Un interviu cu prof. univ. Valentina Enachi

Cu o carieră bogată în spate, Valentina Enachi este considerată o femeie foarte perseverentă, apreciată nu doar în funcţie de anii petrecuţi la catedră, ci şi după sutele de studenți pe care i-a făcut să îndrăgească jurnalismul. În 1980-1982, a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie al Academiei de Ştiinţă a Moldovei. A fost conferenţiar între ani 1995-2002 la Universitatea Pedagogică de stat I. Creangă. În 2003 a primit funcția de prodecan al Universității Libere Internaționale din Moldova, iar, mai apoi, între 2009-2011, prodecan, şefă de catedră Comunicare Publică și Jurnalism la Universitatea de Studii Europene din Moldova.

De ce ați ales această meserie? Ce v-a determinat să deveniți profesor universitar?

Pe acele timpuri, în care trebuia să aleg ce voi face în viitor, nu era mare forfotă pentru ocuparea acestei profesii. Atunci era predominantă o gîndire socială sau matematică. În pofida la tot, mă atrăgea foarte mult știința socială. Am terminat Facultatea de Pedagogie și Istorie la Universitatea ”Ion Creangă”, după care am hotărît să fac masteratul la Jurnalism și Comunicare. M-a atras  ideea de comunicare, de democrație, de deschidere. După ce am perceput că comunicarea și jurnalismul devin interesante și mult mai democratice, am îmbrățișat cu mult drag această profesie.

Care a fost cea mai frumoasă experiență din viața dumneavoastră ca profesor universitar la Jurnalism?

Foarte interesantă a fost experiența ce a venit împreună cu proiectele internaționale. Am văzut lumea ce mă înconjoară, diferite universități, diferiți studenţi, și am înțeles că noi putem face ceva frumos. A fost la fel de interesant cînd am participat la diverse conferințe internaționale. Am înaintat niște idei și am văzut că au rezonanță, şi, bineînțeles, e o mîndrie pentru mine cînd văd studenți de ai mei în diferite instituții media. Aceasta îmi provoacă o stare de satisfacție.

Din cîte cunosc, soțul dumneavoastră este savant, cercetător. Există momente în care opiniile vă sunt contrar opuse?

Sigur că sunt momente cînd ne contrazicem, fiindcă el e din științele exacte și vede lumea mult mai dur decît mine. Dar, într-un final, ajungem la un numitor comun și încercăm să gîndim cît mai realist.

Ce sfat le-ați adresa studenților, jurnaliștilor de astăzi?

Sfatul meu este să fugă de superficialitate, fiindcă rețelele de socializare, și internetul nu ne oferă posibilitatea de a cunoaște și de a afla totul. Pentru aceasta este nevoie de lectură, de foarte multă lectură. Le-aș dori să posede o atitudine mai profesionistă față de anumite probleme. Ziaristul poate să coboare la orice nivel, dar să se ridice la o persoană care cunoaște mai multe, este ceva mai greu. O va obține doar dacă va citi cît mai mult și va înțelege cum să pătrundă în sufletele oamenilor, iar asta vine numai și numai prin muncă asiduă.

Vă dedicați în totalitate Universității, dar bănuiesc că și acasă munciți foarte mult. Ce faceți dumneavoastră în timpul liber?

Îmi place foarte mult natura, să respir aerul proaspăt. Îmi sunt dragi parcurile, lacurile. Am ajuns la concluzia că comunicarea cu natura este unul din cele mai importante sentimente ale vieții. Anume mijlocul naturii și metafizica aceasta a naturii devine absolut fascinantă la o anumită vîrstă.

Dacă ați putea schimba ceva, care ar fi acest lucru?

Citisem  într-o carte că în cultura orientală niciodată nu trebuie să-ți adresezi întrebarea ”Ce aș fi făcut?”, pentru că timpul a trecut. Dar acum mi-am schimbat atitudinea și m-aș gîndi la cîteva lucruri ce au putut fi schimbate. Franceza a fost o limbă străină pe care am învățat-o, acum însă realizez că și engleza este una foarte benefică. De aceea mi-aș fi dorit să o învăț cît mai aprofundat. Încă un lucru foarte însemnat pentru mine este să călătoresc cît mai mult. Nu este importantă repararea casei, acele cheltuieli inutile, ci o călătorie cu momente remarcabile ce îți va crea cu totul o altă viziune.

Ce părere aveți despre conceptul de ”profesor model”? 

Acum lumea este într-o uriașă schimbare. Să spun că există un profesor model sau un model de comportament nu o pot face. Pot susține doar că  prin prisma unui om care a citit etica, valori eterne, valori absolute, putem crea un model demn de urmat. Anume ăsta este adevăratul profesionist. Trebuie să fii un om sincer, corect. Uneori cuvîntul NU contează foarte mult, trebuie să spui ce este bine și ce nu.

Un interviu realizat de Catalina Ceban Vladimir, studentă, Jurnalism, USM