O secetă cumplită care durează de trei ani a transformat pășunile din Vestul Kazahstanului în cimitire de animale. Sute de cadavre de cai se descompun în colbul bătut de vîntul fierbinte. Disperați, proprietarii de herghelii așteaptă ajutor de la autoritățile centrale, dar nimănui nu pare să-i pese de soarta lor. „Aici nu mai e nimic de mîncare”, spune, cu deznădejde, o femeie. Adesea, animalele sunt hrănite cu carton înmuiat.

Pe platoul Mangistau din Vestul Kazahstanului, moartea vine încet, chinuitor și implacabil. Altădată mîndria regiunii prin forța și grația lor, sute de cai agonizează. Abandonați de stăpînii lor, care nu mai au cu ce să-i adape și să-i hrănească, caii se sting singuri sau în grupuri. Sfîșietoare sunt imaginile cu iepe și mînji morți unii lîngă alții, departe de orice sursă de apă, hrană sau de un petic de umbră.

„Am avut doi, trei ani de secetă, aproape trei ani. Iarba n-a mai crescut ca altădată, dar niciodată n-a fost așa de rău ca anul acesta. A rămas doar iarba neagră, cum îi zicem noi”, spune Gabidolla Kalinbaiuli, proprietar de herghelie.

Bucăți de carton înmuiat, pe post de nutreț

Dispariția pășunilor a aruncat în aer prețurile fînului și orzului. Disperați, proprietarii de herghelii au ajuns să amestece fînul cu bucăți de carton îmbibat cu apă, în timp ce unele animale mănîncă singure rafia sacilor.

De la o zi la alta, chiar și caii puternici de altădată au ajuns niște umbre sinistre.

„Trebuie să o susținem cu frînghiile, pentru că nu mai e iarbă, nu mai nimic de mîncat. Fără frînghii, nu mai poate sta în picioare, se prăbușește”, explică o femeie. Subnutrită, iapa nu și-a mai putut alăpta mînzul, care, la rîndul lui, este atît de slăbit, încît refuză să se ridice în picioare. Și el, și mama lui par să aștepte resemnați inevitabilul.

Drama din grajduri și țarcuri nu e cu nimic diferită, în fond, de a cailor care pier neștiuți de nimeni în pustiul stepei.

„De cînd a început seceta, mi-au murit 20 de cai și o cămilă. Dacă mor pe cîmp, nici nu mai putem să-i aducem în sat ca să raportăm moartea lor. Dacă autoritățile mi-ar da o cisternă pe zi sau măcar la două sau trei zile, aș putea avea grijă de animale”, spune Gabidolla Kalinbaiuli.

Secetă cumplită la cîteva zeci de kilometri de o sursă de apă

Ironie cruntă a sorții, Mangistau este la cîțiva zeci de kilometri de apele Mării Caspice. Apa salvatoare e acolo, dacă ar exista stații pentru desalinizarea lor.

Experții în climă spun că dezastrul din interiorul uscatului e provocat de încălzirea globală. Chiar și Marea Caspică suferă din această cauză.

„De o sută de ani marea n-a mai ajuns la nivelul maxim. Crește cîte puțin, din cînd în cînd, dar n-a ajuns niciodată la nivelul de vechime”, spune Oribasar Togjanov, expert de mediu.

„Creșterea temperaturilor s-a resimțit diferit în anumite anotimpuri, în diverse regiuni, dar la nivelul Kazahstanului temperaturile au crescut în medie cu 0,3°C în fiecare deceniu”, explică Svetlana Dolghih, expert climatolog.

În fața dezastrului, Guvernul kazah a promis că va trimite fermierilor rezerve de orz. Prea tîrziu pentru peste 1.000 de animale moarte și alte mii în pragul morții, și pentru crescătorii de cai și vite, aflați deja în faliment.