Ernest Hemingway, între căutarea adevărului şi eşecul existentei umane

Prozatorul american Ernest Hemingway se număra printre maeştrii genului scurt al literaturii universale. Într-un stil laconic, uneori în aparenţă sărăcăcios, Hemingway încearcă să redea impresiile şi trăirile personale. Temele principale le-au constituit dragostea, moartea, dar şi eşecul existentei umane.

Fiu al unui medic şi al unei cîntăreţe de operă, Hemingway s-a născut la 21 iulie 1889 în localitatea Oak Park din apropiere de Chicago , unde, alături de ceilalţi 5 fraţi ai săi, a urmat primii ani de şcoală. A decis încă de timpuriu, în urma colaborării cu revista şcolii, să devină jurnalist. Începută la vîrsta de 18 ani, ucenicia sa în redacţia ziarului Kansas City Star a fost întreruptă de hotărîrea de a deveni lucrător al Crucii Roşii şi de a se angaja în operaţiunile desfăşurate de această organizaţie pe frontul din Italia. Grav rănit în lupte, a aşteptat încheierea perioadei de convalescenţă pentru a se prezenta ca voluntar la dispoziţia trupelor de infanterie. Rănirea în război a declanşat în conştiinţa lui Hemingway o spaimă cumplita în faţa morţii, temă care îi va străbate întreaga operă.

În anul 1921 Hemingway, ca raporter, se ocupă de conflictul greco-turc, iar un an mai tîrziu relatează despre marşul lui Mussolini împotriva Romei. Orientarea spre literatură se datorează întîlnirii cu scritoarea americană Gertrude Stein, avînd ca prim rezultat publicarea culegerii de povestiri scurte “În vremea noastră” (1924), pe parcursul căreia, într-un limbaj firesc şi clar, îşi descrie propriile impresii, cu intenţia de a pătrunde realitatea dincolo de aspectele ei de suprafaţă.

În anul 1926 Hemingway şi-a publicat primul roman,”The sun also rises (Şi soarele răsare (Fiesta).” Paginile cărţii reflectă dispoziţia aşa- numitei „generaţii pierdute”, o generaţie a deziluzionaţilor literaţi din Parisul anilor 20.

Un mare succes l-a constituit apariţia unui alt roman. „A farewell to arms” (Adio, arme (1929), scriere pe care a transformat-o într-o acuzaţie la adresa fanatismului naţional, pe fundalul căruia a dezvoltat povestea de dragoste dintre un soldat rănit şi o asistentă medicală. Bărbatul care descoperă absurditatea războiului, este nevoit să mai suporte o lovitură : moartea iubitei însărcinate.

Prin 1939 Hemingway s-a retras în Cuba , iar un an mai tîrziu avea sa apară şi romanul său de succes ,For whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele). Acţiunea romanului este plasată în miezul evenimentelor războiului civil spaniol: conferenţiarul universitar Robert Jordan participă la lupte încadrat într-o unitate de gherilă. Ulterior , Jordan se îndrăgosteşte de tovarăşă de luptă, Maria, este rănit de trupele franchiste şi moare. În aceasta creaţie despre dragoste şi moarte Hemingway nu mai plasează în centrul atenţiei interesele individuale, ci se declară responsabil de soarta comunităţii.

Deja în 1952 vedea lumina tiparului capodopera scriitorului ,”The Old Man and the Sea (Bătranul şi marea).” Eroul acestui roman, bătrînul pescar cubanez Santiago, se întoarce, după multe expediţii marine eşuate, cu o captură magnifică: un peşte –spadă uriaş. Bucuros de reuşită, îşi ancorează bine prada de barcă şi face cale întoarsă către casă. Cu toate că pînă la ţărm peştele este sfîrtecat de rechini, chiar a doua zi Santiago iese din nou în larg, la pescuit. Parabolă a existenţei umane, romanul aduce în prim plan zădărnicia suferinţei individului. Dar, în ciuda tuturor loviturilor primite, eroul revine în mijlocul luptei pentru existenţă.

Anul 1953 a însemnat în cariera jurnalistică a lui Hemingway decernarea Premiului Pulitzer, iar în anul următor opera sa era distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură.

Şapte ani mai tîrziu, la vîrsta de 61 de ani, Hemingway, cîndva un vînător pasionat, este doborît de arteroscleroză şi, în asemenea circumstanţe, îşi pune capăt zilelor, împuşcîndu-se cu propria armă de vînătoare la locuinţa sa din Ketchum, statul Idaho.

Sandu SPÎNU