritatea oamenilor confundă faptul de a recunoaşte şi de a respecta poziţia celeilalte persoane cu faptul de a fi de acord cu acea poziţie. Ca urmare, cînd nu sînt de acord, ei nu recunosc, nici nu respectă poziţia respectivă. Empatia îţi dă posibilitatea să faci diferenţa dintre a fi de acord şi a recunoaşte poziţia“.

Negocierea politică este o artă pe care orice om cu veleităţi de politician este obligat să o stăpînească. Arta negocierii se suprapune artei conversaţiei. Aceasta din urmă este şi ea oarecum obligatorie. Spun „oarecum” întrucît nu-i necesară în proporţii absolute pentru că are multiple extensii care exclud politica.

Adevărata imagine, nu de fond, ci în esenţa ei, a Blocului ACUM este cea oferită de Slusari şi Popşoi. Am văzut/auzit şi eu, au văzut/auzit şi alţii că prin cei doi reprezentanţi pe post de negociatori a dat certitudine tuturor celor care i-au văzut/auzit prima dată că şi-au trimis la discuţii cu reprezentanţi PSRM nişte tipi luaţi la întîmplare dintr-un grup protestatar din stradă sau din Piaţa Centrală. Nu mă credeţi ori aveţi suspiciuni că îi denigrez pe nedrept pe cei de la ACUM? Priviţi ori revedeţi filmul întrevederii şi îmi veţi da dreptate! Veţi constata că cei de la PSRM s-au manifestat ca fiind veritabili politicieni responsabili, concesivi şi realişti. De cealaltă parte, cei doi de la ACUM păreau că se află în stradă, la miting electoral. Aici mă refer la slaba lor pregătire politică, necunoaşterea profundă a legislaţiei şi a Constituţiei, incapacitatea lor intelectuală de a înţelege că rosturile lor politice sînt altele decît cele răcnite, pe la mitinguri, cînd nu erau deputaţi. Revenind la socialişti, pe Ion Ceban îl ştiam, dar m-au surprins extrem de plăcut Vlad Bătrîncea şi tînărul jurist Fadei Nagacevschi.

Întreaga întrevedere a fost practic murdărită de incompetenţa, apetitul absurd pentru putere, intransigenţa primitivă şi analfabetismul exprimării lui Alexandru Slusari. Sînt situaţii în care cînd cineva cumpără de la altcineva un apartament îl întreabă pe vînzător dacă odată cu apartamentul vinde şi mobila din el. Se vede treaba că Slusari este „mobilierul” pe care Năstase, voluntar sau condiţionat, l-a „cumpărat” odată cu fostul partid Voinţa Poporului de la „experimentatul” Nicolae Chirtoacă!

Privitor la CE s-a discutat, din inflexibilitatea celor doi de la ACUM, care este şi a şefilor lor politici, şi propriile declaraţii am înţeles clar că ei vor ca Guvernul Filip să rămînă în continuare în exerciţiu, că nu vor nici o coaliţie cu PSRM, că vor conducerea Parlamentului. La fel, eventuala formare ulterioară a Guvernului minoritar de către ei şi, prioritar, susţinerea necondiţionată din partea socialiştilor pentru votarea pachetului de legi propus de ei. Iar asta fără alegerea preşedintelui Parlamentului, fără formarea Biroului permanent al Parlamentului, fără de care acesta nu poate activa, şi fără formarea comisiilor permanente. Este la mintea cocoşului că în condiţiile cerute de ACUM votarea pachetului lor de legi ar fi nimicită, adică declarată neconstituţională de către CC controlată de suspect de tăcutul Vladimir Plahotniuc. Fiind imposibil ca ei să nu priceapă că numai un Parlament funcţional poate garanta legalitatea votării şi aplicării pachetului lor legislativ de dezoligarhizare, mesajul nerostit al celor de la ACUM este acela că vor alegeri anticipate, iar circul acesta fandosit de pseudo-negocieri vor să-l transforme în capital electoral în perspectiva eventualelor alegeri locale cumulate cu cele parlamentare anticipate.

O vorbă bătrînească spune astfel: o dată vede naşul puţa miresei! Cam aşa se poate întîmpla şi cu ACUM dacă rămîn pe aceste poziţii, căci în perspectiva alegerilor anticipate, în varianta cu 61 de deputaţi nu mai pupă ei ce au acum. Actualul statut de deputat le va rămîne ca o poveste spusă mincinos nepoţilor la bătrîneţe. Dacă Andrei Năstase nu-şi vede şi înţelege „rostul” actual, ajungîndu-se la alegeri anticipate din pricina lui şi a Maiei Sandu, riscă, pe drept sau pe nedrept, să împărtăşească soarta lui Filat. Ştiu bine ce spun!

Cei de la ACUM şi PSRM au o şansă istorică, o şansă pe care se vede că doar socialiştii o înţeleg. Dar limitele gîndirii politice limitate şi neexperimentate ale celor de la ACUM nu le permit să priceapă că socialiştii nici în cele mai disperate situaţii nu ar admite o alianţă sinucigaşă cu PDM. Cînd Năstase şi Sandu vor constata acest lucru va fi prea tîrziu pentru ei. Ceban şi Bătrîncea i-au asigurat de buna lor credinţă şi de disponibilitatea de a negocia şi a face concesii convenabile ambelor părţi, de natură să îşi satisfacă şi proprii lor alegători. Dacă cei de la ACUM vor persista în inflexibilitatea lor arogantă şi stupidă, vor constata că vor fi aprig sancţionaţi chiar de către proprii lor alegători, în eventualitatea unor alegeri anticipate. Cu 26 de mandate, ar trebui să fie teribil de mulţumiţi să triumfe prin asumarea răspunderii formării Guvernului, în schimbul cedării conducerii Parlamentului în fireasca favoare a socialiştilor.

În realitate, inamicul comun al celor de la ACUM şi al socialiştilor sînt PDM şi Plahotniuc care ţine Statul în captivitate. Suspiciunile deja stupide ale celor de la ACUM vin din aceea că socialiştii au votat în comun cu PDM adoptarea votului mixt ori a amnistiei fiscale, dar refuză să înţeleagă că au participat la aceste acţiuni sub imperiul şantajului politic, chit că unele iniţiative adoptate au făcut parte anterior din proiectele PSRM. Important e că în clipele de faţă PSRM este dispus să negocieze orice, să cedeze rezonabil orice poate veni în contradicţie cu proiectele celor de la ACUM, iar asta din dorinţa expresă de a scoate Statul din captivitatea oligarhică. Încăpăţînarea arogantă a lui Năstase şi a Maiei Sandu demonstrează că şi-au minţit alegătorii, că nu dezoligarhizarea Statului este prioritară, ci dobîndirea Puterii politice în nume personal pentru ei. Ei nu înţeleg că pot intra în Istorie ca politicieni eroi ai dezoligarhizării, ai eliberării autentice a ţării din captivitatea mafiotă, nu neapărat în calitate de premieri ori preşedinţi de Parlament.

Acum este momentul blocului ACUM să demonstreze dacă e capabil să se subordoneze intereselor majore ale ţării, nu ambiţiilor personale meschine. Infantilismul politic de care au dat dovadă pînă la ora actuală ne demonstrează că Năstase şi Sandu, ajunşi să guste puţin din mierea iluzorie a virtualei Puteri, se transformă singuri într-un fel de Filat, Lupu, Candu ori Ghimpu. Deşteptarea acum ori niciodată! Şi cînd ne gîndim cît de simplu de rezolvat sînt lucrurile, numai că în istoria politică a Republicii Moldova niciodată nu se întîmplă ceea ce este logic să fie, ci permanent se recurge la cele mai contradictorii şi distructive soluţii…! De exemplu, dacă Filat şi PLDM se alăturau protestelor PPDA la momentul oportun, altcineva era în puşcărie, nu el! Avea să fie ora astrală a lui Filat. Mai are rost să continui? Nu cred! Aşteptăm să vedem dacă cineva se poate maturiza politic fie şi peste noapte!

Mihai CONŢIU