Deşi are doar 22 de ani, Simona Halep a cîştigat în total în carieră peste 4,5 milioane de dolari

O carieră pe terenul cu zgură pare, cel puţin zilele acestea, o soluţie miraculoasă de a cîştiga sume cu multe zerouri. Iată ce se află de fapt în spatele premiilor de zeci şi sute de mii de dolari şi ce se întîmplă cu banii primiţi de jucătorii ATP sau WTA.

Deşi are doar 22 de ani, Simona Halep a cîştigat în total în carieră peste 4,5 milioane de dolari, din care 2,5 milioane de dolari doar din Ianuarie încoace. Mulţi aud aceste cifre şi îşi fac tot felul de calcule. Indiferent de metoda utilizată, rezultatul pare fi unul singur – o viaţă fără griji din punct de vedere financiar. Ceea ce face ca tot mai mulţi copii şi adolescenţi să treacă zilele acestea, mai din proprie iniţiativă, mai împinşi din spate de părinţi, porţile şcolilor de tenis din întreaga ţară. Adevărul este însă un pic diferit – tenisul profesionist e, în cele din urmă, o afacere. În care investeşti bani şi, cu talent, muncă, raţiune şi destul noroc, poţi într-un final ieşi în profit. Sau, dimpotrivă, te poţi trezi că ai terminat pe minus.

Despre Simona Halep, care este azi pe locul al treilea în clasamentul WTA, se ştie, de pildă, că părinţii ei au investit cîteva sute de mii de euro în cariera ei. Cînd nu au mai avut bani, ei au vîndut o făbricuţă de lactate şi un magazin, iar apoi s-au împrumutat la bancă pentru a o finanţa. Şi, în cele din urmă, fata lor a confirmat şi din punct de vedere sportiv, şi financiar.

Dar ce nu prea se ştie este că poveştile celor mai mulţi tenismeni profesionişti sînt mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cea a Simonei. Fără sprijinul părinţilor, al unei rude sau prieten cu dare de mînă ori al unui sponsor (nu chiar) dezinteresat, majoritatea acestora nu ar fi reuşit să ajungă la stadiul în care se pot întreţine singuri din premiile obţinute.

Cheltuieli fără sfîrşit

Asta pentru că, încă de la începutul carierei, trebuie bani pentru echipament, antrenor, închirierea terenurilor de antrenament. Între 500 şi 2.000 de euro pe lună. Urmează deplasările la turnee, la început în apropiere de casă, apoi, pe măsură ce se avansează în clasament, tot mai departe. Treptat, echipamentul trebuie să fie mai bun, deci mai scump (doar racordajul profesionist al unei rachete poate costa 300 de euro), la fel şi antrenorul. Care nu mai este plătit cu ora, ci de obicei cu un salariu fix plus o parte din încasări (care variază între 5% şi 20%, după cum ne-au spus surse din lumea tenisului autohton). Şi, de ce nu, este nevoie şi de un preparator fizic. Sau de un agent care să se ocupe de toată birocraţia participării la turnee (de la înscriere la aranjamentele de transport şi cazare). Pentru a evita cheltuielile prea mari, mulţi jucători din afara Top 20 preferă să se descurce cît mai mult pe cont propriu din acest ultim punct de vedere, eventual fiind ajutaţi de membrii familiei.

Ucraineanul Serghei Stakovsky, în prezent locul 93 în clasamentul ATP şi cîştigătorul a peste trei milioane de dolari în carieră, dezvăluia într-un interviu de acum doi ani dedesubturile financiare ale carierei sale. „Eu sînt printre cei care scot profit. În ultimii ani, am reuşit să ies pe plus“, spunea el, plîngîndu-se, însă, că participarea la turneele de la Indian Wells şi Miami i-au adus o pierdere de 5.000 de dolari. În condiţiile în care cîştigase acolo 11.000 de dolari. „Ca să iei parte la cele două turnee trebuie să petreci în Statele Unite cam 25 de zile. Asta înseamnă cazare şi masă pentru tine şi antrenor. Iar biletele de avion fac cel puţin 2.000 de euro de persoană“, explica Stakovsky, spunînd că a dat într-un singur an pe transportul aerian 85.000 de euro - şi din cauză că multe bilete sînt cumpărate în ultimul moment, neexistînd posibilitatea unei planificări stricte a călătoriilor. Tenismenilor care au şi preparator fizic le cresc evident cheltuielile, de aceea mulţi preferă să angajeze maseuri locali, eventual împărţind costurile cu alţi colegi de turneu.

Nu trebuie uitat că premiile primite în turneele profesioniste, care pot aprinde imaginaţia oricui, sînt brute. Din ele se plătesc impozite, care variază de la caz la caz, dar în unele ţări pot depăşi 50%. „În SUA, impozitul pe premii este de 38%“, arăta Stakovsky. Şi, nu în ultimul rînd, că pentru fiecare caz de (relativ) succes există zeci de tenismeni care nu confirmă şi care, mai devreme sau mai tîrziu, abandonează competiţiile profesioniste. Cu o gaură mai mică sau mai mare în buget.

Jumătatea plină

Pe de altă parte, e bine Pe de altă parte, e bine de precizat totuşi că sumele de care auzim cel mai des sînt cele cîştigate ca premii în turnee. Pe lîngă ele, tenismenii şi tenismenele au şi alte surse de venit, în timpul carierei sau după încheierea acesteia. Contractele de publicitate sînt cele mai importante şi, uneori, pot depăşi ca valoare premiile din turnee. Evident că cei mai mari îşi iau partea leului: recenta adversară a Simonei Halep, Maria Sharapova, ar fi cîştigat pînă acum din contracte de reclamă cu diverse mărci (printre ele, Motorola, TAG Heuer, Land Rover, Canon, Colgate-Palmolive, Porsche, Evian, Samsung şi Head) circa 200 de milioane de dolari. Numai contractul pe opt ani cu Nike, semnat în 2010, i-ar fi adus 70 de milioane de dolari.

Acelaşi Nike i-a plătit lui Roger Federer 100 de milioane de dolari într-un contract pe zece ani. Tenismanul elveţian încasează în prezent cam 45 de milioane de dolari pe an de la sponsorii săi. Iar retragerea din turneele profesioniste nu înseamnă finalul carierei publicitare – Steffi Graf şi Andre Agassi sînt imaginea Longines, iar pe plaiurile mioritice Ilie Năstase şi-a folosit numele pentru a cîştiga clienţi pentru BRD. Şi ar fi de mirare ca cel puţin o mare firmă românească să nu încerce în prezent să obţină dreptul de a folosi imaginea Simonei Halep pentru o campanie publicitară. Iar cînd renunţă la turneele profesioniste (uneori după 40 de ani, dar în ultima vreme destul de des chiar înainte de 30 de ani, din cauza stilului dur de joc practicat), jucătorii care au ajuns măcar o dată în primii 100-200 din lume au la îndemînă şi alte surse de venit, legate în general tot de sportul alb. De pildă, şcolile de tenis deschise de aceştia sînt, în general, foarte căutate. Andrei Pavel, de exemplu, şi-a deschis în 2010 o academie de tenis în Statele Unite. În unele cazuri, o oră de antrenament cu o fostă vedetă ATP sau WTA poate costa chiar şi sute de dolari.

Răzvan AMARIEI, Capital.ro