Decizia autorităţilor cubaneze de a modifica Constituţia şi a permite proprietatea privată asupra pămîntului a fost primită cu răceală de micii fermieri, care sunt de părere că insula nu va putea să se hrănească singură fără o reformă de amploare a sectorului agricol de stat, transmite Reuters.

Alexei Gonzales este interesat să cumpere terenul agricol pe care în prezent îl închiriază de la stat. Însă din cauza obstacolelor birocratice, a lipsei de combustibil şi a accesului la credite, Gonzales şi alţi fermieri care au fost intervievaţi de Reuters nu se aşteaptă să cîştige foarte mult de pe urma faptului că vor deţine propriile lor terenuri, scrie Agerpres. "Facilitarea cumpărării terenului nu înseamnă o schimbare prea mare dacă nu pot obţine motorină", spune Alexei Gonzales arătînd spre tractorul său din perioada sovietică.

În pofida solului bogat şi a faptului că 20% din populaţie lucrează în agricultură, Cuba importă peste 60% din alimentele pe care le consumă, ceea ce înseamnă costuri anuale în valoare de aproximativ două miliarde de dolari. Cubanezii, care cîştigă în medie aproximativ 30 de dolari pe lună, primesc lunar un pachet de alimente subvenţionate care include orez, fasole, ouă şi lapte pentru copii.

În data de 22 Iulie, Guvernul de la Havana a votat în favoarea unui noi Constituţii care include dreptul la proprietatea privată. Aceste modificări fac parte dintr-o strategie mai amplă prin care Cuba vrea să atragă investiţii străine, să stimuleze creştere şi să reducă sărăcia, menţinînd însă controlul politic în mîinile unui singur partid.

Modificarea Constituţiei care permite proprietatea privată a terenului trebuie să fie adoptată prin referendum, care urmează să fie organizat în lunile următoare. Proiectul de document va fi supus consultării publice, urmînd ca documentul final, care ar putea include unele modificări, să facă obiectul unei referendum. Această reformă va ajuta producţia de alimente, dar dreptul de proprietate nu va da un impuls substanţial producţiei agricole, spune Mario Gonzalez-Corzo, un profesor de economie la Universitatea din New York, a cărui familie deţine o fermă în Cuba.

În alte ţări, fermierii îşi pot utiliza terenul ca garanţie pentru credite şi achiziţia de echipamente seminţe sau îngrăşăminte. "Proprietatea privată nu înseamnă că poţi utiliza terenul ca garanţie. În Cuba nu există ceva similar unei bănci private", spune Gonzalez-Corzo, potrivit căruia reformele nu vor face mai uşor pentru fermieri să cumpere combustibili sau îngrăşămintele de care au nevoie. În plus, limitele impuse asupra preţurilor la care fermierilor îşi pot vinde produsele şi alte reguli stricte vor agrava şi mai mult ineficienţele, susţine Gonzalez-Corzo.

În timp ce tinerii fermieri sunt în favoarea proprietăţii private, cubanezii în vîrstă sunt sceptici. "Nu vreau să văd vînzări mari de terenuri. Am fost aici înainte de revoluţie şi pot să spune că acum este mai bine pentru fermieri", spune Miguel Barroz Lozano, în vîrstă de 82 de ani.

Aceste îngrijorări cu privire la o posibilă exploatare a determinat Guvernul de la Havana să avanseze încet cu reforma, spune John Finn, profesor la Universitatea Christopher Newport din Virginia. "Reforma pămîntului a fost foarte importantă pentru ideologia revoluţiei. Oficialii încearcă să menţină în funcţie structurile general ale economiei socialiste şi să profite simultan de puterea antreprenoriatului", precizează Finn.

Statul deţine aproximativ 80% din terenul arabil din Cuba, teren care este închiriat în mare parte fermierilor şi cooperativelor agricole. Restul este deţinut de mici fermieri ale căror familii au primit teren arabil din partea Guvernului după revoluţia din 1959.