Singurătate, erotism, incultură şi obsesii

În urmă cu ceva timp, după 5 ani, din interes strict profesional şi sociologic, iar asta din urmă pentru că, pe vremuri, am făcut şi ceva studii de Sociologie, am penetrat, ca să zic aşa, cîteva site-uri de socializare dintre cele mai diverse. Pînă acum, cel mai curat şi decent mi se pare a fi FaceBook-ul, cu segmentul de prieteni reali sau virtuali în care sunt cuprins.

Pe FaceBook am ajuns să mă înscriu după vreun an după ce mă invitase cineva şi, mai apoi, m-a învăţat altcineva ce şi cum...! Pe Twitter am încercat, dar nu am reuşit din „motive tehnice şi analfabete”. La fel, încă nu s-a găsit cineva să mă „alfabetizeze” cum stă treaba cu accesarea pe Linkedin, unde parcă sunt înscris, dar..., dar nu despre astea este vorba, ci de altele mai decoltate, mai „dezgolite frumos”!

N-o să le nominalizez pentru că nu are rost şi oricine cam ştie despre care din ele este vorba. Pentru un tip ca mine, este şocantă incultura care se afişează instantaneu în pagina de prezentare a membrelor/membrilor acestor site-uri de socializare. Mai apoi, se poate constata că, într-o proporţie de 99%, pasiunile tuturor sunt petrecerile, cumpărăturile, sexul, Netul, dansul în cluburi... Rareori vezi că cineva îşi înscrie ca pasiune cititul, studiul, actele de caritate, ecologia...

Fireşte că toţi/toate urăsc minciuna, răutatea, fiţele sau, uneori, obsedaţii sexuali care devin tocmai ei/ele în aceste comunităţi de socializare. Trebuie spus faptul că aceste reţele sunt, în ultimă instanţă, adevărate cluburi porno din care nu lipseşte nimic. Nuditatea etalată în cele mai provocatoare ipostaze nu are limite de vîrstă, începînd cu cea minoră şi terminînd cu lascivitatea acelor femei între două vîrste intrate bine în a treia.

Toţi membri acestor site-uri de socializare sunt, în egală măsură, vînători şi vînaţi. Cînd intri, ca mine, în astfel de reţele, ajungi, involuntar, în situaţii delicate. Astfel, o dată apărut în acest spaţiu, informaţia despre tine circulă în întreg spaţiul virtual, condiţie în care eşti bombardat cu cereri în căsătorie, solicitări de prietenii intime, oferte de videochat-uri erotice, transferarea comunicării virtuale în alte adrese electronice etc. Cele mai tigroaice femei, cele mai multe solicitante sunt din SUA, China, Tunisia, America Latină, Senegal, Australia şi Maroc. Cel puţin eu asta am constatat. Fireşte că eşti nevoit să devii „mitocan” şi să nu răspunzi unor astfel de „peţiri”.

Dincolo de toate acestea, constat faptul că sute de mii şi milioane de oameni au doar două priorităţi – banii şi orgasmul! Banii în primul rînd, căci dacă-i ai, se presupune că ei atrag şi faimă, orgasme... În acelaşi timp, dincolo de erotism, de dorinţa de trăi o viaţă fără rost, condimentată doar cu distracţii, toţi aceşti oameni suferă de o singurătate cruntă, pe care, din nefericire pentru ei, nu şi-o înţeleg şi nici nu şi-o pot exprima.

Se pare că viitorul ne rezervă un analfabetism aidoma celui din Comuna Primitivă. Cei mai mulţi dintre locuitorii Planetei au ajuns dependenţi de spaţiul virtual, aşa cum noi, pînă acum vreo două decenii, eram dependenţi de cărţi, de sălile de lectură din biblioteci. Cultura este virtuală, prietenia este virtuală, dragostea este virtuală, sexul devine virtual..., viaţa noastră se transformă în virtualitate fără să simţim şi nu mai are cine să ne salveze.

(MC)