Demografia este călcîiul lui Ahiles al Rusiei, scrie geograful Loran Chalar, într-un material publicat de ziarul Le Figaro.

„Criza ucraineană din 2014 deja poate fi considerată drept început al unei noi etape geopolitice pentru continentul european, început al celor mai mari schimbări de la căderea cortinei de fier în 1989 şi a schimbărilor, care s-au produs ulterior, după ce Kosovo şi-a căpătat independenţa în 2008, se spune în material.

Extinderea democraţiei occidentale spre est s-ar părea că s-a terminat. Renaşterea imperiului Federaţia Rusă, cu anumite tendinţe autocratice, pune sub semnul întrebării experienţa de 20 de ani a extinderii occidentale. Rusia lui Vladimir Putin doreşte să revină definitiv în politica europeană, de unde a picat ca rezultat al destrămării URSS. Strategia rusă se bazează pe două elemente şi are drept scop final transformarea Rusiei într-o ţară, care să domine continentul, scrie autorul.

„Primul element – măsuri pentru a mări ponderea demografică a Rusiei. Pe lîngă cele mai diferite scopuri geopolitice, inclusiv controlul asupra Mării Negre şi a conductelor de gaz, conducerea rusă va întreprinde măsurile necesare pentru a mări numărul populaţiei şi a teritoriului statului. Sub acest aspect, cea mai de perspectivă direcţie e cea occidentală, - consideră autorul. Un exemplu este Ucraina, unde Rusia s-a orientat spre potenţialul a 21,5 milioane de locuitori ai regiunilor de est şi sud, dintre care 8 milioane etnici ruşi. Putem vorbi şi despre Belorusia, cu 9,5 milioane de locuitori, care pot fi absorbiţi în cazul „reglării cu Lukaşenko”, a cărui dictatură e pe sfîrşite. Rusia, de asemenea, poate conta şi pe rezultatele politicii sale în domeniul imigrării. Ca rezultat, numărul populaţiei poate să crească aproximativ pînă la 175 de milioane, la care se poate de adăugat (în cadrul Uniunii Eurasiatice?) populaţia Cazahstanului (16 milioane dintre care 3,8 milioane de etnici ruşi). Cu o populaţie de circa 200 de milioane, Rusia poate căpăta o pondere considerabilă faţă de statele europene”, explică Loran Chalar.

Al doilea element al strategiei ruse constă în subminarea concurenţilor europeni, prin încercarea de a le micşora teritoriul, susţinînd în acest scop mişcările separatiste, care se amplifică ca rezultat al crizei economice. Cu cît mai mult se va diviza Europa, cu atît mai uşor îi va fi unui stat cu 200 de milioane ca populaţie să-şi impună punctul său de vedere, speculînd concurenţa dintre ţări, după principiul „dividae et impera” (divizează şi stăpîneşte), conchide autorul.