Ultima şansă democratică pentru RM: Năstase şi Sandu pe Centru-dreapta, Dodon pe Stînga

Autor: Mihai CONŢIU

Pasul făcut de Andrei Năstase şi Maia Sandu îşi are însemnătatea lui, însă nu trebuie să se limiteze doar la atît. Pe mai departe, ambii trebuie să demonstreze întregii societăţi şi Occidentului că sunt ALTFEL decît absolut toţi politicienii care au murdărit, compromis şi distrus această ţară în ultimii 25 de ani. Trebuie să demonstreze tuturor că au capacităţi şi disponibilităţi de a fi vizionari. Numai prin iniţiative şi acţiuni înţelepte, care trebuie puse în slujba ţării, nu a notorietăţii lor personale trecătoare, pot contribui la măturarea de pe scena politică a păduchilor cu pretenţii de lideri naţionali, de partide şi pretinşi salvatori ai ţării.

Un scurt popas prin staulul candidaţilor la Preşedinţie

Actuala cursă electorală pentru alegerea preşedintelui ţării ne-a arătat, iarăşi, faţa hidoasă a unor indivizi demni de dispreţ sau pasibili de puşcărie. Astfel, avem imaginea incompetentului obraznic Marian Lupu, aflat în sferele Puteri din 2001, care acum, cu neruşinare şi cinism, şi-a îmbrăcat blana de europenist. Păi dacă este pentru integrarea europeană, de ce nu renunţă la cursa prezidenţială în favoarea Maiei Sandu, care este mult mai credibilă şi bine văzută de structurile europene în care Lupu promite să îmbrîncească RM?

La fel şi Iurie Leancă, dar despre această slugă politică prefăcută a Mafiei de la guvernare chiar că nu merită să ne mai răcim gura sau să încingem tastele computerului! Leancă, pur şi simplu, este un avorton politic! Despre pripăşitul unionist Mihai Ghimpu ce să mai spunem? Este personificarea perfectă a canaliei politice, a profitorului, a mincinosului şi a individului capabil să trădeze pe oricine şi orice şi să se alieze şi cu cel mai feroce criminal dacă i se asigură îmbogăţirea permanentă. Poate că va veni şi timpul cînd va trebui să răspundă penal pentru cît a furat el acest stat pe care vrea să-l unească neapărat cu România!

Cu excepţia lui Ghimpu, care nu are copii, dar se pare că şi a Maiei Lăguta, despre care nu se ştie dacă a purtat vreun făt în pîntece, apelînd la cele mai elementare norme morale, nu putem să nu ne întrebăm şi astfel: Cu ce autoritate morală se uită în ochii copiilor lor Leancă, Lupu, Valeriu Ghileţchi, Ana Guţu, Silvia Radu sau Inna Popenco, ştiind că sunt slugile electorale ale cuiva? Ce lecţii de demnitate le dau copiilor lor aceste personaje politice ridicole? Cum se uită politicianul-pastor Ghileţchi în ochii copiilor săi, dar mai ales cum stă cu faţa ridicată spre Dumnezeu, fără să se autoidentifice cu Iuda? Aceasta-i faţa politică a RM, aceştia sunt oamenii ei aleşi de popor! Acum înţelegeţi de ce politicieni ca Năstase şi Maia trebuie să dea foc la staulul politic de Dreapta sau Centru-dreapta unde şi-au instalat corturile?

Trezeşte-te clasă politică, fii bărbată!

Acum, după ce s-au limpezit apele în ceea ce priveşte desemnarea Maiei Sandu în calitate de candidat unic la Preşedinţie din unghiul politic de Dreapta sau Centru-dreapta, aşa cum sugeram în introducerea acestui articol, se impune o evoluţie continuă a primenirii nu doar a clasei politice, ci şi a revoluţionării sistemului actual, în care liderii de partid sunt şi patronii formaţiunii pe care o conduc. Sigur că o excepţie o face PDM, al cărui patron nu este Lupu-preşedinte, ci Plahotniuc-  vicepreşedinte!

Prin urmare, după ce Năstase a renunţat în favoarea Maiei Sandu la candidatura pentru funcţia de preşedinte al ţării, se cuvine ca formaţiunile politice pe care cei doi le conduc să-şi reformuleze priorităţile. Avînd obiective politice relativ comune, iar aici ne referim la opţiunile proeuropene, lupta anti-oligarhică şi scoaterea instituţiilor statului de sub control politic, următorul pas politic chibzuit ar fi ca PPDA şi PAS să fuzioneze, să se transforme într-o singură formaţiune politică, cu o denumire cît de cît mai realistă, adică mai puţin pompoasă.

În contextul dat de deciziile comune luate, fireşte că preşedintele viitorului partid ar trebui să fie Năstase. Un argument în favoarea acestei sugestii ar fi acela că PPDA are o forţă considerabilă în teritoriu, are capacităţi de mobilizare populară deja verificate şi, deci, este şi mai vizibil. În plus, o astfel de decizie ar fi de natură să conserve formidabil bazinul electoral pe care ambele partide îl au, în special PPDA. O fuziune între aceste două partide ar rezolva multe şi ar fi şi pe placul partenerilor lor externi. Dacă Năstase a cedat, de ce şi Sandu nu ar fi dispusă ca, pe linie de partid, să i se subordoneze? Este o întrebare pe care şi-ar pune-o mulţi!

Mai mult decît atît, spre a se limpezi apele transparenţei politice în Republica Moldova şi pentru a deveni un exemplu politic demn de urmat, viitoarea formaţiune politică rezultată din fuziunea PPDA şi PAS ar putea avea un preşedinte ales prin rotaţie la un an sau doi.

Ţinînd seamă de acest context, în paralel, la fel de bine ar fi ca şi Igor Dodon să-şi atragă de partea sa partide politice de Stînga dispuse să fuzioneze cu PSRM. În acest mod, am asista la o revoluţionare teribilă a reprezentativităţii politice în RM, căci numai astfel pot fi eliminate din viaţa publică a ţării căpuşe politice ca Lupu, Ghimpu, Leancă etc. Doar aşa se poate reforma clasa politică, nu cum „ne-a indicat” Plahotniuc!

Doar cu Dodon pe flancul majoritar de Stînga şi cu Năstase-Sandu pe Centru-dreapta s-ar putea face ordine politică în ţară, dar nu numai!