Scufundarea Titanicului a dus la pierderea a circa 1.500 de vieţi omeneşti. Printre pasagerii care au murit în Aprilie 1912 în urma acestui dezastru maritim devenit faimos se numărau şi cîteva vedete ale începutului de secol XX: marii industriaşi John Jacob Astor al IV-lea (cel mai bogat om de pe Titanic) şi Benjamin Guggenheim, coproprietarul lanţului de magazine Macy's, Isidor Straus, şi soţia lui, Ida.

Au mai murit şi faimosul scriitor american Jacques Futrelle, pictorul şi sculptorul Francis Millet şi maiorul Archibald Butt, prieten al preşedintelui William Taft.

Pe lîngă personalităţile care au avut ghinionul să se îmbarce pe Titanic la Southampton pe 10 Aprilie 1912, au mai fost alte cîteva persoane faimoase care ar fi trebuit să călătorească pe Titanic, dar, dintr-un motiv sau altul, nu au făcut-o.

Theodore Dreiser

Scriitorul american Theodore Dreiser s-a gîndit să se întoarcă din prima sa vacanţă pe continentul european la bordul Titanicului, însă un editor britanic l-a convins să nu o facă şi să plece în schimb cu o altă navă care l-ar fi costat mai puţin. Cînd a aflat vestea despre scufundarea Titanicului, Dreiser se afla la bordul navei Kroonland.

Guglielmo Marconi

Fizicianul italian Guglielmo Marconi este cunoscut drept pionierul telegrafiei fără fir şi cîştigătorul Premiului Nobel pentru Fizică în 1909. Lui i s-a oferit o călătorie gratuită pe Titanic, dar a preferat să plece spre America cu trei zile mai devreme, îmbarcîndu-se pe vasul RMS Lusitania. Fiica sa, Degna, a explicat ulterior că omul de ştiinţă avea de lucru şi a preferat să plece cu Lusitania deoarece exista pe vas un stenograf de ale cărui servicii avea nevoie.

După tragedia din Aprilie 1912, Marconi a fost considerat un erou deoarece invenţia sa a contribuit la salvarea a peste 700 de vieţi. Trei ani mai tîrziu, Marconi avea să fie din nou foarte aproape de un dezastru maritim. El a călătorit cu acelaşi vas Lusitania în Aprilie 1915 în ultimul voiaj al navei înainte de scufundarea sa de către germani, pe 7 Mai 1915.

Milton Snavely Hershey

Milton Snavely Hershey este fondatorul Companiei de Ciocolată Hershey, omul din spatele unor dulciuri faimoase la vremea aceea în America. De asemenea, el a dat numele unui oraş din Pennsylvania. În primăvara lui 1912, Hershey se pregătea să se întoarcă pe continentul american după ce-şi petrecuse Iarna în Franţa. Arhivele din oraşul Hershey păstrează un cec de 300 de dolari pe care omul de afaceri l-a scris pentru compania White Star Line în Decembrie 1911, bani care ar fi reprezentat un avans de 10% pentru rezervarea unui loc la bordul Titanicului. Din fericire pentru Hershey, din cauza unor probleme de afaceri el a fost nevoit să plece spre America mai devreme decît intenţiona, îmbarcîndu-se pe nava germană Amerika. Aceasta avea să fie una dintre navele care a trimis Titanicului avertismente privind gheaţa aflată pe traseu.

J. Pierpont Morgan

Legendarul bancher, pe atunci în vîrstă de 74 de ani, supranumit „Napoleonul Wall Street-ului”, este cunoscut pentru fondarea a două mari companii americane: General Electric şi U.S. Steel Corporation. De asemenea, s-a spus că el a fost cel care a salvat, aproape de unul singur, sistemul bancar american în timpul crizei financiare din 1907.

J.P. Morgan avea legături cu International Mercantile Marine, un trust ce a încercat să monopolizeze transportul maritim comercial. Compania controla şi White Star Line, astfel că Morgan a participat la lansarea oficială a Titanicului în 1911 şi avea un apartament special făcut pentru el la bordul navei, precum şi o punte de promenadă personală.

Morgan trebuia să se îmbarce pe Titanic în Aprilie 1912, dar a preferat să rămînă mai mult timp în Franţa, unde se bucura de o vacanţă în staţiunea Aix.

Henry Clay Frick

Henry Clay Frick a fost un mare industriaş şi bancher american, preşedinte al Carnegie Steel Companie şi unul din asociaţii lui J.P. Morgan. La fel ca acesta, el trebuia să călătorească la bordul Titanicului, dar şi-a anulat călătoria cînd soţia lui şi-a luxat glezna şi a trebuit internată într-un spital italian.

John R. Mott

Deşi astăzi nu este la fel de cunoscut precum era în prima jumătate a secolului XX, John R. Mott a jucat un rol important în societatea americană. El a fost un foarte influent lider al YMCA şi al Federaţiei Mondiale a Studenţilor Creştini; în 1946, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace pentru activitatea sa în organizaţiile internaţionale creştine studenţeşti care activau pentru promovarea păcii.

Aparent, lui Mott şi unui coleg li s-ar fi oferit o călătorie gratuită la bordul Titanicului de către un oficial al White Star Line interesat de activitatea sa, însă ei a refuzat şi au călătorit la bordul unei nave mai puţin sofisticate, anume Lapland. Conform biografiei sale, scrise de C. Howard Hopkins, cînd el şi colegul lui au ajuns la New York şi au auzit despre tragedia Titanicului, cei doi bărbaţi s-au uitat unul la altul, iar unul a rostit gîndul ce le-a trecut amîndurora prin minte: „Bunul Dumnezeu trebuie să mai aibă lucruri pe care vrea să le facem.”

Alfred Gwynne Vanderbilt

Sportivul multimilionar în vîrstă de 34 de ani era moştenitorul imperiului de afaceri Vanderbilt. El trebuia să se întoarcă dintr-o călătorie în Europa la bordul Titanicului, dar a anulat-o chiar în ultima clipă, astfel că primele ştiri au anunţat că el se afla pe vas. Norocul ce l-a salvat în Aprilie 1912 nu avea să-l salveze şi în mai 1915, cînd Alfred Vanderbilt avea să se numere printre victimele ce şi-au pierdut viaţa la bordul vasului Lusitania.

Pentru drumul înapoi spre Marea Britanie al Titanicului, care trebuia să înceapă la 20 Aprilie, alte persoane faimoase îşi rezervaseră un loc la bordul navei:

- Henry Adams, descendentul a doi preşedinţi americani.

- John Alden Dix, atunci guvernator al statului New York.

- J. Bruce Ismay, directorul White Star Line, supravieţuitor al dezastrului Titanicului. În multe din relatările celor întîmplate în noaptea tragediei, Ismay este portretizat în mod negativ din cauza faptului că a făcut în aşa fel încît să ajungă pe una din bărcile de salvare. De asemenea, el a fost considerat drept responsabilul pentru numărul insuficient de bărci de salvare aflate la bordul navei.

- Guglielmo Marconi, pentru că ratase primul voiaj al navei, aparent Marconi făcuse aranjamente pentru a fi la bordul Titanicului în cel de-al doilea voiaj.

- Frank Seiberling, fondatorul companiei producătoare de pneuri Goodyear Tire and Rubber Company.

Andreea Lupşor,
după sursa: http://www.smithsonianmag.com