În imagine: Colonişti bulgari şi găgăuzi din sudul Basarabiei. Pictor B.N. Şirokorad. Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Cota arhivistică: inv. 2485

Motto: „Chibzuinţa cu privire la viitor vine din trecut”.
Seneca (cca a. 4 î.Hr. – a. 65 d. Hr.), filosof roman

„Cu cît mai mult cineva dintre aceştia (popoarele turcice – n.n.) au rădăcini din neamul lor, cu atît mai mare este atotputernicia lor în popor”.
Din literatura etnografică despre popoarele turcice

În prima jumătate a sec. XIX, în Basarabia, din Balcani, Europa Centrală şi Occidentală, din guberniile ucrainene şi ruse ale Imperiului Rus s-au strămutat circa 90 mii de colonişti de origine găgăuză, bulgară, germană, ucraineană ş.a. Se miza pe formarea unei baze sociale a ţarismului. La sfîrşitul sec. XIX, găgăuzii constituiau 2,9% din numărul populaţiei din Basarabia. În 1941, în spaţiul pruto-nistrean trăiau 115 683 găgăuzi. Dacă în 1959, în RSS Moldovenească locuiau 95,9 mii (3,3%) găgăuzi, atunci în 1989 – 153,5 mii (3,5%). Potrivit recensămîntului populaţiei din 2004, în Republica Moldova erau 147,5 mii găgăuzi (4,4%).

În mai 1990, reprezentanţii găgăuzilor au fondat Asociaţia Naţional-Culturală Kardaşlik–Frăţie–Bratstvo, care a promovat interesele acestei etnii în mai multe domenii. În 1994, Parlamentul Republicii Moldova a legiferat autonomia Găgăuziei (Gagauz-Yeri), unitate teritorială autonomă, constituită din 32 de localităţi. Centrul administrativ al unităţii autonome cu statut special este municipiul Comrat. Suprafaţa teritorială a Găgăuziei reprezintă 5,5% (1 848 km²) din cea a Republicii Moldova. Başcanul (guvernatorul) Găgăuziei este membru din oficiu al Guvernului Republicii Moldova. La Academia de Ştiinţe a Moldovei, cercetări în domeniul găgăuzologiei se efectuează din anul 1987.

1. Originea găgăuzilor este una discutabilă. Se cunosc circa 20 de ipoteze referitoare la etnogeneza acestui popor. Pe parcursul istoriei, găgăuzii s-au identificat pe sine înşişi ca bulgari, greci, arnăuţi. Mai mult ca atît, evitau să se numească găgăuzi.

2. Găgăuzii vorbesc într-o limbă de provenienţă turanică, apropiată de limba turcă, însă confesează religia creştină ortodoxă. Pe Dumnezeu îl numesc Allah sau Boji/Boje! Pe parcursul a circa două secole de convieţuire în Basarabia, găgăuzii ortodocşi frecventau serviciile divine, fără să cunoască esenţa acestora, deoarece nu cunoşteau limba în care se oficia. Este dificil de explicat cum erau utilizate în practică lucrările religioase Evanghelia de la Matei, Evanghelia de la Marcu, traduse înlimba găgăuză de Mihail Ceachir (1861–1938), deoarece majoritatea preoţilor nu erau de etnie găgăuză. (La mănăstirea Chistoleni, raionul Basarabeasca, se află o colecţie de 24 fascicole de Evanghelie, în limba găgăuză, tipărită în anii 1909–1911 la Chişinău, în Tipografia Eparhială, cenzor fiind protoiereul Mihail Ceachir). De altfel, prima carte în limba găgăuză neoficială a fost editată în 1904. În perioada interbelică, în Basarabia era prevăzut că serviciul divin trebuia să se înfăptuiască în limba română, iar unde o etnie conlocuitoare forma mai mult de 50 % predicile urmau să se efectueze în limba etniei respective, pentru găgăuzi în limba turcă.

3. Pe mormîntul (aflat în Cimitirul Central din Chişinău) protoiereului M. Ceachir, numit de găgăuzii contemporani „apostolul limbii găgăuze tipărite”, sînt prezentate date din două stiluri calendaristice: data naşterii este indicată pe stil vechi, iar data morţii – pe stil nou.

4. De Anul Nou şi de Crăciun, găgăuzii nu colindă în limba lor, ci în limbile bulgară sau română, fără să înţeleagă sensul cuvintelor.

5. În pofida faptului că duc un mod de viaţă sedentar, s-au păstrat încă multe elemente din activitatea nomadă a acestei populaţii.

6. Percepţia alterităţii faţă de găgăuzi a ajuns pînă la situaţii hilare. Potrivit cercetătorului Vitali Sîrf, la mijlocul sec. XX, în raioanele din partea stîngă a Nistrului, găgăuzii erau consideraţi agresivi, că deţin arme albe, iar în perioada recentă unii angajaţi ai serviciilor vamale din nordul Republicii Moldova îi considerau pe găgăuzi turci şi musulmani.

7. Militarul şi etnograful rus V.A. Moşkov aminteşte de un găgăuz care i se subordona în una din unităţile militare din Varşovia. Găgăuzul era modern, avea vestimentaţie europeană, purta costum la patru ace şi avea un ceas de buzunar de argint. Atunci cînd a plecat în localitatea de baştină l-a chemat în secret pe fratele său, acesta l-a ajutat să-şi schimbe hainele orăşeneşti în cele populare. V.A. Moşkov a fost rugat să nu divulge nimănui informaţia că subordonatul său găgăuz este posesorul unui ceas de buzunar, deoarece cunoaşterea acestui detaliu i-ar fi periclitat celui din urmă autoritatea în satul de baştină şi nu s-ar mai fi putut căsători cu nicio fată găgăuză.

8. Într-o lucrare semnată de acelaşi V.A. Moşkov este consemnată următoarea situaţie: „La piaţa din satul Comrat am fost martor la o scenă curioasă. Un comerciant moldovean a vîndut unui colonist german şi soţiei acestuia veselă din lut. Fiecare vorbea în limba sa, utilzînd şi limbajul gesturilor, evident însă puţin se înţelegeau. La un moment, s-a apropiat un găgăuz care le-a vorbit părţilor în limba rusă şi astfel a ajutat să fie încheiată reuşit acea tranzacţie comercială”.

9. Potrivit etnografului M.V. Marunevici, această întîmplare anecdotică ar fi avut loc cu adevărat. După absolvirea studiilor în oraşul natal Vologda, Rusia, o tînără a fost repartizată la muncă în sudul Moldovei. Ajunsă la destinaţie, aceasta le-a scris părinţilor: „Bună ziua, mamă! Acum locuiesc şi lucrez în Comrat. Aici e stepa Bugeacului. Aici e foarte cald. Sînt mulţi găgăuzi”. Mama a răspuns prompt fiicei: „Buna, fiică! Sînt foarte fericită pentru tine. Dacă ai posibilitate trimite-mi nişte găgăuzi. Nu uită însă să-i însoţeşti cu o reţetă, ca să ştiu cum să-i pregătesc…”.

10. Apariţia scrisului oficial în limba găgăuză, în 1957, a fost generată de succesele obţinute în întrecerile socialiste ale crescătorilor de vite din raionul Ceadîr-Lunga... În mai 1957, primul secretar al Comitetului Central al PCUS, N.S. Hruşciov, a înaintat lozinca „Să ajungem şi să întrecem SUA” la toţi parametrii economici şi să construim comunismul în URSS în anul 1980. S-a preconizat ca pe parcursul a trei ani (adică pînă în 1960!) să fie triplată producţia de carne în ţară. Ca răspuns la solicitările partidului, autorităţile din raionul Ceadîr-Lunga, RSS Moldovenească, au decis „să intensifice producţia de carne şi lapte în republică” în numele colhoznicilor şi muncitorilor din gospodăriile raionului. Dar cum să se pună în practică această propunere? Scrisul oficial la găgăuzi lipsea, iar limba rusă practic nu o cunoşteau. De aceea, în mare grabă, printr-o hotărîre a Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti din 30 iulie 1957 a fost oficiat scrisul în limba găgăuză pe baza alfabetului rusesc. Elaborat în mare grabă, alfabetul nu reflecta în totalitate particularităţile fonetice ale limbii găgăuze. Astfel, în decembrie 1957 au mai fost incluse literele ä, ö, ӱ, iar în 1968 – ӂ. Deşi sînt puţini numeric, găgăuzii au două dialecte şi mai multe graiuri.

P.S. Mulţumiri speciale domnilor Vitali Sîrf, doctor în filologie, cercetător ştiinţific superior la Institutul Patrimoniului Cultural, şi Oleg Bercu, doctor în istorie, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, pentru ajutorul substanţial acordat la elaborarea materialului.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

Comratul în perioada interbelică. O porţiune din şosea ce trece pe strada principală „D. Cantemir”, prin faţa Catedralei, localurile Primăriei şi ale altor autorităţi. Biblioteca Naţională a României. Cota arhivistică: inv. 91251

Evanghelie în limba găgăuză, tipărită în anii 1909–1911 la Chişinău, Tipografia Eparhială, cenzor – protoiereul Mihail Ceachir (un exemplar, probabil, se află şi la Arhivele Statului din Iaşi). Foto: Igor Cereteu

O secvenţă de la standul „Muzeele UTA Gagauz-Yeri” în Ziua Naţională a Portului Popular 2016. Foto: I. V. Xenofontov, 26 iunie 2016

Un ansamblu etnofolcloric din UTA Gagauz-Yeri la cea de-a XV-a ediţie a Festivalului etniilor din Republica Moldova. Foto: I. V. Xenofontov, 18 septembrie 2016

Dr. Vitali Sîrf, cercetător ştiinţific superior şi dr. Diana Nicoglo, cercetător ştiinţific superior, conferenţiar cercetător la Sectorul de etnologie a găgăuzilor al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Foto: I.V. Xenofontov, 20 martie 2017

Doctorul în istorie Oleg Bercu, autorul monografiei „Evoluţia social-politică a populaţiei găgăuze, de la mijlocul secolului al XIX-lea şi pînă la mijlocul secolul al XX-lea”, (Galaţi, 2016). Foto: Maxim Ilecciev, 28 februarie 2017

Din lucrările ştiinţifice ale găgăuzologilor de la Academia de Ştiinţe a Moldovei. Foto: Daniela Hadîrcă, 11 februarie 2017