John Prescott: „Devastatoarea” notă trimisă de Blair lui Bush, tot ce SUA aveau nevoie

Lovitură grea primită de Tony Blair, fostul premier britanic, din partea foştilor colaboratori, imediat după publicarea anchetei legate de participarea Marii Britanii la invadarea Irakului, în 2003. Mîna dreaptă a premierului Blair, John Prescott, spune limpede că războiul din Irak a fost ilegal şi că va trăi cu apăsarea că a luat această decizie ce a avut consecinţe catastrofale.

Lordul John Prescott a publicat un articol devastator la adresa lui Blair în The Sunday Mirror, după ce fostul premier fusese deja criticat de actualul lider al laburiştilor, Jeremy Corbyn, şi de aproape toată presa britanică, urmare a concluziei Comisiei Chilcot că participarea la războiul din Irak a fost ilegală.

”Ca vicepremier în acel Guvern, trebuie să-mi exprim scuzele, în special pentru familiile celor 179 de bărbaţi şi femei care şi-au data viaţa în războiul din Irak. Chilcot a intrat în detalii: „eu vreau să identific cîteva lecţii care trebuie învăţate pentru a preveni repetarea unei asemenea tragedii”, scrie lordul Prescott.

Prima lecţie este că miniştrii Guvernului Blair aveau la dispoziţie foarte puţină documentaţie. Aşa dorea Tony Blair. ”De fapt, Tony conducea Guvernul ca pe un cabinet din umbră, unde se pune la dispoziţie foarte puţină informaţie, pentru a nu exista scurgeri. Asemenea scurgeri au afectat Guvernul lui Harold Wilson, iar Blair nu dorea să se repete”, scrie Prescott. S-a ajuns astfel la următoarea situaţie: ”Procurorul general, lordul Goldsmith, a venit la Guvern şi a anunţat verbal că războiul este legal, dar nu a oferit documentaţie. Timpul ne presa şi totul părea făcut ca noi să luăm rapid decizia de a porni la război”.

Dar chestiunea ce stîrneşte cea mai mare preocupare era ”relaţia specială” cu SUA şi preşedintele George W. Bush. ”În discuţiile cu Blair mi-am exprimat îngrijorarea, la care el mi-a spus că fiecare premier trebuie să se decidă repede dacă va fi sau nu un prieten special al SUA. Decizia lui Tony a fost fără îndoială să fie acest prieten special. După atacurile asupra turnurilor gemene şi intervenţia noastră justificată în Afganistan, atenţia prietenului special al lui Tony s-a mutat asupra lui Saddam. Preocuparea mea era că o intervenţie în Irak trebuia să aibă sprijinul Consiliului de Securitate ONU, aşa cum s-a întîmplat după ce Saddam a invadat Kuweitul, în 1990. Dincolo de asta, orice acţiune avea nevoie de susţinerea Parlamentului nostru, iar a porni la război pentru a schimba un regim era ilegal. Tony a fost de acord cu asta”, scrie Prescott.

Tony Blair decide să-l trimită pe mai reticentul Prescott în SUA, pentru a se lămuri despre necesitatea intervenţiei în Irak. John Prescott trebuia să se întîlnească cu vicepreşedintele Dick Cheney, însă nu a vorbit decît telefonic, căci acesta se afla într-o locaţie secretă. Concluzia întîlnirilor: americanii susţineau că ”au o treabă neterminată” în Irak.

”L-am informat pe Tony despre aceasta şi i-am spus că scopul său trebuie să fie obţinerea unei rezoluţii ONU, nu schimbarea regimului”, scrie Prescott.

”Însă nota lui Tony trimisă lui Bush cu acest devastator citat ’sînt cu tine orice ar fi’ a fost tot ce americanii aveau nevoie pentru a porni la război fără sprijinul ONU”, scrie Prescott.

”Nu trece o zi fără să mă gîndesc la decizia războiului. La soldaţii britanici care şi-au pierdut viaţa şi au fost răniţi pentru ţara lor. La cei 175.000 de civili care au murit după ce am deschis cutia Pandorei prin înlăturarea lui Saddam Hussein. Voi trăi cu povara acestei decizii tot restul zilelor. În 2004, secretarul general ONU, Kofi Annan, a spus că principalul scop al războiului din Irak este schimbarea regimului şi este ilegal. Cu mare tristeţe, acum cred că avea dreptate”, îşi încheie lordul Prescott spovedania din The Sunday Mirror.

Călin MARCHIEVICI, Cotidianul.ro