Cunoaşterea Divinităţii prin New Age. New Age crede în dezvoltarea puterii sau divinităţii fiecărui om. Cînd vorbeşte despre Dumnezeu, adeptul New Age nu vorbeşte despre un Dumnezeu transcendent şi personal, care a creat universul, ci despre o conştiinţă superioară, prezentă în om. În mişcarea New Age fiecare se consideră Dumnezeu, cosmosul în sine. De fapt, este considerat divin tot ce vede, tot ce aude, tot ce simte şi tot ce îşi închipuie persoana respectivă. New Age se prezintă ca o mişcare foarte eclectică, care adună la un loc mai multe tradiţii spirituale antice. Recunoaşte mulţi zei şi multe zeiţe, ca în hinduism. Pămîntul este considerat izvorul întregii spiritualităţi, are o inteligenţă proprie, are emoţii şi este divin. Chiar şi aşa, eul depăşeşte însă totul. Eul este autorul şi Dumnezeul a tot ce există. Realitatea nu există în afara a ceea ce omul consideră a fi realitate.

New Age îi învaţă pe adepţii săi o gamă largă de tehnici psihice, metafizice, spirituale, mistic orientale, cum ar fi: exerciţii de respiraţie, folosirea de mantre, de ritmuri de tobă, meditaţia, toate pentru dezvoltarea propriei divinităţi şi a conştiinţei. Este considerată iluzie orice experienţă negativă (eşecuri, tristeţe, mînie, egoism, suferinţă). Întrucît omul este suveran asupra propriei vieţi, înseamnă că nimic nu poate fi rău, negativ sau dureros în viaţa sa. În ultimă instanţă, omul se dezvoltă pe plan spiritual pînă într-acolo încît nu mai există o relitate externă obiectivă; ci omul devine dumnezeu şi îşi creează propria-i realitate.

Deosebiri fundamentale între religii. Descoperim o uimitoare diversitate în sistemele religioase majore şi concepţiile lor despre Dumnezeu: Hinduşii recunosc existenţa a numeroşi zei şi zeiţe. Budiştii spun că nu există nici o divinitate. Adepţii New Age cred despre ei înşişi că sînt Dumnezeu. Musulmanii cred într-un Dumnezeu puternic, dar de necunoscut. Creştinii cred într-un Dumnezeu iubitor şi pe care Îl poţi cunoaşte.

Oare toate religiile se închină aceluiaşi Dumnezeu? Să ne gîndim împreună dacă da sau nu. New Age învaţă că fiecare om ar trebuie să ajungă în centrul conştiinţei cosmice. Dar pentru a face aceasta, musulmanii ar trebui să renunţe la Dumnezeul lor unic, hinduşii la numeroasele lor zeităţi, iar budiştii să admită că există totuşi Dumnezeu. Fiecare dintre religiile mondiale majore (hinduismul, New Age, budismul, islamismul, creştinismul) are ceva aparte. Dar dintre toate acestea, doar una declară că există un Dumnezeu personal, iubitor, care poate fi cunoscut de către oameni în viaţa aceasta. Iisus Hristos a vorbit despre un Dumnezeu care aşteaptă cu plăcere să avem o relaţie cu El şi care vine lîngă noi în calitate de Mîngîietor, Sfătuitor. Este un Dumnezeu puternic şi ne iubeşte.

În hinduism fiecare om caută pe cont propriu să se elibereze de legea karmei. În New Age fiecare om îşi dezvoltă propria divinitate. În budism fiecare om caută să se elibereze de dorinţe. Iar în islamism fiecare om îndeplineşte legile religioase pentru a intra în Paradis după moarte. Iisus Hristos ne învaţă despre faptul că putem avea o relaţie personală cu un Dumnezeu personal – o relaţie care se continuă în viaţa de apoi. (va urma)