Ruşii surîd satisfăcuţi, organizatorii profită, iar manifestanţii de bună-credinţă pe post de victime

Autor: Mihai CONŢIU

Duminică, 5 Iulie 2015, am asistat iarăşi la un miting botezat pompos Mare Adunare Naţională, care s-a desfăşurat, fireşte, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. În continuarea acestuia, a fost demarat şi un marş pedestru spre Bucureşti. Mitingul şi marşul spre capitala României au fost organizate de către Blocul Unităţii Naţionale, din care fac parte 22 de entităţi civice, printre care şi Platforma Unionistă “Acţiunea 2012”, “Tinerii Moldovei” şi Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova.

Ca român conştient, ca om care cunosc mai bine lucrurile pe care cred că le pricep unioniştii din România şi Republica Moldova, ca unul care am scăpat cu viaţă din ceea ce credeam că se numeşte Revoluţia Română, în Decembrie 1989, şi că sînt un participant/revoluţionar teribil de important în transformările de atunci, am suficientă luciditate şi înţelepciune să văd altfel lucrurile ce ţin de manifestările unioniste din Moldova şi România.

Din aceste motive şi din altele, voi încerca, în rîndurile ce urmează, chiar dacă vor fi mai multe şi chiar dacă voi relua unele observaţii anterioare, să-mi fac cititorii să-şi deschidă ochii cu mai multă raţiune faţă de tot ceea ce ne înconjoară.

Ştefan cel Mare – „cel mai mare domnitor din toate timpurile”

Manifestaţia de Duminică s-a desfăşurat sub „sceptrul simbolic” al lui Ştefan cel Mare."Ghidaţi de memoria şi imaginea celui care a fost cel mai mare domnitor din toate timpurile, am pornit în marş spre Bucureşti. Îi chemăm alături de noi pe toţi cei din localităţile în care vom ajunge, pentru a ne face un viitor demn. Vrem să mergem pe jos şi să cerem fraţilor de peste Prut să ne accepte Unirea. Domnule preşedinte Iohannis, primiţi-ne acasă!", a declarat Anatol Ursu, preşedintele Mişcării Civice Tinerii Moldovei, una din asociaţiile organizatoare.

Faţă de ultimul apel al românului Anatol (un nume rusesc extrem de frumos. Probabil din instinctul unionist al părinţilor a fost botezat astfel!), mă gîndesc căla cît de laconic şi realist este preşedintele Klaus Iohannis, nu m-aş mira ca acesta să le răspundă: „Păi, vă primesc, dacă tot aţi venit pînă aici pe jos! Ce rost mai are să vă întoarceţi în Moldova, despre care spuneţi că este un stat eşuat?”

În ceea ţine de afirmaţia că Ştefan cel Mare a fost cel mai mare domnitor din toate timpurile, lucrurile ar trebui un pic nuanţate, scuturate de praf. Poate că marele voievod a fost cel mai mare domnitor din toate timpurile pentru moldovenii de aici, nu şi pentru români. E drept că autorul acestei afirmaţii nu spune „din timpurile cui”. Mă miră teribil cum moldovenii se agaţă cu încrîncenare de Ştefan cel Mare în exclusivitate. Probabil că fiecare dintre cei care-l pomenesc se cred şi ei un mic Ştefan cel Mare războinic, „mînios şi de grabă vărsătoriu de sînge nevinovat; care „de multe ori la ospeţi omorîea fără judeţu” (judecată - n.r.), după cum ni-l descrie cronicarul Grigore Ureche. Nu exclud ca şi astfel de opţiuni istorice să ţină de impulsuri individuale faţă de anii îndelungaţi în care colectivitatea moldovenească nu a avut curajul să crîcnească în faţa ruşilor, preferînd să li se alieze.

Pe de altă parte, este de mirare că „paşnicul, primitorul şi umanistul” moldovean, aşa cum îi place să se autodefinească, nu-l adulează pe Alexandru cel Bun, un mare voievod moldovean, cu o domnie de pace pe parcursul a 32 de ani.

Pentru români, în numele adevărului istoric, voievodul moldovean nu este nici pe departe cel mai mare domnitor din toate timpurile. Atunci ce ne facem cu Mihai Viteazul, care a unit cele trei principate româneşti? Ştefan cel Mare nu s-a gîndit niciodată la aşa ceva, preferînd mai curînd să atace Ţara Românească şi s-o prade, nicidecum s-o alipească Moldovei?! Ce să mai zicem, în continuare, despre regele Carol I, care, în 48 de ani de domnie, a modernizat ţara cum nimeni altul nu ar fi făcut-o? …Şi tot aşa! Istoricul român Lucian Boia, care este cu mult mai informat/documentat decît toţi unioniştii luaţi la un loc, scrie: „Am spus clar: Ştefan cel Mare nu era român, în sensul că nu se considera el român. Identitatea pe care şi-o asuma el era aceea de moldovean.”

Ce au solicitat unioniştii

Printre altele, manifestanţii de Duminică au venit şi cu următoarele solicitări:

Aceştia i-au cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, şi preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, să ia în discuţie subiectul „viitorului comun al celor două state în organismele internaţionale din care fac parte România şi Republica Moldova”. Au cerut Parlamentului European, Consiliului European şi Comisiei Europene, precum şi parlamentelor şi guvernelor ţărilor membre ale UE, „să sprijine acţiunile de apropiere a celor două state româneşti”. Totodată, au semnat şi o petiţie prin care cer unirea celor două ţări pe care au spus că o vor înainta autorităţilor moldovene şi româneşti.

Îmi şi imaginez cum jubilează forţele ruseşti care au avut tot interesul să sprijine, să încurajeze şi această manifestaţie! Îmi şi imaginez cum Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană, Parlamentele şi guvernele ţărilor membre ale UE s-au şi apucat să elaboreze strategii de retrasare a hărţii Uniunii Europene…! Despre NATO şi SUA nu mai vorbim!

Ce spun românii lucizi şi cu mult mai bine informaţi şi documentaţi decît unioniştii

Iulian Fota, fost consilier prezidenţial pentru probleme de securitate: „Demonstraţiile pe care le vedem la televizor sînt una, iar ceea ce ar presupune procesul de unificare este cu totul altceva. Dacă ne uităm în istorie, putem desprinde o matrice şi vedea că nici unul dintre elementele pe care le-am avut în 1918, şi care toate ne-au fost favorabile, astăzi nu le avem: 1) majoritatea populaţiei din R. Moldova nu vrea, deci nu avem elementul de autodeterminare; 2) nu există sprijin în Occident pentru ­unire; 3) Rusia nu este slabă; 4) poate cel mai important: ­unificarea cu R Moldova nu este politica oficială a statului român.

Nu înţeleg de ce exact în acest moment avem această intensificare a acţiunilor unioniste în Republica Moldova. Mi se pare cumva că Simion şi cei din jurul lui au apărut de nicăieri şi brusc au devenit actori centrali ai scenei politice. Ideea lor de unificare cu paru’ mi se pare extrem de periculoasă. Dacă m-aş pune în pielea Rusiei, primii pe care i-aş finanţa ar fi unioniştii, pentru ca după aceea să pot să arăt cu degetul intenţiile României. Basarabia nu a fost niciodată o chestiune între România şi Rusia, ci între Rusia şi Occident.”

Vlad Epurescu, coordonator Proiecte Online la Adevărul Holding: „Uităm de la mînă pînă la gură că România şi Moldova sînt, din nefericire pentru vecinii noştri, două ţări cu trasee separate. Ne despart NATO şi UE. Recunoaştem populaţia românească din Republica Moldova, dar o ignorăm pe cea rusofonă. Pînă a ajunge să facem calcule economice, ar trebui să ne comportăm ca un membru civilizat şi responsabil al Uniunii Europene. Nu mai sîntem în 1940 şi, oricît de dureros ar fi, cele două ţări s-au ales cu destine diferite.”

Lucian Boia, istoric român: „În prezent, Basarabia care nu mai există, Republica Moldova nu e exact Basarabia, îi lipseşte şi Sudul, şi Nordul, în schimb a primit acest cadou otrăvit dincolo de Nistru, e altă ţară ca frontiere, e altă ţară prin comparaţie cu România şi prin compoziţia ei etnică şi prin orientările ei culturale, prin mentalităţi, ideologii. Fapt este că Republica Moldova de astăzi nu este acelaşi lucru cu România de astăzi.” 

Ce nu spun şi nu cer unioniştii

De bine, de rău, Republica Moldova este un stat membru al ONU, al celor mai importante organisme internaţionale şi este tratată ca atare de întreaga comunitate internaţională, inclusiv de România la nivelul politicii oficiale a statului. Unioniştii despre care vorbim, iar aici mă refer la liderii lor, nu la participanţii de bună credinţă sau cointeresaţi subtil, nu par animaţi deloc de un, să zicem, patriotism românesc autentic. Sînt absolut sigur că liderii unionişti ştiu la fel de bine ca şi noi că pretenţiile lor sînt o farsă pentru adepţii lor naivi, o mare manipulare şi un joc politic subtil extrem de periculos.

Republica Moldova este aici şi nu o ia nimeni. Unioniştii n-ar trebui să fie unionişti, ci partizani ai integrităţii statului Republica Moldova. După ce această integritate, în primul rînd teritorială, nu va mai fi ameninţată, atunci îşi pot delega nepoţii să se ocupe de ceea ce fac ei astăzi. Astfel de manifestări pro-româneşti, atunci cînd ele sînt sincere, presupun şi o anumită exaltare colectivă îndreptată spre „ce altceva a pierdut România şi nu are şanse să mai redobîndească”, iar aici mă refer la teritoriile româneşti din Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei, care n-au aparţinut niciodată Ucrainei. Despre aceste lucruri, însă, unioniştii nu vorbesc.

Unioniştii moldoveni, în doleanţele lor, ar trebui, în primul rînd, să lupte pentru ordinea de la ei din ţară, nu să cerşească unirea cu România. Cum să încorporeze România o ţară ca Republica Moldova şi de ce? Să restituie băncilor miliardul furat? Să naţionalizeze Aeroportul? Să-i bage la puşcărie pe Vlad Plahotniuc, Mihai Ghimpu sau Iurie Leancă? De Vlad Filat nu vorbesc pentru că are afaceri absolut legale în România! Ce să facă România – să naţionalizeze Moldova? Pentru cine să recupereze sutele de milioane furate din bănci prin atacuri de tip rider? Să-i cerceteze penal şi să-i bage după gratii pe Plahotniuc şi Ghimpu pentru crima din Pădurea Domnească? Să-l arunce în puşcărie pe Chirtoacă pentru jafurile din Primărie? Dar toate astea s-au întîmplat într-o altă ţară! Unioniştii ar trebui ca, mai întîi, să-şi facă ordine în propria lor ţară, să nu vină la o nuntă ca o mireasă violată de un batalion de soldaţi, care şi-a risipit banii pe alcool şi nu are nici cu ce să se îmbrace!

Cu ce bani îşi imaginează unioniştii că poate întreţine România această ţară? Ce să facă România cu o mare majoritate parlamentară rusofonă (din care sigur că vor face parte şi moldoveni) în Parlamentul României? România îi are pe separatiştii maghiari, dar la ce i-ar mai folosi găgăuzii, cei din Taraclia, Renato Usatîi sau Ilan Shor? Dar ce facem cu Transnistria? În virtutea cărui Drept internaţional născocit de ei îşi imaginează că pot schimba harta Europei? A, prin referendumuri desfăşurate în ambele ţări? Dar pentru aşa ceva nu există o majoritate favorabilă în Moldova, iar în România nici pomeneală!

În ultimii 25 de ani, ce i-au învăţat unioniştii pe moldoveni despre România? Cît i-au apropiat ei pe moldoveni de valorile româneşti, aşa cum sînt ele? I-au învăţat să vorbească limba română sau o istorie reală, nu falsificată, despre ceea au fost şi sînt românii şi moldovenii de aici? Nicidecum! Ei, unioniştii, se prezintă la mitinguri ca la serviciu.

Cine îi finanţează pe unionişti

Suspect este faptul că şi mitingul unionist de Duminică şi marşul aflat în desfăşurare sînt extrem de costisitoare. Se pune întrebarea: De unde au atîţi bani şi cine-i finanţează? La derută, pe un fel de site, în care se făceau înscrieri pentru marşul spre Bucureşti, doritorilor li se solicita o cotizaţie de… 99 de lei, reprezentînd „bani pentru cheltuieli”, de parcă se poate întreţine cineva atîtea zile cu aceşti bani, care se pot cheltui în primul kilometru de mers pe jos. Pe de altă parte, ni s-a comunicat că cotizaţia este de 300 de lei. Pe alt site, însă, am văzut că doritorii erau asiguraţi cu mîncare, cazare etc. Să mergi pe jos atîtea zile pînă la Bucureşti, chiar şi pînă la Ungheni, mai ales în cazul fetelor, doar cu 99 de lei… e ceva! Bineînţele că nimeni nu-i nebun să-şi cheltuiască panii lui! N-au făcut-o nici „unioniştii bătrîni” de la 1991 încoace. Dimpotrivă, s-au îmbogăţit al naibii de mult din unionism!

Totuşi, cine finanţează această mişcare unionistă, căci, din cîte aflăm, nu România este casieria lor? „Dacă m-aş pune în pielea Rusiei, primii pe care i-aş finanţa ar fi unioniştii, pentru ca după aceea să pot să arăt cu degetul intenţiile României”, a spus Iulian Fota, fost consilier prezidenţial pentru probleme de securitate, iar domnia sa ştie ce spune.

Cui foloseşte unionismul

Tot Duminică, în ziua mitingului unionist, în regiunea Odessa, trei oameni au fost răniţi, după ce mai mulţi bărbaţi au deschis focul în direcţia unei mulţimi. Incidentul s-a produs în apropierea unui local din oraşul Reni. Potrivit autorităţilor locale, atacatorii au reuşit să fugă. Înainte cu două zile, tot în regiunea Odessa, s-a produs o explozie puternică, în urma căreia a fost avariată grav o clădire. Oare aceste incidente din vecinătatea graniţei cu Republica Moldova sînt întîmplătoare? Nicidecum, iar liderii unioniştilor o ştiu prea bine!

Pe fondul a tot ceea ce se întîmplă în Ucraina, în contextul în care se pare că Rusia nu se va opri pînă nu va trece pînă dincolo de Odessa, manifestaţiile unioniste capătă, pe zi ce trece, dimensiunile dorite de ruşi. Astfel, „lozincile proromâneşti legitime” ale unioniştilor „sinceri” pot fi interpretate a fi tendinţe de epurări etnice, discriminare a etnicilor ruşi din Moldova şi tot aşa. Dacă unioniştii ar fi animaţi de înţelepciune, realism şi bună-credinţă, atunci ar înţelege cît de periculoase sînt manifestările lor atîta vreme cît există o Găgăuzie, o Taraclie şi primarii din Bălţi şi Orhei. Despre Transnistria, soldaţii ruşi şi armamentul gata să ia foc de acolo nici nu mai pomenim!

Ei, unioniştii, ştiu asta şi de acea şi acţionează ca atare. În consecinţă, rolul şi rostul lor este să-i fortifice şi să-i motiveze şi mai mult pe transnistreni, găgăuzi, pe Usatîi, Shor şi alţii. Prin urmare, atîta timp cît, în mod democratic, există atîtea mişcări unioniste aici, este firesc să existe, în acest context larg, tot atîtea organizaţii proruseşti sau pro-moldoveneşti. În timp ce unioniştii vor răcni, în favoarea Rusiei, „Unire, fraţi români!”, armatele de mercenari ruşi vor putea face joncţiune, prin Odessa, cu fraţii lor de arme din Transnistria, caz în care capitala republicii Moldova ar putea fi mutată la Bălţi, dar poate rămîne şi la Chişinău, numai că sub alt drapel.

Sîntem în situaţia în care trebuie să constatăm că liderii unionişti sînt la fel ca şi liderii rebelilor ruşi din Ucraina. Şi acolo sînt ostaşi rebeli care nu ştiu prea bine de ce luptă, aşa cum sînt şi adepţii neştiutori ai platformelor unioniste – carne de tun! Cine-i subestimează pe ruşi, este ori naiv cu totul, ori prost, ori nebun! Uitaţi-vă, constataţi cum îşi fac planurile aici, cu mînă românească! Care revoluţie de eliberare naţională sau de unificare a celor două ţări! Miroase a praf de pulbere, nu simţiţi?

Doar politicile proaste, distructive şi lipsite de coerenţă ale României din ultimii 25 de ani în Moldova au făcut posibile apariţia trădării de ţară şi a unioniştilor recenţi, chiar dacă aceştia atentează făţiş la politica oficială de astăzi a statului român faţă de Republica Moldova. Dar Serviciul Român de Informaţii ce face, căci ştiam că este extrem de eficient? Asta doar dacă…