Interviu acordat pentru publicaţia germană Handelsblatt, de Wolfgang Ischinger, şefulConferinţei de Securitate de la München (Munich Security Conference), funcţie pe care o deţine din anul 2008

- Dle Ischinger, se creează impresia că în lume începe o nouă fază a înarmării. Aşa să fie oare?

- Este adevărat că pe parcursul ultimilor ani trecem printr-o criză tot mai acută a politicii de nivel mondial. Politica se arată tot mai incompetentă pentru a preveni crizele sau cel puţin a le soluţiona în mod operativ. Toate acestea produc o neîncredere crescîndă şi o senzaţie larg răspîndită de prăbuşire a ordinii în lume.

- Cum de s-a ajuns la aşa ceva?

- Pe de o parte, fenomenul este legat de faptul că SUA nu mai joacă rolul de poliţist internaţional, iar pe de altă parte – de consolidarea terorismului islamist. În Asia cheltuielile pentru armament au început să crească încă cu cîţiva ani în urmă. În Europa anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă a servit drept motiv pentru a încheia perioada de diminuare a bugetelor militare.

- Există vreo posibilitate pentru a preveni o nouă cursă a înarmărilor?

- O ieşire din situaţia creată ar fi posibilă doar atunci cînd ambele supraputeri, SUA şi Rusia, şi-ar aplana situaţia în legături, creînd noi relaţii bazate pe încredere reciprocă. Pînă în anul 2012, adică pînă la realegerea lui Putin, relaţiile ambelor ţări treceau printr-o fază pozitivă. Ba chiar au fost semnate şi unele acorduri cu privire la dezarmarea nucleară. Europenii trebuie să insiste asupra faptului ca şi controlul asupra armamentului să ajungă din nou subiect de discuţii.

- Cum apreciaţi dvs. şansele reuşitei acestui lucru?

- Ceva mai bine decît cîteva luni în urmă. După summitul NATO Putin încă n-a declarat despre o înarmare de mai departe. Într-o discuţie cu şeful Guvernului din Finlanda Putin chiar a vorbit de o descaladare. Este o mică speranţă din care poate ieşi ceva.

- Cum ar arăta un asemenea scenariu?

- Consider că un progres adevărat ar fi posibil doar după alegerile prezidenţiale din SUA. Dacă, după cum sper eu, noul preşedinte va deveni Hillary Clinton, care ar avea o atitudine pragmatică şi experimentată faţă de această temă, atunci o nouă apropiere ar fi cel puţin posibilă. Obama, din punctul de vedere al ruşilor, deja nu mai poate acţiona. Afară de aceasta, şi în Rusia la toamnă vor fi alegeri parlamentare. Şi atunci Putin, posibil, va dori în continuare să acţioneze ca o personalitate puternică, fiind mai puţin dispus pentru compromisuri.

- Există în lume semnale optimiste pentru Orientul Mijlociu şi pentru lupta cu terorismul islamist?

- Din păcate, deocamdată nu le prea văd. După fiecare act terorist Guvernele europene vor fi nevoite să reacţioneze dur şi într-o măsură mai mare prin intermediul mijloacelor militare. Chiar dacă se va reuşi stabilizarea unei ţări cum este Libia, reţelele teroriste vor căuta locuri noi pentru extindere. Totodată, se scapă din vedere şi altceva: numărul victimelor lui Boko Haram în Nigeria şi Africa Centrală depăşeşte considerabil jertfele ISIS. Iar Boko Haram încă nu a ajuns în vizorul cancelariilor europene ca un factor de risc. Partea proastă este că în acest conflict nu putem conta pe crearea unui factor de încredere.

- Ar ajuta oare dacă Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite s-ar înarma într-o măsură mai mică?

- Desigur, putem apela la ţări să se înarmeze mai puţin. Însă, pe de altă parte, pot înţelege că Arabia Saudită este mai mult preocupată de securitate, după ce SUA nu mai este de partea Riadului şi a început un dialog şi cu Iranul. Iar iranienii şi saudiţii se urăsc între ei. Din această cauză va fi complicat să fie instalat în Orientul Mijlociu un sistem de securitate, aşa cum s-a reuşit în timpul Războiului Rece la conferinţa OSCE. Europenii, care nu sînt legaţi cu nici o parte, totuşi trebuie să încerce, cu răbdare, să soluţioneze această problemă.