La nivelul anului 2014, forţele de poliţie religioasă nu au apărut în mod oficial în nici o ţară din Europa sau ambele Americi, însă pînă cînd?

Încă de la închegarea primelor societăţi umane, cît de cît civilizate, rolul menţinerii ordinii şi legii, precum şi a combaterii infracţiunilor şi prinderii făptaşilor a fost îndeplinit de diverse formaţiuni pregătite în spirit poliţienesc. Cum religia a făcut dintotdeauna casă bună cu politica, de-a lungul timpului au existat diverse grupări organizate care aveau ca scop păzirea perceptelor religioase şi depistarea diverselor abateri de care se făceau vinovaţi. Astfel de gardieni ai religiei, dar cu statut militar şi obiective de multe ori aberante, există şi în prezent cu precădere în aria de răspîndire a Islamului fundamentalist. Abuzurile de care aceşti gardieni se fac adesea vinovaţi, precum şi prezenţa unor lumi în care pedepsele curg pentru cei care nu se supun literelor de fier ale perceptelor religioase, spun destul de multe despre specia umană la început de mileniu trei.

„Miliţiano-securiştii” lui Allah şi Comitetul pentru Promovarea Virtuţilor şi Prevenirea Viciilor 

La ora actuală, conceptul de poliţie a religiei se aplică unor forţe represive care au ca obiective implementarea normelor religioase la nivelul unor societăţi umane şi pedepsirea persoanelor care nu se supun dogmelor şi principiilor religiilor respective.

Termenul în sine, nu se limitează la această definire, căci în timp ce marea majoritatea a forţelor poliţieneşti care la ora actuală se ocupă de aşa ceva sunt în ţările fundamentalist musulmane precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Iranul, au existat în trecutul apropiat grupări poliţieneşti specializate fie în monitorizarea şi combaterea credincioşilor, cum s-a întîmplat în toate ţările care au cunoscut regimul comunist, fie în menţinerea unei stări tensionate pe fond religios cum este exemplul mişcărilor extremiste creştine neoprotestante din Statele Unite ale Americii, mişcări active şi la ora actuală pe teritoriul american.

Înapoi în lumea musulmană, forţele de poliţie a religiei au apărut încă de la începuturile acestei religii, mai precis încă de la apariţia pe scena istoriei a primelor califate. Aceste forţe active şi astăzi, se numesc Mutaween, adică pur şi simplu –Voluntari, într-o traducere directă din limba arabă, şi alcătuiesc de fapt temutele brigăzi de poliţie clericală care se ocupă de aplicarea de facto a Shariei- legea islamică. Cel puţin, pe teritoriul saudit, puterea Mutaween-ului a crescut considerabil odată cu naşterea doctrinei wahhabite, doctrină care a militat dintotdeauna pentru întoarcerea la islamismul iniţial, precum şi la interpretarea directă a perceptelor religioase, şi mai ales pentru aplicarea lor fără abatere de la litera legii Coranului.

În Arabia Saudită, ţara unde există cele mai importante locuri sfinte ale Islamului, şi totodată statul cu cele mai stricte reguli musulmane din lume, miliţiile Mutaween deţin de fapt puterea pe stradă şi în orice instituţie. Nimeni nu li se poate substitui şi nimeni nu poate scăpa nepedepsit de ei dacă au fost prinşi că au încălcat Sharia, nici măcar turiştii sau diplomaţii străini nu sunt la adăpost de poliţia religioasă de aici.

Grupaţi într-un for oficial denumit sec şi totodată pompos, Comitetul pentru Promovarea Virtuţilor şi Prevenirea Viciilor, denumit simplu Haia de către arabii saudiţi, cei din Mutaween implementează zi şi noapte Sharia în acest colţ de lume care înfloreşte material doar pe baza petro-dolarilor.

Numărul „poliţiştilor lui Allah” de aici cuprinde circa 3.500-4.000 de indivizi pregătiţi şi îndoctrinaţi strict după tradiţiile locale şi versetele Coranului. Poliţiştii Islamului patrulează non stop pe străzile tuturor aşezărilor, veghind cu ochi de vultur la respectarea codurilor vestimentare, separarea strictă a bărbaţilor de femei în toate zonele publice, efectuarea conform tradiţiei a rugăciunilor zilnice spre Mecca, şi mai ales comportamentul tuturor oamenilor, fie ei localnici sau străini.

Ei sunt nimeni alţii decît cei care-i biciuiesc în public pe cei prinşi că au încălcat vreun concept musulman. Conform unei „reforme” din anul 2007, celor din Mutaween li se întăreşte dreptul multisecular de a purta bastoane şi bice cu care să-i bată pe loc pe cei vinovaţi de nesocotirea Shariei. Tot ei cei care şi-au cîştigat o cruntă şi sîngeroasă faimă în lumea întreagă pentru tăierea mîinilor celor prinşi la furat sau executarea publică a condamnaţilor la moarte. Cu toţii poartă bărbi cît mai lungi, pe care şi le vopsesc uneori cu henna şi au capul acoperit cu un shemagh, bucata de pînză cu care arabii se apără de soarele arzător şi care face parte din costumul tradiţional bărbătesc din aceste locuri.

Merg în grupuri de 4-5 oameni, unul dintre ei are un mic butuc din lemn şi o sabie, iar  între ei este întotdeauna şi un medic care are ca rol oprirea sîngerării, suturarea braţului amputat şi administrarea de analgezice şi antibiotice celui care este condamnat la tăierea mîinii. De obicei este retezată cu sabia doar palma unei mîini, lăsîndu-i victimei doar braţul şi antebraţul.

În timpul patrulărilor, cei din Mutaween sunt atenţi la identificarea celor care consumă sau fac trafic de droguri şi băuturi alcoolice, identificarea femeilor care îşi dau uneori jos vălul care le acoperă chipul, asigurarea faptului că bărbaţii şi femeile care se plimbă în public sunt rude apropiate (în caz contrar ambii sunt biciuiţi tot în public), iar mai nou, verifică ca nimeni să nu filmeze cu telefoanele sau să preia obiceiuri occidentale precum Valentine’s Day. Vinovaţii sunt biciuiţi, iar cetăţenii străini sunt cel mai adesea arestaţi şi amendaţi cu sume mari de bani. Pînă şi vînzarea de păpuşi Barbie este strict interzisă, deoarece este văzută ca o ameninţare morală la Islam. 

Situaţia poate deveni uneori nu doar absurdă, ci şi tragică, cum o demonstrează şi un incident petrecut în luna martie a anului 2007, cînd 15 adolescente au fost lăsate pur şi simplu de Mutaween să ardă de vii în timpul unui incendiu accidental la o şcoală publică din Mecca.Poliţiştii religiei nu i-au lăsat pe pompieri şi pe cei din personalul civil al şcolii să intre şi să le salveze pe fete, ba chiar i-au bătut pe cei care insistau. Motivul? Fetele respective nu erau „acoperite cuviincios din cap pînă în picioare”, iar cei din Mutaween nu vroiau ca pompierii să le vadă cumva feţele sau să le atingă în timp ce le scoteau din clădirea arzîndă, fapt care în concepţia poliţiei moravurilor ar fi putut degenera în excitare sexuală.

În aceeaşi notă a absurdului şi tiraniei crude, unii musulmani surprinşi că au băut alcool, au fost bătuţi pînă la moarte. Iar în luna august a anului 2008, un membru al Mutaween i-a tăiat limba propriei fiice care se convertise în taină la creştinism, după care i-a dat foc de vie. Făptaşul a scăpat fără nici o condamnare.

Viitor nestingherit de nimeni?

Conform unui raport oficial dat publicităţii de către Pew Research Center, la nivelul anului 2012, un număr de cel puţin 17 naţiuni (9% din ţările lumii) aveau grupări poliţieneşti care se ocupau de controlul şi reglementarea normelor religioase la nivelul societăţilor din ţările respective. Poliţiile religiilor sunt întîlnite cel mai adesea în Orientul Mijlociu şi în nordul Africii, unde circa o treime din statele acestor regiuni geo-politice au forţe poliţieneşti specializate în control şi represiune le linie religioasă.

Spre exemplu, în Arabia Saudită, stat în care relativ recent Preşedintele Obama s-a întîlnit cu Regele Abdullah, miliţiile Mutaween nu s-au sfiit să impună un cod moral specific nici cetăţenilor străini rezidenţi temporar în această ţară. Acum un an de zile, în 2014, poliţia religioasă saudită a distrus o serie de situri arheologice din sudul oraşului al-Baha, situri care conţineau morminte străvechi. Motivaţia lor? Mormintele erau păgîne, în ele nu fuseseră îngropaţi musulmani, fiind mult mai vechi decît apariţia Islamului pe scena istoriei, prin urmare, trebuiau să dispară.

Anul trecut, de Valentine’s Day, miliţienii lui Allah au organizat în premieră patrule care monitorizau şi interogau pe cei bănuiţi că vînd bomboane, flori, şi orice obiecte roşii sau în formă de inimioară.

După cum menţionam, Arabia Saudită nu este deloc singură în frontul internaţional al poliţiei pe motive religioase. În regiunea Asiei de sud-est, există forţe poliţieneşti care veghează normele religioase în 8 dintre cele 50 de state care alcătuiesc această regiune geo-politică. În Vietnam, agenţia poliţienească guvernamentală la adresa cultelor continuă să monitorizeze atent grupările religioase, arestînd şi interogînd orice suspect din rîndurile neoprotestanţilor Dega sau ale catolicilor din Ha Mon.

În Malaezia, ofiţerii poliţiei religioase, tot de orientare musulmană, fac frecvent raiduri pentru a impune legea Sharia celor care se îmbracă indecent, beau alcool sau privesc materiale pornografice. În Africa sub-sahariană, cea mai gravă situaţie se află în Nigeria şi Somalia. În Nigeria, Hisbah, adică poliţia religiei de aici este susţinută cu fonduri de autorităţile din mai multe state. Iar în Somalia situaţia este şi mai gravă.

La nivelul anului 2014, forţele de poliţie religioasă nu au apărut în mod oficial în nici o ţară din Europa sau ambele Americi, însă pînă cînd? Toţi marii istorici şi specialişti trag de mult timp semnale de alarmă cu privire la creşterea fără oprelişti a numărului musulmanilor din Europa, precum şi în privinţa radicalizării multora dintre ei. Soluţiile aşteaptă la uşă, dar factorii de decizie se codesc. Să nu fie prea tîrziu.

Nicu Pîrlog, Descoperă.ro