Miercuri, 23 septembrie, a fost ultima zi în care Legislativul de la Chişinău mai putea fi dizolvat. Alegeri anticipate, aşa cum cer protestatarii din Piaţa Marii Adunări Naţionale nu mai pot avea loc.

Aşa prevede Constituţia: „Parlamentul nu poate fi dizolvat cu 6 luni înainte de expirarea mandatului preşedintelui”. Mandatul actualului preşedinte expiră la 23 martie 2016. Nicolae Timofti a fost ales pe 16 martie 2012, în Parlament, cu votul a 62 de deputaţi, inclusiv cu cele ale liderilor socialişti Igor Dodon şi Zinaida Greceanîi, care acum cer alegeri anticipate. Ceremonia de învestire a lui Timofti a avut loc pe 23 martie 2012. Preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, Alexandru Tănase, a oferit un interviu, în exclusivitate pentru DW, în care a explicat norma constituţională şi a vorbit despre corupţia mare din Moldova.

Deutsche Welle: În Moldova oamenii protestează în stradă de mai bine de două săptămîni contra corupţiei. Cum i-aţi explica unui străin amploarea acestui fenomen în Republica Moldova?

Alexandru Tănase: Este greşit să calificăm acest protest ca fiind unul doar împotriva corupţiei. În Moldova mereu a existat corupţie, începînd cu marele jaf al patrimoniului naţional, numit marea privatizare, cînd guvernanţii de la acea vreme au pus mîna pe întreg patrimoniul statului, şi terminînd cu furtul miliardului. Din păcate, în acest sfert de secol de independenţă, cuvîntul corupţie a devenit sinonim cu cuvîntul stat. Nu cred că astăzi se fură mai mult ca în 2005 sau în 1995. Problema este cu totul alta. În 2009, oamenii au obţinut o speranţă că lucrurile se vor schimba: că se va termina cu nănăşismul, că banii publici vor fi administraţi corect, că în economie se va instaura o competiţie onestă, iar justiţia va face dreptate - nu banii, că opţiunea europeană este una fermă şi nu o minciună cum a fost pînă la 2009. Societatea credea, în naivitatea sa, că în rezultatul revoluţiei twitter, la putere va veni o nouă clasă politică. Din păcate, cu trecerea timpului s-a constatat că totul a fost o iluzie. Puterea de stat este împărţită exact de aceleaşi persoane ca şi pînă la 2009, cu mici excepţii, iar integrarea europeană este mai mult mimată decît asumată conştient şi plenar de cei care deţin puterea în stat. Iată de ce cred că acest protest este mai degrabă unul împotriva mimării integrării europene. Este un protest împotriva minciunii şi ipocriziei în care s-au scufundat guvernările de la 2009 încoace.

DW: Ce anume a accentuat senzaţia oamenilor că se fură exagerat de mult?

A.T.: Aşa-zisul „furt al miliardului” indubitabil că a jucat rolul de detonator. În timp ce majoritatea populaţiei o duce destul de greu, faptul că banca de stat a fost pur şi simplu jefuită de cei care trebuiau s-o administreze, nu putea să nu genereze o asemenea stare de spirit. Permanentele scandaluri de corupţie din cadrul puterii, lipsa oricărui progres în reforma justiţiei, i-a făcut pe oameni să înţeleagă că ei sunt minţiţi, că sub paravanul integrării europene, de fapt, au loc cu totul alte lucruri. De asta cred că asistăm mai degrabă la un protest împotriva minciunii instituţionalizate.

DW: Cum se manifestă corupţia mare în Moldova? Prin ce?

A.T: Corupţia este generată de actualul sistem politic şi administrativ din ţară, care permite exercitarea unui control quasi-general asupra puterii de stat şi reduce la zero ideea de separaţie a puterilor în stat. Republica Moldova este guvernată prin persoane interpuse. Adevăraţii decidenţi sunt alţii decît cei care deţin anumite funcţii în stat. Această problemă nu poate fi rezolvată prin proteste, demisii şi, cu atît mai mult, prin măsuri represive. Este necesară o reformă structurală fundamentală de asemenea natură, încît nimeni să nu poată controla întreaga putere în stat. Atîta timp cît într-un cabinet, unde încap trei-patru persoane, se va decide cine va fi şeful statului, mai apoi, în acelaşi cabinet, se va decide pe cine acest şef al statului va propune ca prim-ministru, şi tot aşa mai jos, nici un protest, demisie sau arestări nu vor avea niciun efect. Este necesar de a modifica sistemul astfel încît să avem partide cu democraţie internă, unde deciziile ar fi luate de organele de partid, dar nu pe culoare. Este necesar să avem un parlament, unde deputaţii ar avea vocea lor, dar nu doar vociferează ce le spune şefu’. Doar asemenea reforme pot conduce la o altă calitate a guvernării, implicit şi la dispariţia marii corupţii.

DW: Securitatea statului a fost afectată?

A.T.: Desigur. La acest capitol am sa-l citez pe vicepreşedintele american, Joe Biden, care spunea: „Corupţia e doar o altă formă de tiranie, un pericol prezent nu doar pentru economie, ci şi pentru securitatea naţională”. Corupţia este exploatată de cei care nu ne doresc binele, pentru a submina independenţa ţării noastre. Impactul poate fi unul dezastruos. Este suficient să analizam situaţia în care s-a pomenit Ucraina după guvernarea lui Ianukovici.

DW: De ce nu funcţionează instituţiile statului? De ce cei care fură de la popor nu sunt pedepsiţi, nu li se confiscă averile, nu li se întîmplă nimic?

A.T.: Instituţiile statului nu funcţionează aşa cum trebuie să funcţioneze deoarece sistemul de stat este astfel construit. Din moment ce avem un sistem ce permite ca puterea de stat să fie distribuită şi exercitată de trei-patru persoane, dar nu de parlamentari şi de membrii guvernului, altfel nici nu poate fi. Avem un sistem apropiat celui sovietic, unde există un „politbiuro” care decide totul, iar miniştrii şi deputaţii, doar validează aceste decizii. Într-un asemenea sistem este naiv să te aştepţi ca instituţiile statului să funcţioneze altfel. Voi repeta ce am spus mai sus şi cu alte ocazii: măsurile represive au un rol adiacent, complementar în cadrul iniţiativelor anticorupţie. Luate separat, nu vor produce nici un efect. Vom umple puşcăriile cu „ţapi ispăşitori” şi aceştia aleşi selectiv, iar marea corupţie nu va fi afectată, exact ca pe timpul sovietic. Peste cîţiva ani, vom ajunge să constatăm că sistemul se va adapta, iar lucrurile vor rămîne în mare parte la fel. Să nu uităm că justiţia şi sistemul de urmărire penală este format tot de zona politicului. Iată de ce, fără o reformă fundamentală a sistemului politic, lichidarea marii corupţii nu va fi posibilă.

DW: Dvs. aţi făcut cîndva parte dintr-un partid care, cel puţin la începutul guvernării pro-europene, în 2010-2012, încerca să se opună procesului de luare a statului în captivitate, încerca să-i deconspire pe cei care vor să-şi subordoneze instituţiile statului, justiţia. Apoi parcă a renunţat şi a devenit părtaş la marile abuzuri. Ce s-a întîmplat de fapt?

A.T.: Este un subiect pe care nu vreau să-l comentez. Mă voi limita la menţiunea că, din punct de vedere politic şi moral, astăzi partidul din care am făcut cîndva parte are prea puţin în comun cu partidul la fondarea căruia am participat în 2007. Chiar dacă are aceeaşi denumire, siglă şi lider, este o cu totul altă entitate.

DW: Protestatarii cer demisia preşedintelui, alegeri parlamentare anticipate. Cît de întemeiate sunt aceste revendicări în opinia Dumneavoastră?

A.T.: Constituţia prevede doar trei cazuri de dizolvare a Parlamentului: imposibilitatea alegerii şefului statului, imposibilitatea formării guvernului şi imposibilitatea adoptării legilor. Nici una din aceste circumstanţe nu pot fi constatate. Mai mult, în ultimele 6 luni din mandatul preşedintelui, Parlamentul nu poate fi dizolvat. Din moment ce Parlamentul nu poate fi dizolvat, nici alegerile anticipate nu au cum să aibă loc. Sunt cerinţe care sună bine şi mobilizator pentru public, dar fără şanse de realizare.

DW: Două partide pro-ruse au anunţat manifestaţii antiguvernamentale începînd cu 27 septembrie. Cît de mare este pericolul ca protestul paşnic al oamenilor să fie deturnat? Ar exista părţi interesate de un astfel de scenariu?

A.T.: Dreptul la protest este un drept fundamental, consfinţit în Constituţie. Atîta timp cît protestele sunt paşnice, toate partidele, indiferent de opţiunile geopolitice, au dreptul să protesteze. Protestele paşnice sunt elemente indispensabile democraţiei. În privinţa pericolelor, nu vreau să discut scenarii ipotetice. Există instituţii ale statului a căror sarcină de bază este menţinerea ordinii publice. Ele ştiu ce au de făcut.

DW: Atît protestatarii din Piaţa Marii Adunări Naţionale, cît şi liderii partidelor radicale de stînga pledează pentru modificarea Constituţiei în sensul alegerii şefului statului de către popor. Primii spun că nu mai vor ca şeful statului să fie ales prin baruri, în baza unor înţelegeri oculte, iar ceilalţi simt, probabil, că momentan un astfel de amendament i-ar avantaja politic. Ce condiţii juridice ar trebui întrunite pentru operarea acestei modificări şi care formă e mai bună pentru Moldova astăzi?

A.T.: Constituţia poate fi modificată prin Parlament sau prin referendum. Dacă va exista o majoritate constituţională să opereze o asemenea modificare în Parlament sau să organizeze un referendum, Constituţia ar putea fi modificată. În privinţa oportunităţii acestei reforme, este necesară o analiză multidimensională. Nu este vorba doar de procedura de alegere, este vorba despre forma de guvernămînt. Acest subiect trebuie tratat în contextul general al organizării puterii în stat, corelat cu sistemul administrativ, sistemul electoral, etc. O asemenea reformă ar presupune o redistribuire şi o reponderare a puterilor în stat. Sper ca viitorul şef al statului să lanseze un asemenea dialog, ca într-o perspectivă de cîţiva ani să clarificăm această problemă.

DW: Este cursul pro-european al Moldovei unul ireversibil, aşa cum susţin unii exponenţi ai guvernării sau încă totul se poate schimba radical?

A.T.: Nimic nu este ireversibil. Nici UE şi nici NATO nu sunt date de la Dumnezeu şi nu sunt veşnice. Veşnic este doar poporul. Toate lucrurile sunt într-o continuă mişcare, schimbare şi adaptare la noi cerinţe, condiţii şi provocări. Nu va veni UE să ne facă nouă curat în casă, la fel cum nu va veni NATO să ne ofere securitate. Important este să ştim noi ce vrem. Noi suntem cei care trebuie să luam decizii pentru noi şi pentru viitorul copiilor noştri, dar nu să aşteptăm să ne pice para mălăiaţă „în gura lui Nătăfleaţă”.

Sursa: Deutsche Welle