Armata etiopiană arunca cu pietre în adversari atunci cînd termina muniţiile sovietice

În imagine: M. Costeniuc (stînga) alături de camarazi.

Mihail COSTENIUC s-a născut la 24 noiembrie 1957 în satul Burlănești, raionul Edineț, RSS Moldovenească. A efectuat stagiul militar în marina militară sovietică între 1976 și 1979. A participant indirect la războiul etiopiano-somalez din anii 1977–1978. Din RSS Moldovenească, parte componentă a Uniunii Sovietice, în războiul din Etiopia (decembrie 1977 – noiembrie 1979) au participat opt combatanţi. Actualmente Mihail Costeniuc este funcționar la Primăria comunei Burlănești, raionul Edineț.

– Domnule Mihail Costeniuc, amintiți-vă, vă rog, cum ați ajuns să slujiți în marina sovietică?

– Sincer vorbind, a fost și pentru mine o mare surpriză această destinație. La 2 noiembrie 1976 am fost înrolat în flota maritimă sovietică direct din Chișinau.

– Ați avut instrucție militară?

– Am avut o instrucție militară în intervalul noiembrie 1976 – 20 iunie 1977, în orașul Pinsk, Bielorusia. Am învățăt de radiotelegrafist.

– Care a fost destinația ulterioară?

– Din or. Pinsk, ne-au dus în or. Murmansk, apoi în orășelul cu regim închis Polearnoe. Orășelul acesta era plasat pe o insuliță din Murmansk.

– Cînd ați ajuns la aceste destinații, ați sesizat relațiile extraregulamentare, dedovșcina?

– Dedovșcină nu era.

– Aveați calități fizice diferite de cele ale camarazilor pentru a fi trimis la marină?

– Da, aveam anumite calități fizice și intelectuale. Aveam o sănătate bună, auz perfect, mai ales decodam cu ușurință alfabetul Morse.

– Care a fost prima impresie atunci cînd ați urcat pe vapor, ați avut rău de mare?

– Prima impresie nu a fost una agreabilă. Mă uitam în zare și vedeam doar apă și iar apă. Eram într-o stare permanentă de amețeală. Au apărut și primele simptome ale „bolii marine”. Însă după o anumită perioadă am depășit această senzație. Inițial am fost plasat la primul nivel al vaporului, pentru a mă obișnui. Apoi ne-au permis să stăm și pe puntea navei, admiram marea.

– Cum era alimentarea pe nava maritimă?

– Mîncarea era bună. Atunci cînd am devenit radiotelegrafist, ne serveau și cu cîte un păhărel de vin roșu, pentru întremare.

– Pe ce tip de vapor navigați?

– Prima misiune am început-o din baza submarinelor Diesel. Am pornit din orașul Polearnoe pe submarinul „K-21”.

– Știați unde veți pleca?

– Da, am știut de misiunea pe care urma să o executăm. Din Murmansk și pînă la Sevastopol am plecat cu trenul, iar de acolo, pe o navă de război de mare tonaj, ne-au dus în Marea Mediterană, unde am petrecut stagiul militar.

– Cum ați ajuns pe coastele Etiopiei, ați fost informați despre misiunea pe care urma să o îndepliniți?

– Am efectuat stagiul militar pe nava de război „Dmitri Galkin”. Pe acest vas maritim se afla totul: mîncarea, armamentul, punctul de comandă. Eram dislocați în zone speciale din Marea Mediterană. Era un fel de rotație, ne transferau dintr-o zonă în alta. M-am aflat pe Marea Mediterană de pe data de 1 iunie 1977 și pînă la 25 decembrie 1977. Nu trebuia să depășim opt luni de aflare pe mare. Dar din cauza că un vapor sovietic a fost atacat în Marea Roșie de către somalezi ni s-a indicat ca să înlocuim echipajul și la începutul lunii ianuarie 1978 am trecut Canalul Suez și ne-am îndreptat spre coastele Etiopiei.

– Ce s-a întîmplat în Etiopia? În ce a constat implicarea sovieticilor?

– URSS a susținut Etiopia sub aspect logistic, cu arme. Cu aportul ofițerilor noștri de pe vapor, noi îi ajutam pe etiopeni să elaboreze planurile de luptă împotriva somalezilor. Atunci cînd autoritățile somaleze au aflat despre acest fapt au înaintat o notă de protest sovieticilor, în care cereau ca în timp de 24 ore toți cetățenii sovietici, inclusiv consilierii, să părăsească țara.

– Ce impresie v-a produs armata Etiopiei, era pregătită?

– Armata etiopeană nu era bine pregătită. Atunci cînd se terminau munițiile oferite de sovietici, lăsau jos automatele și începeau să arunce cu pietre în adversari. Erau situații în care soldații etiopieni erau chemați pe vaporul nostru, primeau instrucțiuni de luptă de la consilierii militari sovietici, specializați în acest domeniu.

– Erau și alte nave militare străine?

– Nave militare stăine erau doar în Marea Mediterană. În Marea Roșie erau mai puține din cauza că apa nu era prea adîncă, fiind necesare nave speciale acolo. În Marea Mediterană erau portavioane americane și ale NATO care supravegheau navele sovietice. La fel și noi îi supravegheam.

– Ați fost implicat în război sau distribuiați armament?

– În război nu am fost implicat direct, nu aveam dreptul să părăsesc nava, doar distribuiam armament. În acțiuni directe erau implicați doar ofițerii trimiși de la centrul de comandă.

– Era un război corect sau un interes al Uniunii Sovietice în lumea a treia?

– Atunci noi nu știam realitățile acestui război. Desigur, URSS avea un interes în regiune, de a avea influență mondială. Într-un fel, ei profitau de aceasta: dacă le ofereai etiopienilor o insignă cu chipul lui V.I. Lenin, îți ofereau orice doreai. Lenin avea o imagine pozitivă în Etiopia.

– Ce caracter avea misiunea pe care o executați, era strict secretă?

– Misiunea nu a fost secretă, din cauza că se știa că se duce război între Etiopia și Somalia, iar Uniunea Sovietică era de partea Etiopiei.

– Serviciul militar la marină, v-a influențat viața?

– Da, viața în serviciul militar marin m-am înfluențat foarte tare. M-a maturizat, lucrurile în viață le întelegeam altfel.

– Vă mulțumesc frumos.

Pentru conformitate, Marius GHERAS,
student, anul II, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea de Stat din Moldova

M. Costeniuc la postul de radiotelegrafist, 1978.

Într-un moment de relaxare, 1978.

Un concert pe nava militară, 1978.

O privire în larg.

Ofițeri sovietici discutînd cu un comandant etiopian.

Soldați etiopeni la instrucțiuni militare.

O zi solemnă pe o navă militară americană.

O navă militară americană.

Avioane de supraveghere NATO.

M. Costeniuc – o privire în larg, de pe turnul Eiffel, de la o înălțime de peste 300 m, 2015.