A avut o copilărie extrem de dificilă, cîştigîndu-şi existenţa ca lustragiu sau vînzător de ziare, a visat în tinereţe că va deveni arhitect sau negustor pe mare, însă a ajuns să joace rolul Alexis Zorba – un ţăran grec fermecător, rol considerat de mulţi specialişti ca fiind cel mai celebru caracter de film din secolul al XX-lea, în producţia „Zorba Grecul”, care l-a consacrat definitiv în lumea filmului.

A fost protagonist în peste 100 de producţii de cinema şi a obţinut două premii Oscar, dar a rămas la fel de celebru, exploziv şi pasional şi în viaţa personală, pentru nenumăratele sale relaţii şi aventuri, fiindcă era un mare admirator al sexului opus, în urma cărora a rezultat un mare număr de urmaşi – 13 la număr – din care 3 în afara căsătoriilor, ultimul prunc fiindu-i dăruit lui cînd actorul împlinea venerabila vîrstă de 81 de ani. De aceea, lui Quinn i s-a atribuit titulatura de “cel mai celebru tată a 13 copii legitimi şi nelegitimi”.

Anthony Rodolfo Oxaca Quinn, s-a născut pe 21 Aprilie 1915, la Chihuahua, Mexic, părinţii săi fiind Francesco Quinn, fiul unui muncitor la calea ferată, de origine irlandeză, dar crescut în Mexic, iar mama sa, Manuela Oaxaca, a fost abandonată de familie imediat după ce s-a născut.

Părinţii săi erau foşti luptători în revoluţia din Mexic, căsătorindu-se la bordul unui tren plin de trupe rebele, care se îndrepta spre Durango. Chiar Anthony a fost aproape să se nască în mijlocul războiului, însă cînd superiorii au aflat că mama sa este însărcinată a fost condusă la tren şi trimisă la Chihuahua, unde l-a născut pe cel mic.

După naşterea lui Anthony, familia s-a mutat în SUA, unde părinţii săi au lucrat la căile ferate din Texas, apoi s-a mutat cu familia în San Jose, California, pentru a lucra la fermele din zonă.

Mai apoi familia s-a mutat la Los Angeles, unde tatăl său a găsit de lucru la Grădina Zoologică Lincoln, iar mai tîrziu la studiourile cinematografice.

În Ianuarie 1926, tatăl său a murit într-un accident de maşină, iar Anthony, care avea 10 ani, s-a angajat ca ucenic pe un şantier de construcţii, iar apoi a prestat tot felul de munci pentru a-şi sprijini familia.

Interesant este faptul că atunci cînd mama s-a îndrăgostit de un anume Frank Bowles, Quinn a plecat de acasă, le-a luat cu el pe sora şi pe bunica sa, a abandonat liceul şi s-a dedicat exclusiv întreţinerii celor două.

Quinn a fost şi boxer profesionist şi un extrem de talentat pictor, înainte de a fi actor, şi a obţinut chiar o bursă pentru studiul arhitecturii cu Francis Lloyd Wright, unul dintre cei mai mari arhitecţi ai vremii.

Puţină lume ştie că în adolescenţă a suportat o intervenţie chirurgicală la limbă, pentru ameliorarea dicţiei şi că a urmat cursurile unei şcoli de artă dramatică din Los Angeles, pe care le-a plătit cu banii cîştigaţi inclusiv din spălarea podelelor.

În anul 1933, debutează ca actor de teatru în piesa „Clean Beds”.

În anul 1936, s-a alăturat unei expediţii de pescuit spre Orient – probabil urmare a visului său din copilărie de a călători pe mare –, însă a revenit la Hollywood, unde a dat o probă pentru rolul unui războinic în filmul „The Plainsman”, regia Cecil De Mille, rol pentru care a fost acceptat, iar apoi a obţinut un contract pe termen lung cu studiourile Paramount.

În acelaşi an apare în filmele „Parole” şi „The Milky Way”, în roluri de etnic minoritar. În anul 1937, se căsătoreşte, pentru prima dată, cu Katherine DeMille – fiica adoptivă a regizorului Cecil B. DeMille.

În următorii 10 ani a adunat peste 50 de roluri relativ modeste în film.

În 1947, renunţă la filmări, jucînd teatru, pe Broadway, în roluri precum Stanley Kowalski din „Un tramvai numit dorinţă”.

În 1951, revine la vechea sa dragoste, fiind distribuit în filme de aventură, precum „Mask of the Avenger”.

În anul 1952, interpretează rolul secundar – fratele lui Zapata – în filmul „Viva Zapata”, în regia lui Elia Kazan, pentru care, în Martie 1953, a primit premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar din partea Academy of Motion Picture Arts and Sciences.

În acelaşi an, trece Oceanul, şi vine în Europa, unde joacă în filmele „Ulysses”, al lui Dino De Laurentis şi Carlo Ponti, „Angels of Darkness”, al lui Giuseppe Armato şi „Attila the Hun”, unde a apărut alături de superba Sophia Loren.

În 1954, primeşte un rol în filmul lui Federico Fellini, „La Strada”, care i-a adus consacrarea internaţională, iar în 1956 interpretează rolul pictorului Gaugin, cu durata de doar 8 minute, în filmul lui Vincente Minnelli „Lust for life” pentru care, un an mai tîrziu, cîştigă al doilea Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.

În 1957 joacă în „Wild is the wind”, apoi în „Requiem for a Heavyweight”, în 1958 regizează singurul său film, “The Buccaneer”, iar în 1962 joacă rolul unui beduinului viclean în „Lawrence of Arabia”.

În 1964, face rolul vieţii în „Zorba grecul”, realizat după romanul omonim al lui Nikos Kazantzakis, producţie care în anul următor cîştigă trei premii şi cinci nominalizări la Oscar (printre care şi cea a lui Anthony Quinn pentru rol principal),

5 nominalizări la Globurile de Aur şi două la BAFTA.

În anul 1965, divorţează de prima sa soţie, iar în urma mariajului de 27 de ani s-au născut Cristopher, în 1938 (care, din păcate, s-a înecat la 15 Martie 1941), Christina, în 1941, Catalina, în 1942, Duncan, în 1945, şi Valentina, în 1952.

În anul 1966, Quinn s-a căsătorit cu designerul italian Iolanda Addolori, care deja îi dăruise 2 băieţi: Francesco, născut în 1963, şi Daniel, în 1964, fiind urmaţi de cel de-al treilea, Lorenzo, născut în 1966.

În anul 1969, Quinn interpretează rolul primului Papă rus al Bisericii Catolice, Kiril Lakota, în filmul „The shoes of the Fisherman”, dar şi în producţia „The Secret of Santa Vittoria”, însă Quinn devine şi producător, pentru filmele „The visit”, în 1964, şi „Across 110th Street”, în 1972.

După 1990, a apărut în „Jungle fever”, în 1991, „Last action hero”, în 1993, sau „A walk in the clouds”, în 1995.

În anul 1990, Quinn trece printr-un mare impas al vieţii suferind o operaţie majoră de inimă.

În 1997, Quinn şi Iolanda Addolori au divorţat, probabil şi fiindcă actorul avea deja alţi doi copii, cu secretara sa, Katherine Benvin: Antonia Patricia Rose Quinn, născută în 1993, şi Ryan Nicholas Quinn, născut în 1996 (Anthony Quinn avînd la acel moment vîrsta de 81 de ani). De altfel, Katherine Benvin avea să se căsătorească cu Anthony Quinn, rămînînd alături de acesta pînă la sfîrşitul vieţii actorului.

Să mai adăugăm şi că actorul a mai avut şi alţi doi copii, cu fostul model Friedel Dunbar, cu care avusese o relaţie „paralelă” de circa 14 ani: Sean Quinn, născut în 1973, şi Alexander Anthony Quinn, născut în 1976.

Viaţa sa tumultoasă i-a adus şi nenumărate apariţii prin tribunale, în nesfîrşite procese de adulter, paternitate, pensie alimentară şi divorţ.

Anthony Quinn a fost şi un apreciat pictor, de orientare cubistă şi post-impresionistă, dar şi un sculptor talentat, creaţiile sale fiind prezentate chiar în cadrul unei expoziţii personale, în anul 1982, la Honolulu, iar suma strînsă în urma vînzării integrale a operelor sale a fost de circa 2 milioane de dolari.

Quinn a scris şi două volume de memorii, „The original sin”, în anul 1972, şi „One man tango”, în anul 1997.

Ultima parte a vieţii i-a adus suferinţe fizice actorului care se lupta cu problemele respiratorii, acestea degenerînd în cele din urmă într-o boală incurabilă.

Ultimul său rol a fost cel din filmul „Avenging Angelo”, în 2001, an în care, pe 3 Iunie, actorul trece la cele veşnice.

După moartea sa, toată averea lui a rămas ultimei sale soţii, Katherine Benvin, şi celor doi copii ai lor.