O numire care explică cîte ceva din demisia lui Cioclea, dar şi revenirea la perioada Drăguţanu

Probe permanente ale incompetenţei, dar totodată şi a lăcomiei oarbe a acestei guvernări abuzive sînt şi numirile în înalte funcţii de Stat a unor inşi care habar nu au de domeniul pe care urmează să-l conducă. Un exemplu mai recent, din zecile de care ştie toată lumea, fiind numirea Silviei Radu la Sănătate. Acum însă guvernanţii vor să dea iarăşi un tun bancar şi în bugetul ţării, unul care poate explica demisia guvernatorului Sergiu Cioclea, dar prin care să-şi readucă sub călcîi Banca Naţională a Moldovei (BNM), la fel ca atunci cînd, cu ajutorul fostului guvernator Dorin Drăguţanu, s-a furat miliardul. O vor face prin intermediul noului guvernator Octavian Armaşu, aprobat suspect de rapid în Parlament Joi, 29 Noiembrie. Astfel, invazia internă din Republica Moldova continuă. În văzul întregii lumi.

Scriam într-un alt articol că rolul lui Sergiu Cioclea a fost acela de a coase himenul Băncii Naţionale a Moldovei, ca să pară a fi fată mare, după ce, cu ajutorul proxenetului bancar Drăguţanu, fusese violată atît de cumplit de guvernanţi înaintea alegerilor din 2014 şi furată de un miliard. Bancherul Cioclea şi-a făcut datoria, şi-a luat „dreptul” şi a lăsat în urmă o Bancă Naţională în a cărei virginitate cred doar adolescenţii plini de acnee. Cei de la Putere sînt însă convinşi că această aparenţă de virginitate convinge populaţia de buna lor credinţă şi înşeală şi vigilenţa comunităţii internaţionale.

De ce şi la ce bun toate acestea? Pentru că urmează alegerile parlamentare, pentru că agresorii interni ai ţării nu ştiu dacă vor cîştiga sau nu şi pentru că trebuie să fure tot ceea ce se mai poate fura şi rătăci avuţiile ţării prin diferite scheme de acoperire. Aici, fie că e vorba de inginerii bancare, de falsificări financiar-bancare legate de creşterile salariale şi de pensii şi ajutoare sociale fără suport bugetar real ori mari privatizări frauduloase, este nevoie de complicitatea Băncii Naţionale. Motiv pentru care în fruntea ei trebuie să se afle un maimuţoi incompetent şi docil, un complice cu o oarecare pricepere ori un arivist care-şi imaginează că se poate descurca în orice funcţie, chiar dacă nu are pregătirea necesară exercitării ei. Octavian Armaşu pare să fie din toate cîte puţin! Vă reamintesc că despre rolul lui Drăguţanu, cel de „spălător de bani”, am scris încă de la numirea lui şi s-au confirmat toate prognozele noastre sumbre.

La fel ca şi Drăguţanu, Octavian Armaşu nu are absolut nici o pregătire, expertiză care să-l recomande pentru un astfel de post. Acceptînd această numire, înseamnă că Armaşu poate fi mai degrabă un complice conştient angajat al viitoarelor nelegiuiri, motivat fiind şi de aceea că, deocamdată, nici Drăguţanu nu a intrat la puşcărie. Demisia (forţată, sînt sigur) unui guvernator al BNM şi numirea altuia în precampania electorală este semnalul clar al punerii în aplicare a unor jafuri naţionale faţă de care furtul miliardului o să pară un simplu antrenament de rutină. Înainte de alegerile precedente, sistemul bancar naţional a rămas cu o gaură de un miliard de euro (cel puţin). Hoţii nu au fost prinşi, iar banii urmează să fie recuperaţi de la populaţia activă de astăzi şi de la urmaşi. Dacă statul va mai exista pînă atunci, vom mai plăti vreo 25-30 de ani!

Guvernanţii au văzut că reacţia instituţiilor internaţionale a fost declarativă, iar la nivel de UE s-a materializat prin stoparea asistenţei macrofinanciare acordate ţării. După aceea, Vladimir Plahotniuc a decis că ţara se va descurca oricum, că încasările bugetare permit creşteri salariale, de pensii, subvenţii, construcţii de drumuri şi alte fantasmagorii. În acest context, ştiind prea bine că ţara nu mai are absolut nici o şansă de integrare în UE şi, în plus, nu poate fi trasă la răspundere în vreun fel de Bruxelles. Astfel, Plahotniuc a decis că poate continua cu încă un tun financiar-bancar mult mai mare decît cel cu miliardul furat, iar asta cu proiecţii ţintă în bugetul de Stat şi în marile privatizări care se vor face pînă la alegerile parlamentare. De aceea guvernarea şi Plahotniuc au nevoie de o BNM subordonată şi complice! Aici este vorba despre falimentarea totală a ţării, ei avînd convingerea că indiferent cît vor fura şi vor aduce ţara în faliment pentru următorii 50 de ani, totuşi europenii şi americanii nu-i vor lăsa pe moldoveni să devină canibali, ca în timpul foametei. Se prefigurează aici o înfiorătoare răzbunare a lui Plahotniuc pe moldoveni.

Dacă se dorea ca să existe o BNM liberă şi eficientă, trebuia numit un guvernator străin fără conexiuni politice interne. Numindu-l pe Armaşu, am înţeles de ce nu a fost preferat un profesionist independent. Complicitatea lui Armaşu la ceea ce se va întîmpla este confirmată prin însuşi faptul că nu a refuzat acest post, ştiind prea bine că nu are absolut nici o calificare pentru el.

 În primul rînd, Armaşu este expert în finanţe, dar nu acesta e domeniul critic pentru Moldova. El nu are absolut nici o experienţă bancară, cel puţin pentru un domeniu critic pentru Moldova, cum ar fi cel anti-spălare de bani. El nu are nici un fel de experienţă pe riscuri şi conformitate, pe regulamente, nu are experienţă penală şi analitică în domeniu. Desemnarea lui în funcţia de guvernator este o alegere total nepotrivită şi ruptă din contextul real al necesităţilor BNM. Specialiştii din domeniu bancar ŞTIU despre ce vorbim!

Guvernanţii, dar şi Armaşu, ştiu prea bine că moldovenii pot fi manipulaţi/influenţaţi uşor cu cineva care-şi prezintă o biografie plină cu tot felul de şcoli absolvite, funcţii deţinute şi numeroase specializări, chiar dacă nici una dintre ele nu are nici o legătură cu condiţiile specifice de pregătire pentru cineva care vrea să devină guvernator al unei bănci naţionale.

În acest context, îi rog să recitească CV-ul lui Armaşu doar pe specialiştii din sistemul bancar, ca să-mi dea dreptate, nu şi pe cititorii mei obişnuiţi, care nu pot înţelege, normal, îmbîrligăturile astea de specializări, studii ori perfecţionări de tot felul şi care sînt valabile pentru unul care vrea să fie ministru de Finanţe, nicidecum preşedintele unei bănci sau guvernator al BNM!

Octavian Armașu, 46 de ani, și-a făcut studiile la Universitatea Tehnică din Moldova, specialitatea IT și inginer în sisteme, în perioada 1991-1994. Ulterior, în perioada 2002-2006 a urmat programul de instruire la „CFA Institute”, Chartered Financial Analyst (CFA), Statele Unite ale Americii.

Experiență profesională. Martie 2004-2016: director financiar CFO, Südzucker Moldova S.A., Republica Moldova; 2001-2004: şef, Departamentul Controlling (planificare, bugete, analiză financiară, planificarea financiară strategică), Südzucker Moldova S.A., Republica Moldova; 1999-2001: controller, Südzucker International GmbH; 1997-1999: senior consultant, Onest Business Consulting, Întreprindere mixtă Moldo-Olandeză; 1996-1997: manager vînzări, Glass Container Company, Republica Moldova. Anterior, Armaşu a ocupat mai multe funcţii în cadrul companiei Südzucker Moldova (1999–2016), ajungînd să ocupe postul de director financiar.

Orice specialist bancar serios din Republica Moldova ştie prea bine că o astfel de funcţie de Senior bancar de cea mai înaltă specializare, ca cea de guvernator al BNM, se obţine mult după vîrsta de 50 de ani, iar asta pentru că şi aici, ca la medici, înveţi toată viaţa ca să evoluezi profesional firesc.

Ca şi despre Drăguţanu, neîntemniţat încă întru speranţa de viitor a lui Armaşu, vom avea mult de scris. Tragic este că asta se va întîmpla pe fondul suferinţei nesfîrşite, ce va urma, a moldovenilor, care, unii dintre ei, vor aplauda noile creşteri salariale şi de pensii, noile subvenţii şi viitoarele lor chinuri la care nu se gîndesc încă!

Mihai CONŢIU