Distrugerea „Sistemului Plahotniuc” îi regrupează pe extremiştii acestuia

Autor: Mihai CONŢIU

Imediat după ce Preşedintele Igor Dodon şi PSRM au decis decimarea „Sistemului Plahotniuc” şi scoaterea Statului din captivitatea oligarhică printr-o alianţă cu Blocul ACUM, au şi apărut trei „dizidenţi” ai Blocului, care au refuzat să voteze alegerea preşedintelui Parlamentului, o serie de alte învestituri ori proiecte legislative. Aceştia sunt Octavian Ţîcu, Iurie Reniţă şi Lilian Carp. Ţîcu, crezîndu-se numai ceea îşi imaginează el, cu aere ce frizează ridicolul tîmp, a şi declarat: „…eu nu am semnat acordul (de constituire a alianţei; n. aut.) în general...” Întrucît pare mai emblematic, mă voi referi doar la Ţîcu, ca personaj ce-i întruchipează pe toţi aceşti trei „dizidenţi” ce emană o aroganţă specifică prostiei solemne.

 „Policalificatul” Ţîcu

Într-unul din editorialele mele anterioare, am demonstrat, cu propriile-i ziceri, că Octavian Ţîcu nu cunoaşte gramatică elementară nici la nivelul unui copil de clasa a VII-a. Paradoxul ruşinos al acestei realităţi este dat şi de aceea că se mîndreşte nevoie-mare cu performanţele lui de boxer profesionist, profesor universitar, şef de catedră, fost ministru al Tineretului şi Sportului, istoric, autor de cărţi şi studii şi, mai nou, deputat. Trebuie să recunoaştem că dintre toate aceste ocupaţii ale lui singura în care a realizat performanţe notabile este boxul, la nivel naţional. În celelalte, pare a fi o nulitate absolută, la fel ca mulţi alţii ca şi el ce-şi trîmbiţează peste tot închipuite merite. Ce fel de profesor, istoric, autor de cărţi şi politician respectabil poate fi atîta timp cît este un agramat absolut? Nu-i, bineînţeles, singurul profesor universitar şi autor de cărţi agramat. Nocivă este poziţionarea lui în calitate de profesor, iar asta pentru că studenţii pot prelua de la el un „agramatism certificat” de la catedra universitară. Cărţile, treacă-meargă, e treaba lui cine i le redactează şi, în plus, nu-i nimeni obligat să i le citească. Există suficienţi istorici de prestigiu!

Politicianul Ţîcu

Ţinînd seamă de întreaga lui „activitate politică” de pînă acum, constatăm că şi-a însuşit, convenabil pentru el, suficiente abilităţi specifice acelora care practică prostituţia politică. Lui îi plac numerele scurte, rapide şi aducătoare de satisfacţii imediate. Nu-i de cursă lungă sau, de fapt, pînă acum nu a fost. Aflîndu-se în tabăra liberală a lui Mihai Ghimpu, a ajuns ministru al Tineretului şi Sportului timp de trei luni şi cîteva zile. Asta se întîmpla în anul 2013, cînd deja „pro-românul” Ghimpu a fost părăsit definitiv de Bucureşti, după ce românii şi-au dat seamă că unionismul lui era doar o profesie de haimanale politice ajunse milionari pe căi ilegale şi cu protecţie politică. Era imposibil ca Ţîcu să nu fi ştiut asta, dar probabil că în materie de cultură şi gramatică se înţelegea de minune cu Ghimpu! În plus, l-a făcut ministru! Probabil că mai există cineva care să-şi amintească de acea perioadă cînd Ţîcu îşi declara, parcă juisînd, public bucuria de a fi ministru! De, îi plac posturile înalte!

În 2015, a debutat în calitate de traseist politic acceptînd să intre în uterul proaspăt înfiinţatului Partid Popular European din Moldova, condus formal de Iurie Leancă, la ordinul sponsorizat al lui Plahotniuc. Era imposibil ca „istoricul Ţîcu” să nu fi ştiut, la acea dată, cine este Leancă! Nu a făcut păduchi prea mult nici aici. A părăsit PPEM după ce fusese ales consilier raional „nemulţumit de coaliţia făcută atunci la nivel local”. Aiurea, era un post prea mic, provincial pentru unul ca el, care fusese ministru vreo trei luni şi care, de, se visează… SUS! Actualmente, după cum se ştie, este „deputat cîrtiţă” din partea PPDA şi „disident” al Blocului ACUM. Oare aici va rezista mai mult de un „număr” faţă de primele două iatacuri politice anterioare? Greu de crezut! Nu asta îşi doresc „Sistemul Plahotniuc” şi „umbrele româneşti” ale Sistemului şi, implicit, ale lui Ţîcu.

Ţîcu, „labil politic”, profitor sau vîrf de lance al celor care vor păstrarea „Sistemului Plahotniuc”?

Momentele adeziunii lui Ţîcu la PL şi PPEM ne spun destule despre acest personaj. În acest context, adeziunea lui la PPDA pare mai mult a fi o infiltrare, ţinînd cont şi de poziţiile lui de după ce a devenit deputat. Aşa cum, tradiţional, se întîmplă în toate democraţiile de partid occidentale, orice politician o face „pe deşteptul”, cu prioritate, în interiorul partidului pe care îl reprezintă, iar mai apoi iese în spaţiul public. Această abordare este strict necesară în interesul general al partidului, nu cel personal al unui oarecare sedus de luminile reflectoarelor.

PPDA şi PAS, în componenţa Blocului ACUM, au acceptat să se alăture Preşedintelui Igor Dodon şi PSRM cînd aceştia au decis decapitarea „Sistemului Plahotniuc”. Această alianţă a pus bazele unei reale şi prime revoluţii autentice din istoria ţării, ale cărei obiective au fost eliberarea ţării de un sistem statal corupt și fondat încă din 1991. Aici este vorba despre o alianţă naţională, de un consens național care acoperă absolut tot ceea ce înseamnă Stînga, Centru și Dreapta (putem spune şi aşa), făcută, pentru prima dată în istorie, în interesul cetăţenilor şi al ţării, nu în cel al liderilor politici. În acest context, frustrările, patimile şi dorinţele personale de preamărire a unui politician nu-şi au locul.

Actuala alianţă nu convine multora pentru că şi-a propus destructurarea totală a „Sistemului Plahotniuc”. Cînd spun „multora”, mă refer la imperiul mediatic al lui Plahotniuc care este încă funcţional, la armata de „comentatori şi analişti încă plătiţi”, la cei care se ţin încă de fotoliile de conducere, la structurile mafiote, la PDM, la „proştii lui Şor” etc. Însă cei mai mari adversari ai demafiotizării Statului de către actuala alianţă sunt complicii lui Plahotniuc din România. Ce au pierdut şi de ce se tem aceştia? În primul rînd, marii rechini români complici ai lui Plahotniuc se tem de posibilele dezvăluiri ale oligarhului, toate cu consecinţe penale grave. Mai apoi, există o armată întreagă de indivizi dependenţi de „plicul generos cu bani” pe care-l primeau lunar. Grav, pentru toţi aceştia, însă, este că dezoligarhizarea înseamnă independenţa unei Justiţii controlate pînă nu de mult de către Plahotniuc, inclusiv în interesele subversive ale „umbrelor româneşti”. De aceea „este nevoie” de noi lideri de partid unionist ca Valeriu Munteanu, dar şi de „dizidenţi” ca Ţîcu!

Cine-i analizează cu atenţie discursurile lui politice „independente”, constată prea bine că toate se înscriu în proiecţiile convenabile lui Plahotniuc, ale complicilor români ai oligarhului, precum şi cele ale „acoperiţilor” Chirtoacă, Ghimpu, Şalaru etc.

Deşi n-o rosteşte, în gura lui Ţîcu, diversionist, se vede obsesiva „mînă a Moscovei” diversionistă din mintea lui Ghimpu, motiv pentru care, şi el, vrea destrămarea alianţei şi provocarea de alegeri anticipate. Încă de la prima „dizidenţă” a lui Ţîcu, am fost convins că el, partenerii lui „dizidenţi” şi alţii care aşteptau „pe la colţuri” n-au fost mulţumiţi că Dodon şi PSRM au decis înlăturarea lui Plahotniuc printr-o alianţă cu ACUM. Toţi aceşti „dizidenţi” doreau o alianţă PSRM-PDM pentru ca ei să fie în opoziţie, să fie cumpăraţi, căci ştiau deja cît de bine plăteşte Plahotniuc ”kilogramul de deputat”. Ei acum nu sunt „dizidenţi”, ci furioşi pentru că nu-i cumpără nimeni, pe de o parte, dar sunt şi sabotori ai actualei alianţe aflaţi în slujba celor care speră ca „Sistemul Plahotniuc” să reziste. Curajul lor, credeți-mă, vine și de la ”contactele românești”!

Analiști români lucizi, analiști români dependenți de portofelul lui Plahotniuc

În ziua de 6 August 2019, în penibilul site Deschide.md, un portal de știri ”moldo-româno-Plahotniuc”, aflat la același nivel gramatical ca și Octavian Țîcu, analistul politic român Iulian Chifu ne trîntește un articol intitulat ”Republica Moldova zdruncină liniile roșii ale României”. ”Bă, ești prost?” ”Bă, ești nebun?” Cu riscul de a ne repeta dintr-o expunere anterioară, de dragul adevărului și buna înțelegere a cititorului, îl voi ”dezbrăca de analiză” pe Chifu în fața mai obiectivilor analiști politici români neînamorați de portofelul lui Plahotniuc.

De pe pozițiile celui frustrat că poate pierde ”onorariile” de la Plahotniuc și de la ”discretele servicii românești”, Chifu scrie că ”Republica Moldova zdruncină liniile roșii ale României” fără să-și pună nici o clipă drept obiectiv chestiunea ce ține de absolut toate liniile roșii ale Republicii Moldova încălcate de România încă din1991. ”Bă, ești prost?” ”Bă, ești nebun?”

Ce spune ”Chifu al lui Plahotniuc”

”Republica Moldova își forțează norocul în formule greu acceptabile chiar și de către cei mai echilibrați jucători ai pieței politice din România. Reacțiile venite din stînga Prutului forțează puternic și depășește (corect: depășesc) tot mai des și mai flagrant liniile roșii acceptabile la București și amenință să arunce în aer relațiile bilaterale. Cine le aruncă în aer? Toți actorii la putere, deopotrivă. De unde și nedumerirea, preocuparea care se transformă tot mai des în îngrijorare la București după ultimele afirmații din spațiul public. (…) Formarea actualei mezalianțe între socialiștii pro-ruși și pro-europenii ACUM a fost contrară obiectivelor Românieide menținere a drumului european al Republicii Moldova. (…) În fapt, este loc la Chișinău pentru un partid pro-românesc, al românilor și unioniștilor. Și el sigur va apărea, cînd condițiile vor fi coapte.” (Liderul, desigur, va fi Octavian Țîcu – nota redacției).

Ce spun analiștii români independenți

Istoricul şi analistul român Armand Goșu: ”Deciziile importante se luau la Serviciul Român de Informații Externe (SIE). Legătura dintre Plahotniuc și România se făcea prin intermediul serviciilor secrete. Există suspiciunea că Plahotniuc era triplu, cvadruplu, făcînd și jocuri cu serviciile românești care nu au experiență și expertiză în pilotarea agenților, a colaboratorilor pe spațiul ex-sovietic și rezultatul e că au luat o mare plasă. Au terminat prin a fi ele prizonierele lui Plahotniuc. Nu îl controlau ele pe Plahotniuc. Și este plauzibilă și varianta îngrozitoare potrivit căreia tot ce are România la nivel de servicii pe zona de Est e compromis prin această ieșire din scenă a lui Plahotniuc. Sunt străini care se întreabă dacă nu cumva prin jocurile pe care serviciile secrete le-au făcut cu Plahotniuc au reușit să compromită agentură, oameni. Ministerul Românilor de Pretutindeni finanțează publicații în Republica Moldova. (…) Site-ul Publika îl preia masiv pe Iulian Chifu. Aceasta este probabil rețeaua care a funcționat”. (…)

Daniel Ioniță, ambasadorul României în Republica Moldova, este un mare fan al lui Plahotniuc. (…) Oamenii ăștia încă speră că se întoarce Plahotniuc la Chișinău pe cai mari și că fluxul de plicuri spre România o să continue. Că pe ei nu îi interesează rușii pe Prut, pe ei îi interesează să le vină plicurile sau să meargă în continuare pînă la Chișinău să se distreze în cluburi de noapte", a concluzionat Armand Goșu.

Despre oamenii din Romania care au sprijinit și au protejat în ultimii ani regimul oligarhic controlat de Vladimir Plahotniuc a vorbit pentru B1.ro și analistul Pavel Lucescu. În viziunea sa, cei mai prolifici agenți ai oligarhului în mass-media sunt editorialistul Iulian Chifu și jurnalistul Cristi Tabără.

“Cel mai vizibil, mai ales prin frecvența cu care se exprimă public atît în R. Moldova cît și în România este Iulian Chifu, un personaj care la un moment dat a fost preluat chiar și de Traian Băsescu, în ultima parte a celui de-al doilea mandat de Președinte, în calitate de consilier prezidențial. (…) Pe Iulian Chifu l-aș caracteriza ca agent de influență al lui Plahotniuc în special pe zona ”unionistă”. Chifu este cel mai prolific editorialist al unui site finanțat de Guvernul României prin Ministerul Românilor de Pretutindeni. Site-ul se numește deschide.md. Dacă-l urmărești în timp (site-ul are cîțiva ani de existență), vei vedea că Iulian Chifu susține mereu exact tezele propagandei lui Plahotniuc, pe care le poți identifica ușor, pentru că sunt mult mai brutal promovate, și în agenda imperiului mediatic al acestuia din urmă. Chifu, cu alura și stilul de ”analist și expert român”, e în aparență ceva mai subtil. Nu-l apără niciodată pe Plahotniuc, în schimb i-a atacat și îi atacă mereu pe adversarii lui, cei de care oligarhul se teme cel mai mult. Cînd e nevoit să pomenească de Platohniuc, Chifu îl numește, cu ghilimele, ”Oligarhul cel Rău”. Ironia e evidentă.

Omul, chiar și acum, după ce Plahotniuc a fost măturat de la putere și e fugit din țară, susține că, spre exemplu”, soluția în R Moldova e organizarea de alegeri anticipate pe 6 Septembrie, chiar după sistemul mixt inventat de oligarh. O soluție despre care nu mai vorbesc nici măcar liderii PD-ului, partidul lui Plahotniuc.

Trăgînd linie, cred, după ce i-am urmărit discursul din ultimii ani, că Iulian Chifu e de fapt și unul dintre agenții acoperiți ai serviciilor românești pe zona R Moldova, angajat ca să-l susțină pe Plahotniuc, pe care serviciile noastre l-au inventat și apoi l-au impus la conducerea și controlul aproape total al țării. Nu exclud nici ipoteza ca acest domn să fi fost la un moment dat și agățat efectiv de oligarh prin celebrele sale ”metode specifice” prin vreunul din hotelurile sale din Chișinău. Dar asta n-o vom știi probabil decît dacă va vrea la un moment dat chiar oligarhul.

Un alt personaj este jurnalistul Cristian Tabără. Deși mulți români l-au uitat de pe vremea cînd era vedetă la ProTV și apoi la TVR în România, Tabără e de mulți ani vedetă cumpărată de Plahotniuc pentru imperiul lui mediatic de la Chișinău. E un jurnalist cu foarte mare greutate (la figurat, mă refer) în propaganda oligarhului. Are un talk-show de mare audiență la una dintre televiziunile acestuia, e una dintre vedetele media pe care Plahotniuc le plătește și le promovează intens. Eu personal n-am întîlnit, văzut, auzit nici un jurnalist care să-i fi făcut lui Plahotniuc mai mari servicii de imagine decît Cristi Tabără. Uneori la modul absolut grețos. Mai sunt apoi cîțiva jurnaliști de mică anvergură cumpărați de Plahotniuc din România, cărora nici nu merită să le dau numele, dar și diverși alți ”consilieri” de care se folosesc, dacă nu Plahotniuc direct, diverşi oameni de-ai lui”, a explicat Pavel Lucescu.

Constatăm, așadar, că și Octavian Țîcu este un agent politic al rețelei unioniste românești corupte și fidele ”Sistemului Plahotniuc”. Stimulîndu-l pe Țîcu să saboteze actuala alianță de guvernare, constatăm că România nu-i dispusă nici acum să joace cinstit cu Republica Moldova. Aici ne referim și la aceea că ar fi trebuit să-și sancționeze vinovații penali care l-au creat și susținut pe Plahotniuc, pe cei care au dezinformat, în favoarea oligarhului, UE și SUA în privința adevăratei stări de lucruri din Republica Moldova. Pentru a-l ”acoperi”, ”agentul politic” Țîcu este stimulat de către ”frații români” să-l atace în cele mai ticăloase și nejustificate modalități pe Președintele Igor Dodon. Asta se întîmplă în contextul în care Dodon nu doar că a inițiat eliberarea țării de sub dominația exclusivă a lui Plahotniuc, dar a inițiat, fără precedent, și cele mai benefice deschideri externe concesive, precum și soluții politice unice de consens național.

Agenții activi ai oligarhului, cei amintiți mai sus, inclusiv politicienii români și serviciile secrete, știind că Plahotniuc nu se va mai putea întoarce ”pe cal alb”, vor să-i conserve Sistemul, să-l controleze. De aceea au nevoie de oameni ca Țîcu - ca să-l atace pe Dodon, inițiatorul decizional al decapitării Statului mafiot creat de către Plahotniuc! Pînă la ce limite vor merge serviciile secrete românești pentru a-l apăra pe ”acoperitul Plahotniuc” și să reîntoarcă Republica Moldova în haosul mafiot criminal?