Surprinzatorul film sovietic care a prezis putinismul. Insusi regizorul a ajuns un sustinator al razboiului din Ucraina

Un film din urmă cu 33 de ani, care prezintă o secretară goală și un tort în formă de cap, se dovedește a fi una dintre cele mai bune explicații ale ideilor care îl conduc pe liderul de la Kremlin, scrie Ziare.com.

Ar fi putut fi orice oraș industrial din vechea Uniune Sovietică. Un om de afaceri obosit din afara orașului intră în biroul directorului local al fabricii și primește primul indiciu că lucrurile nu sunt deloc în regulă cînd o vede pe secretara managerului la mașina de scris, tastînd complet goală. Cînd vizitatorul uluit îl alertează pe director că secretara lui este complet dezbrăcată, managerul se uită și ridică disprețuitor din umeri – „ei bine, așa este” – înainte de a-și continua activitatea ca de obicei.

Astfel începe introducerea personajului principal într-un tărîm din ce în ce mai bizar în care el, împreună cu publicul, se luptă să determine ce este real și ce nu.

Filmul suprarealist din 1989 „ City Zero ” „Orașul Zero“ ( Gorod Zero în rusă) este o bijuterie ascunsă a cinematografiei sovietice tîrzii. Este printre acele specii rare de filme ciudat de profetice care au fost scrise ca satiră întunecată la vremea lor, dar care acum arată o lumină strălucitoare asupra realității noastre politice contemporane.

La fel ca Rețeaua ficțională a lui Sidney Lumet din 1976, care a prevestit ascensiunea mass-mediei de știri senzaționaliste „infotainment” și impactul acesteia asupra politicii americane, City Zero pare izbitor de prevestitor al dinamicii politice ruse contemporane – inclusiv viziunea societală distinctivă pe care președintele rus Vladimir Putin a invocat-o pentru invazia Ucrainei în 2022, scrie politico.eu.

„Orașul Zero“ sau „Zerograd”, a fost scris și filmat în apogeul libertății artistice din era glasnost. Comunismul în stil sovietic se prăbușise în Europa de Est, iar Putin era un tînăr agent anonim al KGB, staționat la Dresda, Germania de Est.

În timp ce protagonistul confuz și obosit din „City Zero“ se confruntă cu fiecare întorsătură a intrigii, filmul scoate la iveală un sistem sociopolitic care se prăbușește bazat mai mult pe fantezie decît pe realitate, unul care se luptă să-și mențină identitatea, scopul și stăpînirea asupra populației sale captive prin propagandă contonantă și distorsiuni ale realității.

Russkii mir

Ceea ce a fost adevărat despre Uniunea Sovietică la apusul său la sfîrșitul anilor 1980 pare și mai aplicabil Rusiei lui Putin de astăzi, unde politicile sunt justificate cu un ochi la un naționalism oficial cunoscut sub numele de „Russkii mir“, sau „lumea rusă”. Această viziune asupra lumii sugerează că Rusia nu este un stat național obișnuit, ci o „civilizație” unică, conservatoare, distinctă din punct de vedere istoric și chiar superioară din punct de vedere genetic față de vecinii săi europeni.

De la revenirea la Președinție în 2012, Putin a invocat din ce în ce mai mult acest discurs civilizațional pentru a susține interesele etnicilor ruși, vorbitorilor de limbă rusă și ale compatrioților de dincolo de granițele geopolitice ale Rusiei.

Războiul Rusiei din 2008 în Georgia, anexarea Crimeii și războiul prin procură din Donbas, din 2014, și invazia totală a Ucrainei în 2022 au fost toate justificate în ceea ce privește presupusa misiune civilizațională unică a Rusiei.

În consecință, mai degrabă decît o simplă frunză de smochin pentru ambițiile neocoloniale ale Kremlinului, „Russkii mir“ este un concept care merită să fie analizat.

Din punct de vedere conceptual, „Russkii mir“ se sprijină pe trei piloni:

1) un șovinism național rusesc plin de resentimente, în contradicție cu Europa și Occidentul;

2) un etatism iliberal, în care individul și societatea servesc interesele statului (mai degrabă decît statul care servește poporul);

3) controlul oficial asupra informațiilor și narațiunilor istorice, ceea ce susține această identitate națională care servește statului. Acest tip de autocrație informațională a fost bine descrisă în lucrarea lui Peter Pomeranțev.

Nimic nu este adevărat și totul este posibil: inima suprarealistă a noii Rusii, în care mass-media de stat supusă Kremlinuljui răsucește atît evenimentele actuale, cît și narațiunile istorice pentru a servi interesele regimului conducător.

Regizorul filmului „Orașul Zero“ este Karen Șahnazarov. În Rusia tumultoasă a anilor 1990, Șahnazarov a fost numit director general al studiourilor Mosfilm și, în 2011, a jucat un rol esențial în încărcarea întregului catalog de filme Mosfilm pe YouTube – inclusiv City Zero – unde pot fi vizionate gratuit.

În ultimii ani, Șahnazarov a devenit un susținător esențial al „Russkii mir“ al lui Putin în domeniul politicii culturale. Putin l-a decorat cu numeroase premii de stat. El a jucat un rol activ în politica Kremlinului și în partidul Rusia Unită a lui Putin, conducînd chiar un grup de lucru oficial pentru modificarea Constituției Rusiei.

Mai important, a devenit unul dintre cei mai înfocați susținători publici ai invaziei neo-imperiale a Ucrainei de către Putin, pentru care a dat vina pe SUA. Șahnazarov apare, în mod regulat, la cel mai bombastică emisiune de propagandă realizată de Vladimir Soloviov la televiziunea de stat rusă.

Pentru a încînta publicul, Șahnazarov a vorbit elogios despre restabilirea de către Putin a Rusiei ca un mare imperiu civilizațional și a avertizat că oponenții interni „nepatrioți” care nu se simt confortabil cu litera Z – o emblemă a „operațiunii militare speciale” din Ucraina – vor avea parte de „lagăre de concentrare, reeducare și sterilizare...”

Mai tîrziu, a susținut că declarațiile sale despre lagărele de concentrare au fost scoase din context și a reapărut apoi în emisiunea de propagandă a lui Soloviov pentru a proclama că, dacă Rusia eșuează în marea sa misiune istorică de a recuceri Ucraina, Occidentul ar avea lagărele de concentrare pregătite și îi va trimite pe toți rușii acolo fără milă.

Desigur, aici, în lumea reală, o astfel de hiperbolă pare de neimaginat, aproape de rîs. Dar dacă decizia lui Putin de a invada Ucraina ne-a învățat ceva, este să scoatem la lumină camera de ecou a realității alternative a Kremlinului pe propria noastră răspundere. Cînd „nașul“ rus al filmului își aplică tehnicile unei țări întregi, ar trebui să ne atragă atenția.

Chiar dacă mulți străini îi atribuie lui Putin această viziune curioasă asupra lumii care a permis monstruozitatea dezlănțuită asupra Ucrainei, „Orașul Zero“ subliniază că viziunea egoistă despre lume a Kremlinului nu este deloc inedită. „Russkii mir“ a lui Putin se bazează pe multe tradiții încălzite ale autocrației ruse, infuzată cu puterea rețelelor sociale moderne, a persuasiunii în masă și a tehnologiei informației inimaginabile pentru generațiile anterioare de autocrați.

În 1989, cînd Zidul Berlinului s-a prăbușit odată cu autocrațiile comuniste din Europa de Est, „Orașul Zero“ al lui Șahnazarov părea o critică adecvată, suprarealistă, a absurdităților și contradicțiilor autocrației. Acum pare să servească drept un model pentru modul în care autocrații pot manipula istoria, informațiile și chiar realitatea în sine pentru a se potrivi nevoilor statului și dorințelor de autoservire ale liderului său.