Zîzania dintre PSRM și PCRM și ”zestrea electorală pro-rusă”

Autor: Mihai CONȚIU

Sunt deja binecunoscute acuzele pe care și le aduc reciproc PSRM și PCRM, dar produc mirare, în condițiile în care Blocul politic al acestor două partide este creditat de toate sondajele de opinie drept cîștigător detașat al viitoarelor alegeri parlamentare, cu Partidul Șor suflîndu-le în ceafă, e drept că în calitate de virtual aliat. Scandalul a fost iscat de o declarație a lui Igor Dodon, în care ex-președintele a sugerat că l-a readus pe Voronin în politică prin „înscrierea lui pe listă”, prin formarea Blocului Comuniștilor și Socialiștilor. „Pretinzînd că l-a readus pe Voronin în politică, prin „înscrierea lui pe listă”, îi reamintim acestui cetățean uituc că el a fost cel care i-a rugat pe comuniști să formeze un bloc cu socialiștii. A înțeles că, după istoriile cu kulioacele, puțini oameni vor vota pentru el și pentru partidul său. Noi, comuniștii, și Voronin, personal, am devenit o acoperire pentru Dodon, o spălătorie, care într-o oarecare măsură i-a spălat imaginea de trădător și iubitor de kulioace”, s-a scris într-un articolul de pe site-ul PCRM. 

Ne amintim că, înaintea ultimelor alegeri parlamentare, Dodon și socialiștii au făcut apel pentru unificarea forțelor de stînga pentru a participa, în comun, la alegeri, iar comuniștii au fost de acord. De ce au acceptat dacă știau ”că îi spală imaginea”?

Privind retrospectiv și cu obiectivitate, în contextul celor spuse de comuniști împotriva lui Dodon, nu putem ignora realitatea că, la acea vreme, PCRM ajunsese un partid de nișă, fără nici o șansă electorală. Tot atunci, în ciuda acuzelor aduse lui Dodon la acea vreme, socialiștii își păstraseră aproape intact bazinul lor electoral și ar fi intrat oricum în Parlament. Pînă la urmă, ”călcîndu-și pe inima lui mîndră”, Voronin a acceptat alianța cu cel pe care, pînă-n ultima clipă, îl bălăcărise în fel și chip. E clar că noul Bloc format a fost agreat de Moscova pentru contracararea Maiei Sandu și a PAS! E clar că din cauza sugestiei sau imperativelor Moscovei Dodon a acceptat paritatea dintre PSRM și PCRM pe listele electorale, aceasta fiind condiția dură pusă de Voronin la care liderul socialiștilor a cedat! Tot la fel de clară e realitatea că Dodon a adus PCRM în Parlament, prin cedarea amintită și acceptată și de ruși.

De ce acum, totuși, se încaieră? Cel mai vizibil răspuns e acela că Moscova nu mai pariază nici pe PSRM, nici pe PCRM. Acesta este și motivul pentru care se ciondănesc fără perdea. ”Arbitrului” de la Moscova nu-i mai pasă, iar ei știu și spun ce gîndesc. Treptat, susținătorii socialiștilor și ai comuniștilor trebuie să fie determinați să migreze spre Șor și Ceban – spre Șor cei pro-ruși radicali, iar spre Ceban cei moderați, nehotărîți, dar cu vizibile, intuibile tendințe proeuropene prudente ori chiar pro-românești, la fel de prudente, de supraviețuire ”intuibilă”.

Noii favoriți ai rușilor, așa cum ați înțeles deja, par să fie penalul fugar Ilan Șor și primarul Chișinăului Ion Ceban. Ignorîndu-i-se situația lui în raport cu Justiția națională, Moscova îl agreează pe acest bandit în virtutea ascensiunii electorale periculoase a partidului său – un partid de tipul PD-ului condus de Plahotniuc, un partid care-și cumpără, la modul propriu, electoratul ignorant și complice cu bani din miliardul furat și chiar de la ruși!

Cu Ion Ceban și partidul său, Mișcarea Alternativa Națională, Moscova crede că joacă mai ”rafinat”, încredințîndu-i lui Ceban ”libertatea” de a se declara favorabil integrării europene a Țării, dar și de ”a recunoaște” că denumirea corectă a limbii este ”limba română”. Ca și socialiștii, ca și comuniștii, Ceban, ca produs esențial al mentalităților instinctuale ale acestora, se bazează pe ”memoria scurtă” a alegătorilor.

Analizîndu-i evoluția lui politică, profilul psihologic și cel social, ajungem la concluzia că integrarea europeană și ”limba română” sunt pentru Ceban exact ceea ce este Ucraina pentru Putin. Ca să i se confere credibilitate, lui Ceban i s-a permis să viziteze România și să înfrățească Primăria Chișinăului cu Primării românești, iar recunoașterea, de către el, că denumirea corectă a limbii este ”limba română” este o ”consecință strategică” cu damf electoral înșelător. ”Gata, Ceban a înțeles care-i adevărul”, își vor spune unii centriști dornici să voteze un lider ”de-al lor”, unul ”reformat”. Dacă, într-adevăr, Ceban ar fi proeuropean, atunci inamicii lui politici cei mai înverșunați ar trebui să fie socialiștii, comuniștii și Șor, nicidecum guvernanți, cu toate erorile, obtuzitățile și incapacitățile acestora.

”Una vorbim, alta fumăm”, ca să-l cităm pe Arghezi – cam așa procedează și Ceban! Îi protejează pe socialiști și comuniști, necriticîndu-i măcar pentru anti-europenismul și pro-rusismul lor, iar asta pentru că vrea să se ”înzestreze cu adepții lor”; nu condamnă agresiunea rusă în Ucraina pentru că nu trebuie să-și supere ”arbitrul” de la Moscova; nu-l acuză pe banditul de Șor pentru că are nevoie de el în calitate de viitor posibil aliat politic, iar ”apropierea” de România este îndreptată spre cei care schiază tot pe pîrtii rusești!

P. S. Socialiștii au declarat că vor un soi de alianță cu Partidul Congresul Civic al lui Mark Tkaciuk. Se știe că Tkaciuk îl disprețuiește profund pe Dodon. Cum vor proceda – se vor alia, sfîdîndu-l pe Dodon, în calitate de președinte de onoare al PSRM, sau Dodon ”va înghiți” și această alianță? Pe de altă parte, nu cumva socialiștii vor ”măritiș” cu Partidul Congresul Civic pentru că au mirosit ceva ”zestre rusească” protectoare pe acolo și vor să le-o ia înainte comuniștilor? Doar Tkaciuk nu va da mîna cu Voronin!