Integrare europeană prin metode neortodoxe (3)

Nu mi-am imaginat nici o clipă faptul că vor trezi atît de mult interes, în rîndul cititorilor moldoveni şi, surpriză, celor din străinătate, cele două articole precedente publicate în „Moldova Suverană”, în care efectiv este vorba despre un jaf la drumul mare, pe care, totuşi, se pare că l-ar fi făcut SRL ”Simco-Euro” împotriva ÎCS „Carton Trade” SRL.

Problema în sine se pare că se complică într-un mod extrem de misterios, iar asta în contextul în care ni se dă impresia că în interiorul Curţii Supreme de Justiţie are loc o neştiută, deocamdată, partidă de „şah juridic” angajată într-un veritabil maraton procesual. Este vorba despre o amînare suspectă a pronunţării unei decizii pe cauza dosarului ÎCS „Carton Trade” SRL vs. Bordos Vasile, Bordos Maria, în privinţa recuperării prejudiciilor aduse.

După cum bine ştiţi, iniţial pronunţarea trebuia să aibă loc pe data de 1 Octombrie 2014. Mai apoi, v-am informat că examinarea dosarului a fost amînată pentru data de 8 Octombrie. Chiar şi în această nouă situaţie, lucrurile ni s-au părut neverosimil de bizar. Spunem asta deoarece cazul este extrem de simplu – „cineva” falimentar a luat bani de la „altcineva”; acel „cineva” s-a angajat faţă de acelaşi „altcineva” într-o tranzacţie prin care îi vindea „falimentul”, ca, mai apoi, „cineva-ul” moldovean să-l lovească, financiar, în moalele capului pe „altcineva-ul” investitor ucrainean, atunci cînd a văzut că acesta este de bună credinţă şi are virtuţi manageriale. Pentru noii cititori care nu cunosc cazul, voi reveni cu explicaţii succinte la această cimilitură (ghicitoare).

Numeroşii cititori ai ziarului nostru îşi amintesc faptul că le promisesem că îi vom ţine la curent cu decizia care urma s-o emită Curtea Supremă de Justiţie pe data de 8 Octombrie. Surpriză totală: Curtea Supremă de Justiţie a anunţat că a amînat iarăşi examinarea cauzei pentru data de… 29 Octombrie!

Mai înţelege cineva logica acestei amînări de trei săptămîni? Carevasăzică, pe 1 Octombrie, judecătorii, din pricini necunoscute, au considerat că o amînare de o săptămînă este rezonabilă. Să admitem că nu toţi judecătorii luaseră cunoştinţă de probele administrate la dosar, n-au avut timp, or fi fost în concedii medicale şi au cerut un răgaz de o săptămînă pentru asta. Acum, însă, cînd examinarea dosarului a fost decisă peste trei săptămîni, nori negri de suspiciuni ne bîntuie logica.

„Cineva poate a primit nişte bani şi nu vrea să-i restituie, dar nici nu-şi poate corupe colegii sau caută o ingerinţă politică în justiţie, ca să le dea cîştig de cauză soţilor Bordos Vasile şi Bordos Maria, cei care au prejudiciat „Carton Trade”, mi-a spus un neamţ isteţ. Iertată să-mi fie formula „neamţ isteţ”, iar asta pentru că neamţul nu poate fi altfel decît isteţ, cel puţin!

„Dar ce credeţi, stimate domn, i-am replicat eu, vă imaginaţi că acum, în plină campanie electorală şi cînd UE este cu ochii pe Republica Moldova, în contextul integrării europene, mai ales şi pe fondul reformării Justiţiei cu suport financiar european, ar mai avea curajul vreun politician puternic ca să încerce să influenţeze Justiţia într-un caz în care moldovenii noştri îi alungă pe investitorii străini după ce le iau şi banii?”

„Nimic nu este exclus deoarece…”, iar aici neamţul n-a mai vrut să continue, lăsîndu-mă să subînţeleg sensul spuselor sale.

Cum îşi bat joc de investitorii străini unii moldoveni cu „relaţii”?

Aşa cum sugeram încă de la început, am fost destul de surprinsă cînd poşta electronică mi-a fost invadată de ecouri expediate de cititori în legătură cu cele scrise în articolele precedente. Credeam că articolele cu tematici în care este vorba despre justiţie sau mediul de afaceri au un cerc de cititori cu mult mai restrîns. Cel mai curios mi s-a părut faptul că, printre cititori, am descoperit şi destui cetăţeni moldoveni, oameni de afaceri, care s-au confruntat cu situaţii relativ similare, dar şi investitori străini, unii prezenţi deja aici şi alţii care-s potenţiali investitori.

Toţi aceştia, într-un fel sau altul, au trecut prin situaţii aproximativ similare, unora le-au fost preluate abuziv afacerile după ce au început să obţină profit, altora li s-au cerut taxe (mită) exorbitante pentru a-şi demara sau continua o investiţie, iar alţii au fost nevoiţi, pur şi simplu, să renunţe la afacerile lor de aici şi să-şi retragă investiţiile. Toate acestea nu ar fi fost cu putinţă dacă „mafioţii noştri localnici” n-ar fi avut „antene judiciare”, care să le legalizeze abuzurile, hoţiile sau atacurile de tip rider.

Ca un ecou la cazul de care ne ocupam, săptămîna trecută, cineva m-a căutat spre a-mi prezenta situaţia lui. Este vorba despre un cetăţean al Republicii Moldova, care-i de origine etnică ucrainean. Omul vroia să-şi dezvolte o afacere cu sprijinul unor investitori occidentali. Ştiţi cît i-a cerut mită un funcţionar de rang înalt, a cărui semnătură era necesară? 150.000 de euro! Asta-i suma pe care i-a scris-o pe un bileţel, în biroul lui, şi i-a arătat-o! I-a scris-o pe un bileţel probabil din teamă ca nu cumva să fie înregistrat dacă i-o rosteşte!

Uite aşa fug investitorii de noi! Problema constă şi în aceea că funcţionarii de stat responsabili, cei care au putere de decizie în domeniul avizărilor unor investiţii străine, recurg la astfel de abuzuri prin aceea că le sugerează investitorilor că ar avea proptele puternice prin şefii lor politici, deşi nu întotdeauna este aşa. De cele mai multe ori, abuzurile la care recurg sînt din iniţiativa lor şi propriul interes personal.

”Simco-Euro”, soţii Vasile şi Maria Bordos şi jaful ca-n codru

Modul în care ”Simco-Euro” şi soţii Vasile şi Maria Bordos s-au comportat faţă de bunele intenţii ale investitorului ucrainean, ÎCS „Carton Trade” SRL, ne face să credem că aceştia, popular vorbind, nu doar că nu au nici un Dumnezeu, dar parcă au impresia că trăiesc într-o ţară în care legile ar trebui ajustate strict în interesul personal al riderilor, mafioţilor şi tîlharilor la drumul mare.

Nu ne îndoim de faptul că, într-adevăr, guvernanţii pro-europeni sînt angajaţi ferm în protejarea intereselor investitorilor străini în Republica Moldova. În cazul dat, problema nu stă neapărat în guvernanţi, ci şi în sistemul mafiot care cu greu poate fi stîrpit peste noapte. Îşi imaginează cineva cîţi de-alde ”Simco-Euro” şi soţii Vasile şi Maria Bordos sînt în Republica Moldova? Puzderie! Aceştia nu trebuie neapărat să aibă protecţii politice în cazurile în care îşi propun să fure sau să înşele un investitor străin, aşa cum, de exemplu, este „Carton Trade”, ci este de ajuns aibă de partea lor un judecător, procuror, un funcţionar cu funcţie de decizie dintr-o bancă sau un poliţist corupţi care să le pledeze cauza, hoţia.

Aşa cum aminteam ceva mai sus, pentru a-i lumina pe noii cititori ai ziarului nostru care citesc acest articol, dar şi spre a le reaminti altora, foarte pe scurt, reiau cîteva detalii ale acestui caz extrem de controversat, în care un investitor străin este jefuit şi alungat efectiv, după ce a demonstrat cinste, capacităţi investiţionale şi de manageriat.

După cum se ştie, „Carton Trade” vine la ”Simco-Euro”, care aparţine soţilor Vasile şi Maria Bordos, cu propunea de a le cumpăra o mini-fabrică de producere a cartonului şi a hîrtiei din Chişinău. Aceasta era falimentară, inclusiv SRL ”Simco-Euro”, deţinătorul de jure şi de facto al fabricii. ”Simco-Euro”, deci şi fabrica, erau înglodate în datorii colosale faţă de furnizorii de gaz, apă, energie electrică, motiv pentru care era deconectată de la acestea, iar în plus mai era îndatorată şi furnizorilor de materie primă, dar şi MAIB. „Carton Trade” plăteşte datorii de peste 8 milioane de lei pentru ”Simco-Euro”; încheie un Antecontract cu soţii Bordos, cărora le-a dat un avans de 2,5 milioane de lei; SRL ”Simco-Euro” s-a obligat ca să facă un inventar general al tuturor activelor, datoriilor şi creanţelor, iar asta pentru a se putea stabili valoarea reală a cotelor-părţi respective; ”Simco-Euro” nu efectuează inventarul general, contractul de vînzare-cumpărare nu se mai încheie din această pricină, iar în aceste condiţii Antecontactul devine caduc.

Prin urmare, „Carton Trade”, crezînd, totuşi, că ”Simco-Euro” şi soţii Vasile şi Maria Bordos ar putea fi, pînă la urmă, parteneri de încredere, dată fiind şi situaţia falimentară în care se aflau, le-a propus acestora să le cumpere toate activele fabricii şi să o arendeze pentru o perioadă de probă pentru a-i aprecia starea de funcţionalitate. În consecinţă, în luna Aprilie 2012, a fost încheiat un contract de locaţiune prin care SRL ”Simco-Euro” a dat fabrica în locaţia ÎCS ”Carton Trade” SRL pentru o perioadă de 3 luni. Pentru aceasta, aşa cum spuneam mai sus, „Carton Trade” a plătit toate datoriile acumulate, inclusiv şi cele faţă de MAIB.

În cele trei luni de locaţie, ”Carton Trade” a pus în funcţiune toate utilajele fabricii şi s-a luat decizia de cumpărării fabricii. Din acest moment, a ieşit la iveală şi intenţia clară a ”Simco-Euro” de a prejudicia ”Carton Trade” deoarece a întrerupt, în mod misterios, toate relaţiile cu aceasta, spunînd că nu mai au de gînd să încheie nici o tranzacţie de vînzare-cumpărare. Apoi, într-un stil ce poate fi calificat ca fiind şi banditesc, reprezentanţii ”Simco-Euro” au forţat intrarea în fabrică şi au preluat-o fără un proces verbal de predare-primire în condiţiile legale impuse de lege.

Misterele din spatele acestui abuz

Orice om cu mintea întreagă nu poate înţelege cum o instituţie ca ”Simco-Euro” şi soţii Vasile şi Maria Bordos, aflaţi într-un faliment clar, după ce li se iveşte ocazia nesperată de a-şi vinde falimentul, de a scăpa de datorii şi a se alege cu un profit dau cu piciorul unei astfel de afaceri profitabile, pentru ei, şi, în plus, îl înşeală atît de primitiv pe investitorul străin de bună credinţă!

Sigur că nu te poţi gîndi decît la cine stă în spatele acestei afaceri necurate şi ce poate cîştiga din această înşelare abuzivă a ”Carton Trade”. A se reţine amănuntul că un rol important l-a jucat MAIB, căreia ”Simco-Euro” îi era datoare şi care era posesoarea secretului bancar. Logica elementară ne spune că nu este atît de complicat pentru magistraţii Curţii Supreme de Justiţie ca să remarce următoarele contradicţii juridico-financiare:

a)     După denunţarea abuzivă a locaţiei fabricii, deţinută de ”Carton Trade”.”Simco-Euro” a transmis-o în locaţiune altei societăţi – SRL ”INRAIT”, la un preţ simbolic al chiriei, de doar 20 de mii de lei.

b)    Deşi activele fabricii au fost sechestrate de mai mult de 20 de ori, MAIB, căreia ”Simco-Euro” îi era datoare, vinde fabrica, prin negocieri directe, fără licitaţie, SRL ”INRAIT”, la un preţ de aproximativ 39 de milioane de lei, iar asta în condiţiile în careactivele fabricii fuseseră sechestrate de mai mult de 20 de ori.

c)     Pe mai departe, ”Simco-Euro” a depus o cerere la Curtea de Apel Chişinău prin care a solicitat recunoaşterea stării de insolvabilitate şi lichidarea societăţii, deşi bunurile imobile ale ”Simco-Euro” nu fuseseră transferate către SRL ”INRAIT”, în baza contractelor de vînzare-cumpărare încheiate de către MAIB. La fel de flagrant în raport cu realitatea de facto şi de jure, ”Simco-Euro” solicită Curţii de Apel Chişinău să i se anuleze toate sechestrele aplicate asupra bunurilor imobile, iar instanţa, în aceeaşi zi, admite cererea şi anulează toate sechestrele. Astfel, „Simco-Euro” a rămas fără nici un activ şi cu datorii de milioane. Abia mai apoi,s-a constatat că ”Simco-Euro” are datorii neachitate de peste 70 de milioane de lei, inclusiv 26 milioane faţă de buget, faţă de MAIB – un milion şi 8 milioane faţă de ”Carton Trade”.

În concluzie, acestea sînt realităţile, faptele pe care trebuie să le constate Curtea Supremă de Justiţie. De ce oare îi trebuie atîta timp? Hoţia este mai mult decît evidentă. Fraudarea premeditată a ”Carton Trade” de către ”Simco-Euro” şi soţii Vasile şi Maria Bordos este la fel de evidentă. La urma urmei, mai simplu notînd, aici este vorba şi despre un elementar bun simţ judiciar. Pur şi simplu, un investitor străin a fost jefuit barbar la lumina zilei. Oare şi acest caz va fi sortit să fie soluţionat definitiv tot de către instanţele judiciare europene? Cine stă în spatele soţilor Vasile şi Maria Bordos de sînt atît de protejaţi?

Lavinia IVANOV