Un pitic politic care se dă exemplu pe sine americanilor ca să înveţe de la el cum să se opună ruşilor

Într-un articol publicat în presa online americană, mai exact în Newsweek, în ziua de 19.04.2018, Andrian Candu, preşedintele Parlamentului lui Vladimir Plahotniuc, care semnează în calitate de autor, ne demonstrează, fără, fireşte, să vrea, că setea de Putere şi deţinerea acesteia, pe o perioadă oarecare şi într-un anturaj mafiot absolutist, se interferează cu manifestări asociative mai curînd asemănătoare cu prostia şi nebunia, în egală măsură. Trăind în anturajul protector al lui Plahotniuc, fiindu-i şi fin de cununie, ajuns preşedinte al Parlamentului datorită acestei conjuncturi fără ca să aibă nici cea mai vagă experienţă politică sau de gestionare legislativă a Statului, Candu a ajuns să se identifice şi el cu Plahotniuc – să se considere şi el un fel de Cezar atotştiutor al moldovenilor, ori un fel de Caligula care taie şi spînzură cînd şi pe cine vrea.

Puterea este cea mai perversă şi criminală curvă cînd ajunge să fie deţinută de incompetenţi şi corupţi. Suficienţa şi infatuarea lui Candu a atins cele mai periculoase culmi, (bunăoară certitudinea că Partidul Democrat poate trimite astronauţi în Spaţiu) iar prăbuşirea lui inevitabilă va cunoaşte binemeritatul tragism în aceleaşi dimensiuni de contrapondere firească. Oricine-l observă cu atenţie, vede prea bine că acest politician improvizat cu ambiţii de astronaut (cosmonaut) lipsit de originalitate şi idei face eforturi disperate să convingă lumea că este competent în toate. El vrea să pară că găseşte soluţii la absolut orice complicaţie, că, în virtutea funcţiei deţinute, este egalul politic al oricărui omolog sau alt oficial din lume, că este mult prea experimentat pentru a-şi mai pune întrebări, a avea îndoieli. Totodată, ostentativ, sugerează clar că este un „gînditor politic, un vizionar şi un strateg” pe care Rusia şi întregul Occident nu-şi pot permite să-l ignore, să nu-l consulte ca să se împărtăşească din propria-i „cunoaştere”.

În astfel de cazuri, infatuarea, aroganţa şi exercitarea abuzivă şi incompetentă a Puterii nu sînt nimic altceva decît veşminte care acoperă prostia şi nebunia, în egală măsură. Inevitabila lui prăbuşire dramatică meritată îl priveşte doar pe el, însă este tragic faptul că toate acţiunile acestui „servitor executiv atotştiutor” al unei Puteri efemere au distrus destinele apropiate ale tuturor cetăţenilor acestei ţări, dar, pe termen lung, şi soarta Republicii Moldova în context internaţional. Nu ne poate fi milă de el atîta timp cît, instinctual, ne este milă de un popor batjocorit de clanul mafiot pe care îl reprezintă! De cînd „a început să i se urce Puterea la cap”, lui Candu i s-a năzărit că este un mare inamic al Rusiei, un autentic pro-român, pro-european şi pro-american, dar şi un egal între egalii celor pentru care el este pro, ba chiar un învăţător, un mentor al „egalilor” lui. Degrabă se va autodeclara un Mesia. Un Iisus Hristos nu altceva! Sigur că toate aceste opţiuni nu sînt ale lui, ci ale „centrului mafiot” pe care-l slujeşte şi îl lasă să pozeze în mare om de Stat. Ale lui sînt doar ambiţiile şi visele de mărire. Oricine înţelege că el conduce Parlamentul doar ca figurant. El vrea să lase impresia că este personajul principal, cum, inevitabil, în contextul evolutiv al beţiei de Putere, de altfel se şi crede.

Candu sau pacientul din prezidiul Parlamentului

Şederea îndelungată în scaunul Puterii din Prezidiul Parlamentului lui Plahotniuc, în pofida opiniei majorităţii medicilor, nu-i provoacă lui Candu o dezvoltare accelerată a hemoroizilor egală cu beţia Puterii, care a atins culmi atît de avansate încît bieţii hemoroizi ai lui sînt comparabili cu transpiraţia din chiloţi sau pantofi. Beţia de Putere atrage după sine şi beţia de cuvinte. Beţia de cuvinte este acea stare în care un individ scrie sau se exprimă alambicat, adică foloseşte în exces metafore, comparaţii, neologisme şi îmbinări de cuvinte sau propoziţii ori fraze întortocheate, contradictorii şi lipsite de sens, de natură să-i convingă pe cititori sau ascultători cît de deştepţi, culţi sînt ei. Mai există unul ca Candu. Este celebrul demagog liberal Valeriu Munteanu

Campionul deja clasicizat la întrecerea în beţia de cuvinte a fost Marian Lupu. Fiind dat la o parte, chiar dacă nu are acelaşi „talent recunoscut de către lingvişti şi psihanalişti”, Candu a profitat de nişa liberă lăsată de Lupu în spaţiul public şi a ocupat-o el, plusînd „mai altfel” şi internaţionalizîndu-şi beţia de cuvinte, dar tot în acelaşi tipar al prostiei solemne. Scriam, în introducere, despre un articol publicat în Newsweek şi scris, chipurile, de Candu. Păi tocmai (şi) în acest articol Candu demonstrează din plin şi convingător cele afirmate pînă acum despre el! Iată, aşadar, care este neo-beţia lui de cuvinte izvorîtă din beţia lui de Putere!

„Aici, în Estul Europei, în umbra Rusiei, noi urmărim cu atenție interferența Rusiei cu politica din SUA. Cum Statele Unite, cea mai mare putere din lume, să lupte cu o astfel de intruziune?”, scrie Candu. „Numai în R. Moldova, Rusia controlează 11% din teritoriul nostru, o dată cu ocupația Transnistriei. Ca și cum trupele ruse ar fi prezente în Texas sau California, dacă e să facem o paralelă. Vorbim, de asemenea, aceeași limbă ca și vecinul nostru hegemonic. Aici, în Moldova, majoritatea cetățenilor noștri vorbesc limba rusă precum și română. 75% din programele noastre de televiziune provine de la Moscova. Dacă trolli ruși au reușit să prostească americanii, vorbitori de limba engleză, atunci cînd e vorba de limba lor maternă au un succes mult mai mare.”

 „Este un pas important în eradicarea influenței Rusiei asupra politicii și a populației noastre. De asemenea, continuăm să ne îndreptăm spre Vest și, în același timp, dezvoltăm o relație constructivă, bazată pe respect, cu Rusia. Niciodată nu vom fi în stare să ne desprindem cultural, politic și economic de Rusia.” (…) „Rar se întîmplă cînd SUA are nevoie de lecții oferite de țări mai mici ca ale noastre, dar avînd în vedere amenințările noastre comune și apropierea Moldovei de sursa directă, poate putem ajuta. În timp ce SUA continuă să lupte cu amenințările din Rusia, noi sîntem în linia întîi a frontului în ceea ce privește campania hibrid a Rusiei de a semăna discordie.” (…) După ani în care beneficiem de ajutor și generozitatea Occidentului, sîntem bucuroși să oferim ceva în schimb”, a scris Candu în articolul amintit.

Ce poate înţelege cititorul obişnuit din această beţie de cuvinte a lui Candu? În primul rînd, suporterii săi se pot mîndri cu el că este atît de avizat şi că reprezintă o ţară care poate da lecţii SUA cum să lupte împotriva Rusiei, căci, nu-i aşa?, Candu-Plahotniuc luptă „în prima linie”. Cînd, mai sus, scriam că Puterea este cea mai perversă şi criminală curvă, mă refeream şi la contextul celor „scrise de Candu”, din care îi extragem propria-i impotenţă politică. Pe de o parte, Candu „se ofertează”americanilor în calitate de „luptător în prima linie împotriva Rusiei”, dar, pe de altă parte, îşi etalează neputinţa naţională şi personală moştenită din propria-i familie. În acelaşi context contradictoriu, el este nevoit să recunoască o realitate de care nu poate scăpa, la fel cum nu se poate dezbăra de Plahotniuc decît prin ocuparea de celule separate într-o puşcărie: „…continuăm să ne îndreptăm spre Vest și, în același timp, dezvoltăm o relație constructivă, bazată pe respect, cu Rusia. Niciodată nu vom fi în stare să ne desprindem cultural, politic și economic de Rusia.”

Aşadar, cînd Candu spune asta, aplaudacii lui spun că este anti-rus, pro-român şi pro-occidental, însă cînd Igor Dodon, de la care Candu s-a inspirat, a spus de la început acelaşi adevăr, aplaudacii lui Candu l-au taxat pe şeful Statului ca fiind anti-european şi pro-rus exclusiv. Acum vedeţi de ce Puterea este cea mai perversă şi criminală curvă?

Ca o paranteză, spre a motiva şi mai bine mania grandorii de care suferă Candu, vă amintim că acesta l-a criticat pe eurodeputatul român Cristian Preda pentru tentativa acestuia de a introduce în plenul Parlamentului European o rezoluţie ce urma să blocheze finanţarea Republicii Moldova.

„Vreau să remarc faptul că acest individ îşi urmăreşte propriile interese sau interesele unor partide şi pune mai presus aceste interese decît interesele Republicii Moldova, ale cetăţenilor săi sau chiar interesele UE în relaţiile cu R. Moldova”, a declarat Andrian Candu Joi, 19 Aprilie, într-un briefing de presă. „În România a existat permanent o susţinere a R. Moldova, indiferent de culoare politică şi de perioadă”, a accentuat Candu, convins fiind că majoritatea moldovenilor nu ştie că guvernarea de la Chişinău este susţinută de o guvernare penală care conduce astăzi România. Obişnuit fiind cu stilul dictatorial al mafiei Puterii de la Chişinău pe care o reprezintă, Candu se exprimă ca un interlop, numindu-l „individ care îşi urmăreşte propriile interese” pe un eurodeputat care a exersat democraţie europeană la Bruxelles, nu în catacombele mafiote ale lui Plahotniuc! Avînd cultura politică rudimentară pe care o are, jalnicul Candu îşi imaginează că absolut toţi politicienii europeni sînt aidoma celor de la Chişinău, că „îşi urmăresc propriile interese”, nu pe cele ale ţării şi ale comunităţii europene.

Fiind născut în 1975, Candu nu a putut fi educat altfel decît în devotamentul faţă de măreţia URSS. Structural, în subconştientul său, el nu are cum să fie pro-european şi pro-român, ci pro-rus, numai că „serviciul Puterii mafiote” îl obligă la cele mai penibile luări de poziţii. În realitate, nu observaţi că, totuşi, cele mai esenţiale „doleanţe constituţionale româneşti şi europene anti-ruseşti” nu trec în Parlamentul lui Plahotniuc condus de Candu?

Mihai CONŢIU