Pisica are o superputere ascunsă în cerul gurii: organul vomeronazal. Cînd o vezi stînd cu gura întredeschisă după ce a mirosit ceva, ea „gustă” de fapt aerul pentru a decoda mesaje chimice și feromoni, accesînd instantaneu o lume de informații fascinantă, dar complet invizibilă pentru noi. Gestul acela ciudat, care pare uneori amuzant sau absent, nu înseamnă că pisica s-a blocat ori că face o grimasă fără motiv. În realitate, ea analizează mult mai profund ceea ce a simțit și încearcă să descifreze informații pe care omul nici măcar nu le poate percepe.

Acest organ special îi permite să detecteze mesaje chimice foarte fine, mai ales cele legate de alte animale, de teritoriu, de reproducere sau de starea generală a unui loc. Cu alte cuvinte, pisica nu miroase doar în sensul obișnuit al cuvîntului, ci are și o a doua cale de a interpreta lumea, una mult mai subtilă și mai misterioasă. De aceea, pentru ea, aerul nu este niciodată doar aer. Este plin de urme, semnale și informații ascunse, pe care le poate citi cu o precizie uimitoare.

Cînd deschide ușor gura după ce a mirosit ceva, pisica trimite acele particule spre organul vomeronazal, ca și cum ar activa un sistem special de analiză. Nu se mulțumește doar să simtă un miros la suprafață, ci îl „desface” mai adînc, îl cercetează și încearcă să înțeleagă exact ce înseamnă. Asta explică de ce uneori rămîne cîteva clipe nemișcată, cu expresia aceea stranie și concentrată. În acel moment, ea nu doar adulmecă, ci decodează.
Poate tocmai de aceea lumea unei pisici este atît de diferită de a noastră. Noi ne bazăm mai ales pe ce vedem și auzim, dar ea primește constant și un strat suplimentar de informație, complet invizibil pentru oameni. Un obiect, o pătură, un colț de mobilă sau chiar aerul dintr-o încăpere pot spune pentru ea o poveste întreagă: cine a trecut pe acolo, ce stare avea, dacă locul este sigur sau dacă s-a schimbat ceva important. În universul felin, mirosul nu este doar miros, ci limbaj.

Asta face și mai fascinant comportamentul aparent ciudat al pisicii. Cînd o vezi cu gura întredeschisă, nu asistăm la un moment banal, ci la o formă sofisticată de percepție. Ea nu se uită pur și simplu în gol, ci procesează un mesaj pe care noi nu îl putem citi. Este unul dintre acele detalii care arată cît de complexă este viața interioară a pisicii și cît de multe mecanisme fine lucrează în spatele gesturilor ei tăcute.

Tocmai aici stă farmecul acestui organ ascuns. El transformă pisica într-o ființă care nu doar trăiește în aceeași lume cu noi, ci într-una mult mai bogată în semne subtile și informații nevăzute. Pentru om, o cameră poate părea liniștită și banală. Pentru pisică, aceeași cameră poate fi plină de urme chimice, istorii recente și mesaje tăcute. Iar cînd își întredeschide gura după ce a mirosit ceva, îți arată, fără să vrea, că ea vede lumea și cu un simț pe care noi aproape că nici nu ni-l putem imagina. Sursa: Curiozități și Mistere)