Vizita în Moldova - o acţiune de estompare a imaginii lui Klaus Iohannis

Autor: Mihai CONŢIU

Traian Băsescu a mai făcut o vizită fulger la Chişinău şi Soroca. Acum să vedem ce a lăsat în urma sa. Fostul preşedinte al României Traian Băsescu este aidoma unui animal de pradă sau, ca să facem o joncţiune cu profesia lui de marinar, se poartă ca un pirat în toată regula şi ne-legea morală. Ca politician, este puternic, şiret, lipsit de scrupule şi un învingător, un cîştigător chiar şi împotriva propriului popor. La acest ultim punct, mă refer la felul abuziv prin care a sfidat marea majoritate a românilor atunci cînd au votat pentru demiterea sa. Este drept că în această operaţiune de mare anvergură s-a bucurat şi de încuviinţarea tacită a Occidentului.

Acum, însă, gata, i-a trecut vremea în care tăia şi spînzura într-o ţară în care a conservat un sistem mafiot statal pe care l-a moştenit de la cel care i-a pus bazele încă din 1990 – Ion Iliescu, preşedintele de tristă amintire criminală a României. Băsescu, după 10 ani de preşedinţie, nu s-a obişnuit cu gîndul că nu mai este primul politician al ţării.

Nu a învăţat nimic din educaţia democratică a omologilor lui din lumea civilizată a Occidentului, care, după retragerea din funcţie, devin adevărate repere cetăţeneşti şi patriotice pentru toţi concetăţenii lor. Aceştia, din noua postură, îşi servesc cu acelaşi devotament ţara şi sînt cei mai prolifici susţinători ai preşedinţilor care le devin succesori. Nu este şi cazul preşedinţilor României de pînă acum!

Ce a făcut Băsescu pentru Moldova timp de 10 ani?

Băsescu ştie foarte bine să controleze psihologia maselor, mai ales cînd este vorba despre unii moldoveni, căci cu românii nu i-a mai mers încă din cel de-al doilea mandat. „Băile lui de mulţime”, declaraţiile bombastice de tip unionist, promisiuni ale căror împliniri nu depindeau de el şi multe altele l-au făcut pe Băsescu un personaj simpatizat de către un grup relativ restrîns de aşa-zişi moldoveni unionişti sau alţii mai sensibili la imaginea lui de şef de stat „care spune lucrurilor pe nume”.

În realitate, în cei zece ani de preşedinţie nu a făcut nimic concret pentru bunăstarea economică şi socială a Republicii Moldova. Bursele româneşti pentru elevi şi studenţi sau alte ajutoare nesemnificative nu au intrat în atribuţiile sale de şef de stat, dar nici nu au contribuit cu ceva la prosperarea moldovenilor. În timpul mandatelor sale, cu prilejul a mai multor manifestări culturale sau alte aniversări, potrivit Curţii de Conturi a României, „ucenicul lui politic” Eugen Tomac, care pozează într-un fel de guvernator neoficial al Basarabiei, a patronat, în complicitate cu factori responsabili români şi moldoveni, furturi de milioane din banii româneşti destinaţi scopurilor menţionate.

Unde-s investitorii români aduşi de Băsescu în cei 10 ani? Nicăieri! Ce fabrici sau societăţi comerciale producătoare de bunuri au fost înfiinţate, fondate în Moldova, cu capital românesc, la îndemnul, iniţiativa lui Băsescu? Nici una! În toţi aceşti ani, Băsescu şi trompetele lui locale, de aici, Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, au tot răcnit, cu „patos patriotic”, doar despre limba şi istoria românilor şi despre unirea „celor două state româneşti”. Toate fără absolut nici un folos, dar cu consecinţe deloc plăcute pentru Moldova în raport cu relaţiile devenite tot mai tensionate cu Rusia şi din aceste motive.

Foarte puţinele ajutoare româneşti pentru Moldova, iar asta în raport cu uriaşele şi tunătoarele promisiuni ale lui Băsescu, nu au fost prerogativele fostului preşedinte, ci au aparţinut Guvernului român. Ba nu, căci, de la el, personal, în virtutea împuternicirile pe care le-a avut, ceva tot le-a oferit unor moldoveni bine selectaţi: Ordine, Medalii sau alte distincţii ale statului român!

Despre protocol şi „merite”

Se ştie deja că Băsescu a efectuat o vizită particulară în Moldova în zilele de 2 şi 3 Aprilie, prilej cu care s-a întreţinut cu preşedintele Nicolae Timofti, a fost medaliat de acesta cu Ordinul „Ştefan cel Mare”, s-au plimbat, împreună, pînă la cetatea Soroca, la o biserică sau o mănăstire şi, probabil, vor fi pus-o şi de-o beţie în taina mistică a beciurilor de la Cricova sau Mileştii Mici. În clipa în care preşedintele Timofti i-a conferit lui Băsescu Ordinul „Ştefan cel Mare”, am reţinut două momente demne de comentat.

Primul ţine de cadrul în care s-a desfăşurat ceremonia în sine. Haideţi să zicem că preşedintele Timoftii n-ar fi tocmai obligat să cunoască toate protocoalele, deşi, după atîta timp de cînd este preşedinte, este greu să-i găsim scuze, dar ce fac consilierii său? Prind muşte prin reşedinţa prezidenţială în loc să înveţe protocoalele? Iată despre ce este vorba:

În clipa în care un şef de stat, în cazul nostru Timofti, îi oferă unui fost şef de stat al altei ţări cea mai înaltă distincţie militară, protocolul prezidenţial sau diplomatic, mă rog, îl obligă pe preşedintele moldovean ca să ofere această distincţie în prezenţa celorlalţi deţinători ai acestui Ordin, dacă nu a tuturor, măcar a unei bune părţi a acestora. Aceştia trebuia să fie invitaţi din timp, căci participarea lor la ceremonie urma să-i ofere prilejul lui Băsescu de a-i cunoaşte pe toţi camarazii moldoveni beneficiari au unei distincţii care îi înfrăţeşte.

Al doilea moment discutabil ţine de credibilitatea meritelor pentru care Băsescu a primit acest Ordin. Potrivit legislaţiei în vigoare, Ordinul „Ştefan cel Mare” se conferă în următoarele situaţii:

• pentru acte de eroism şi conducere iscusită a operaţiunilor militare;
• pentru bărbăţie deosebită în timpul menţinerii ordinii publice, apărării drepturilor şi libertăţilor omului;
• pentru vitejie şi spirit de sacrificiu în asigurarea securităţii statului, în îndeplinirea unor misiuni speciale;
• pentru alte merite deosebite în apărarea libertăţii şi independenţei Republicii Moldova.

Preşedintele Timoft i-a acordată lui Traian Băsescu Ordinul „Ştefan cel Mare” „în semn de profundă gratitudine pentru contribuţia sa deosebită la promovarea stabilităţii, securităţii şi democraţiei în regiune şi pentru sprijinul constant acordat Republicii Moldova în procesul de formare a cadrelor din domeniile apărării, securităţii şi asigurării ordinii publice”.

Faţă de toate cele spuse mai sus despre Băsescu, privind retroactiv peste cei 10 ani în care a fost preşedintele României, la felul cum a abordat el relaţiile bilaterale cu Moldova, toate aceste puse în corelaţie cu cerinţele legale pe care trebuie să le îndeplinească cineva pentru a fi onorat astfel, ajungem la concluzia obiectivă şi cinstită că nu merită această distincţie sub nici o formă, că i-a fost conferită abuziv, fără nici o justificare temeinică. Singurele distincţii pe care poate că le-ar merita Băsescu ar fi cele de partid, conferite de Partidul Liberal din Moldova, dacă are aşa ceva.

Diversiunea anti Iohannis şi anti SUA a lui Băsescu în Moldova

Moldovenii care-l simpatizează pe Băsescu habar nu au că acesta, în realitate, îi dispreţuieşte şi ar fi gata oricînd să-i sfideze aşa cum a făcut-o şi cu românii. Ca o particularitate, sînt bine cunoscute insultele aduse jurnaliştilor români de către Băsescu. Pe o jurnalistă a făcut-o „ţigancă împuţită”, pe un ziarist – „găozar” şi tot aşa. Acum insultele lui Băsescu au trecut şi Prutul, în Republica Moldova.

În timpul vizitei sale în Moldova, Băsescu a poposit la biserica "Sfinţii Martiri Brâncoveni", lăcaş de cult dăruit de România în 2012, unde a lăsat un mesaj în cartea de onoare. Întrebat de o jurnalistă ce a scris, Traian Băsescu a recidivat răspunzînd cu o jignire. "Doamnă, da' citiţi. Sînteţi analfabetă?", i-a replicat Băsescu ziaristei. Tot cu acest prilej, Băsescu a venit cu ideea că ar fi bine ca fiecare judeţ din România ar trebui să dăruiască cîte o biserică localităţilor din Moldova. Nu o fabrică sau orice altă iniţiativă care să ofere locuri de muncă, o şcoală, o grădiniţă sau un spital vrea Băsescu pentru moldoveni din partea judeţelor româneşti, ci biserici la care oamenii să se roage ca măcar pe lumea cealaltă s-o ducă mai bine! De parcă, în Moldova, nu s-au construit destule biserici, al căror număr este mai mare decît cel al spitalelor sau chiar al şcolilor!

În realitate, Băsescu a venit în Moldova, însoţit de moldo-româno-ucraineanul Eugen Tomac, pentru că are nevoie de voturile moldovenilor ca formaţiunea lui politică pe care o controlează, Partidul Mişcarea Populară, să intre în Parlamentul României la viitoarele alegeri. Fireşte că Băsescu a fost teribil de nemulţumit de votul masiv dat de către moldoveni pentru Klaus Werner Iohannis. Această vizită a lui, căreia sigur că îi vor urma şi altele, care a fost condimentată cu populismele de rigoare, cu „băile de mulţime”, cu declaraţiile bombastice unioniste sau anti-ruseşti, a avut drept scop suprapunerea imaginii lui de politician popular şi bătăios peste cea a preşedintelui Klaus Iohannis.

Cine l-a urmărit cu atenţie, a putut observa că Băsescu, prin deviaţie, a atacat dur politica prezidenţială a chibzuitului preşedinte Iohannis, instituţia Preşedinţiei României. Prin comportamentul său şi prin acţiunile politico-administrative pe care le desfăşoară cel puţin din anul 2000, Klaus Werner Iohannis este un aristocrat şi un om al faptelor concrete, al acţiunilor cu finalitate pozitivă şi sigură. Lui Klaus Werner Iohannis îi este imposibil să fie un mitocan, un populist şi un mincinos ca Băsescu. Klaus Werner Iohannis, pe vremea regimului comunist totalitar, exercita activităţi didactice şi nu frecventa bordelurile din porturile maritime ale lumii, ca Băsescu. Băsescu a fost un om al sistemului securist comunist, Klaus Werner Iohannis i-a fost adversar.

În actualul context conflictual regional, a vorbi despre unirea Moldovei cu România echivalează cu aprinderea unui chibrit lîngă fitilul unui butoi cu pulbere. Băsescu ştie asta şi de aceea a şi venit cu ideea că „este bine ca Moldova să aibă şi scenariul unirii fortuite cu România, adică a unirii de nevoie.” De ce nu a vorbit despre asta şi spre finalul mandatului său? Amintiţi-vă că, în ultima parte a mandatului său prezidenţial, Băsescu o lăsase mai moale cu unirea celor două state. A făcut-o pentru că ştia că nu-i posibilă, că nu este agreată nici de UE, nici de SUA.

Acum, însă, a reluat scenariul sub forma unei „uniri fortuite cu România, adică a unirii de nevoie”, ceea ce este ofensator pentru Republica Moldova. Este ca şi cum Băsescu le-ar spune moldovenilor astfel: „Băi, amărîţilor, uniţi-vă cu noi, că nu aveţi încotro, iar noi o să vă învăţăm ce aveţi de făcut!” Prin declaraţiile hazardate pe care le-a făcut, Băsescu vrea ca moldovenii să-l vadă pe Iohannis ca fiind un preşedinte slab, fricos şi ostil unirii celor două state în termenii propagandistici răsuflaţi, contraproductivi şi ireali în care o fac Băsescu, Ghimpu, Chirtoacă sau Vitalia Pavlicenco, personaje care, în realitate, sînt ostili unirii, dar o invocă în folosul exclusiv al Rusiei.

Lui Băsescu nu-i mai pasă de România atîta timp cît nu o are în subordine. La fel, lui nu-i mai pasă nici de cei care i-au fost aliaţi şi i-au susţinut mandatul prezidenţial, iar aici, în primul rînd, mă refer la SUA. Pentru a înţelege mai bine cui folosesc declaraţiile pe care Băsescu le-a făcut în Moldova, vă reproduc un fragment dintr-un articol al reputatului jurnalist român Bogdan Chirieac. Acesta, în articolul intitlat „Război lîngă România, pînă pe 9 mai”, notează:

„Mult mai aproape de zona de conflict, o ţară precum România trebuie să se aştepte la o serie de diversiuni din partea Rusiei neprietene.” (…) „Partenerii americani, singurii care se pregătesc cu adevărat de război, par să ştie asta. Unii spun că puternica acţiune a DNA împotriva corupţiei ar avea legătură cu eliminarea centrelor de putere ruseşti din România.” „Un lucru însă este palpabil. Declaraţia fostului preşedinte Traian Băsescu despre "guantanamizarea României" este cea mai gravă declaraţie antiamericană făcută de un politician român de rang înalt în ultimii 25 de ani. Dacă ar fi atacat numai DNA-ul, ar fi fost ceva firesc pentru dl Băsescu. Atacul asupra unui subiect atît de sensibil pentru America are însă nişte conotaţii ce îi pot pe unii duce cu gîndul foarte departe. Ce va face în continuare dl Băsescu? Va oferi detalii despre eventualele închisori ale CIA în România, acelea căutate ani de zile de Comisia Europeană?

În primul rînd, prin voinţa Americii şi împotriva votului masiv dat de poporul român, dl Băsescu a fost menţinut în scaunul de la Cotroceni în 2012. Pentru noi, pentru români, faptul că dl Băsescu îşi abandonează fără scrupule absolut toţi aliaţii este un lucru obişnuit. Dar ce surprinşi trebuie să fie americanii! Probabil că n-au mai văzut aşa ceva, de cînd l-au susţinut pe dictatorul Noriega, după care, tot ei, dezamăgiţi, au trebuit să-l aducă în America pentru a-l condamna...”Alte comentarii sînt de prisos, nu-i aşa?