La 21 Decembrie 2010, prin Rezoluția 65/209, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și-a exprimat profunda îngrijorare, în special, pentru creșterea fenomenului disparițiilor forțate sau involuntare în diferite regiuni ale lumii, ce include arestarea, detenția și răpirea persoanele împotriva voinței lor, dar și asupra unui număr tot mai mare de rapoarte cu privire la hărțuirea, maltratarea și intimidarea martorilor sau a rudelor persoanelor care au dispărut.

Prin aceeași rezoluție, Adunarea Națiunilor Unite a salutat adoptarea Convenției internaționale pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate și a declarat data de 30 August, Ziua internațională a victimelor disparițiile forțate, care a început să fie marcată din 2011.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, subliniază, în mesajul său din acest an, necesitatea ca toate statele membre să semneze și să ratifice Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate fără întîrziere.

Fenomenul de dispariție forțată a fost frecvent folosit ca o strategie pentru a răspîndi teroare în societate. Sentimentul de insecuritate generat de această practică nu se limitează doar la rudele apropiate ale dispărutului, ci afectează și comunitățile și societatea din care face parte.

Dispariția forțată a devenit o problemă globală și nu se limitează la o anumită regiune a lumii. După ce, în mare măsură, fenomenul a fost produs de dictaturile militare, în zilele noastre este practicat în situații complexe de conflict intern, mai ales ca mijloc de represiune politică a adversarilor.

ONU atrage atenția în special asupra: hărțuirii apărătorilor drepturilor omului, a rudelor victimelor, a martorilor și a avocaților acestora. Susține, de asemenea, necesitatea unei atenții speciale care trebuie acordată, anumitor grupuri de oameni deosebit de vulnerabili, precum copiii și persoanele cu dizabilități.

Atît Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2002, cît și Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 Decembrie 2006, califică o "dispariție forțată", atunci cînd este comisă ca parte a unui atac sistematic asupra populației civile, drept o crimă împotriva umanității. Astfel, conferă familiilor victimelor dreptul de a solicita despăgubiri și de a cere aflarea adevărul despre dispariția celor dragi.

Declarația privind protecția tuturor persoanelor contra disparițiilor forțate a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU în rezoluția 47/133 din 18 Decembrie 1992.

Pînă în prezent, Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate a fost semnată de 93 de state și ratificată de 43 de state.

Documentare-Daniela Dumitrescu