Monaco, Liechtenstein și Malta sunt doar cîteva dintre microstatele Europei. Lista s-ar putea mări cu încă unul: Seborga. Locuitorii acestui sat din Italia vor să-și cîștige independența și să devină monarhie. Un presupus document din secolul al XVIII-lea ar dovedi că Seborga nu a fost niciodată sub autoritatea statului italian. Oamenii locului spun că satul lor e autonom și se mîndresc cu acest lucru, potrivit unui reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. 

Mai sunt doar cîteva zile pînă la recoltarea măslinelor. E un an bun, spune Flavio Gorni. Dar mai sunt multe de făcut pe plantațiile sale înainte să se poată bucura pe deplin de roadele muncii. La fel ca în urmă cu peste o mie de ani, și acum aproape totul se face manual, aici, pe dealurile de sub orășelul Seborga, din Italia.

„Acest copac are 1.400 de ani și provine din Imperiul romano-bizantin. A fost adus în Liguria de călugări, cu mult timp înainte ca Seborga să devină principat”, spune Flavio Gorni, cultivator de măsline.

Seborga se află pe coasta Liguriei. De aici, de sus, poate fi văzut Principatul Monaco. Locuitorii și-ar dori și ei independența, mai ales că de peste 50 de ani au propriul lor monarh, în prezent, o prințesă.

Prințesa Nina de Seborga, aleasă prin vot democratic

Prințesa Nina de Seborga a fost aleasă democratic și încoronată oficial în August. Nina Menegatto, născută Döbler, provine din regiunea Allgäu din Germania.

Nina a fost ministru de externe în Seborga timp de zece ani și este populară printre cei 320 de locuitori – a devenit prințesă cu două treimi dintre voturile lor.

„Voi face tot ce-mi stă în putere să nu-i dezamăgesc! Mă bucur să fiu în slujba lor, îmi place să port coroana pentru fotografii sau pentru sărbătoarea noastră națională. Faptul că toți acești oameni au venit la încoronare, mi-au cerut autograful și mi-au scris este o mare onoare!”, mărturisește Nina Menegatto, prințesă de Seborga.

Un rival la tron, în Franța

Seborghezii au dovedit că sunt foarte serioși în intențiile lor de obținere a independenței – au ajuns pînă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nu au primit cîștig de cauză, dar își pregătesc deja următorul pas. Deocamdată, prințesa, miniștrii și consilierul pentru mediu au fost învestiți, dar nu sunt remunerați.

Oricît de mic ar fi principatul, există întotdeauna rivali la tron. Cineva din Franța s-a declarat prinț de Seborga online. Pentru prințesa Nina, subiectul nici măcar nu merită atenție.

„Nu îl iau în serios, eu am fost aleasă de oameni. Aici oamenii decid cine e prinț sau prințesă, oricine altcineva este doar un impostor”, spune Nina de Seborga.

Dacă l-ar prinde vreodată pe uzurpator, comandantului Secondo Messali i-ar putea plăcea să-l arunce în temnița din Seborga. Sigur, locul e deocamdată doar obiectiv turistic. În lipsa independenței, comandantul oricum nu poate face și aplica legea pe cont propriu.

Seborga are monedă proprie: luigino

„Seborga a fost dintotdeauna Principat, e și astăzi, chiar în acest moment. Am văzut documentele! Revendicările noastre sunt pașnice, diplomatice: vrem ca statul italian să recunoască oficial această regiune istorică”, spune Secondo Messali, comandantul gărzilor princiare din Seborga.

Coroana Prințesei poate fi admirată la magazinul de suveniruri, care este, de altfel, și principala sursă de venit pentru Principat. Deoarece nu este independent, Seborga nu le poate percepe taxe rezidenților. Cu toate acestea, au deja propria monedă aici: luigino. Dar parcă tot euro e mai simplu de folosit.

„Aceasta este moneda oficială a Principatului, dar încă folosim euro, desigur, deoarece nu avem încă toate subdiviziunile. Costurile de producție pentru un cent ar depăși valoarea sa”, explică Maria Carmela Serra, consilier princiar.

Dar este oare principatul Seborga doar o strategie de marketing pentru a încuraja turismul? Localnici precum Flavio Gorni resping această afirmație.

„Aceasta este o tradiție culturală, nu una turistică. Desigur, turismul ne ajută, face cunoscut acest loc. Faptul că oamenii vin aici ne oferă posibilitatea de a face lucrurile să funcționeze mai bine în principatul nostru”, spune Flavio Gorni, cultivator de măsline.

Și așa, ferm, dar corect, vor continua să pledeze pentru independența principatului în acest colț idilic al Italiei.