Absurdistan, numele tău adevărat este “elita” politică şi intelectuală!

La 17 septembrie 1988 ziarul Învăţămîntul public din Chişinău a publicat o Scrisoare deschisă adresată Comisiei interdepartamentale a Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti pentru studierea istoriei şi problemelor dezvoltării limbii moldoveneşti. Acesta era, de fapt, un demers, un studiu riguros argumentat ştiinţific în care se demonstra necesitatea revenirii la alfabetul latin şi se pleda tranşant pentru recunoaşterea identităţii limbilor vorbite în RSS Moldovenească şi în România socialistă de atunci – august 1988.

De-a dreptul istorică, ea a fost semnată de 66 de persoane: scriitori, ziarişti, doctori în ştiinţe, artişti ai poporului. Cum ar fi: Bogdan Istru, Mihai Grecu, Emil Loteanu, Andrei Strîmbeanu, Vasile Vasilache, Nicolae Esinencu, Arcadie Suceveanu, Valeriu Cupcea, Veniamin Apostol, Vasile Iovu, Leonid Bulmaga, Arcadie Barbăroşie, Aurelian Silvestru, Ion Dediu, Valentin Mîndîcanu, Dumitru Matcovschi, Emil Mîndîcanu, Vlad Pohilă şi mulţi alţii.

Iniţial, Scrisoarea a fost semnată de 200 de persoane. Cînd s-a autosesizat, KGB-ul sovietic nu a mai putut zădărnici apariţia bombei mediatice în Învăţămîntul public. A reuşit doar atît: pe unde cu ameninţarea, pe unde cu bombonica, i-a determinat pe 134 de intelectuali să-şi retragă semnăturile şi să dea, în scris, motivul renunţării la iscălitură.

Ce a mai făcut, atunci, KGB-ul? Fiecărui din cei 66 de semnatari i s-a întocmit dosar personal. A recomandat ca 6 (şase) semnatari ai Scrisorii deschise să fie internaţi în spitale de psihiatrie (citeşte: case de nebuni). Pînă la urmă, această măsură punitivă nu s-a aplicat, din teama de a nu martiriza victimele, ceea ce ar fi condus, probabil, la radicalizarea spiritelor în societate.

Toate aceste lucruri le-a descoperit, în arhivele de la Moscova, un reputat istoric din Moldova: academicianul Valeriu Pasat, care are la activ cărţi fundamentale – despre Foamete, Deportări şi Prigoana declanşată cîndva împotriva Bisericii din Moldova. “Ţinem să subliniem că, la ora actuală, studiul monografic al dlui V. Pasat (este vorba de Суроваяправдаистории.ДепортациистериторииМолдавскойССР – nota red.) este cea mai completă şi mai fundamentală lucrare consacrată chestiunii deportărilor din Moldova din anii 40-50” (Ion Varta, doctor în istorie).

Ca un adevărat fiu al patriei sale, Valeriu Pasat a hotărît să-i scoată din anonimat pe semnatarii acelei Scrisori.

În octombrie 2013 domnia sa a întocmit un memoriu pe numele lui Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, memoriu în care, printre altele, se spune: “Fără să-i oblige cineva, fără a avea interese de partid sau de grup, semnatarii acestui Manifest s-au încadrat plenar într-o luptă decisivă pentru adevărul istoric, pentru afirmarea limbii materne, pentru drepturile fundamentale ale poporului nostru. Aceşti concetăţeni ai noştri au intrat într-o competiţie inegală cu un regim vicios, care părea unora atotputernic, şi au meritat, pe dreptate, supranumele de “spartani” ( …) Din păcate, cu trecerea anilor, fapta “spartanilor” de la Chişinău a fost dată uitării. În calitate de membri titulari şi corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe, dar şi ca simpli cetăţeni, considerăm că fapta autorilor acestui excelent Memorandum nu trebuie subestimată, nici dată uitării. Tocmai de aceea, în cadrul Adunării Generale a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost propus înaltului for al AŞM să aprobe şi să adreseze Preşedintelui Republicii Moldova un Demers/Memoriu, solicitînd aprecierea adecvată a curajului şi verticalităţii civice a celor 66 de patrioţi prin acordarea distincţiilor de stat pentru contribuţie majoră şi decisivă la afirmarea limbii române în RSSM”.

Ideea a fost unanim votată, în octombrie 2013, de către comunitatea academică.

La 30. 12. 2013 Gheorghe Duca a expediat acest demers preşedintelui Nicolae Timofti.

De atunci au trecut 3 (trei!) ani şi ceva, însă Demersul AŞM a rămas fără răspuns din motive necunoscute. Atunci cînd s-a pus problema ca Mariei Duca (care în timpul liber are curajul şi marele merit ştiinţific de a fi soţia lui Gheorghe Duca) să-i fie acordată cea mai înaltă distincţie în stat, Ordinul Republicii, trebuşoara asta s-a făcut în 3 (trei!) zile.

Între timp, scriitorul şi ex-deputatul Andrei Strîmbeanu l-a întrebat pe Ion Tighineanu, prim-vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, care este misterul acestei tăceri, tergiversări în privinţa Demersului academic legat de dosarul Celor 66 de spartani. Calm ca o şurubelniţă cu cap liniar, nanologul şef al republicii i-a răspuns cam aşa reputatului nostru scriitor: “Atîta timp cît această idee vine de la Pasat, niciodată demersului în cauză nu i se va da curs. Pasat este omul Moscovei”. La care Strîmbeanu cică i-a învinuit pe Duca şi Tighineanu de prostie, amoralitate şi laşitate. Mai pe scurt, de puţoism.

Acum să ne închipuim că Valeriu Pasat merge pe strada 31 August 1989 şi vede, întîmplător, cum arde o casă. Săritor la nevoie, Pasat formează 901 şi le dă pompierilor adresa edificiului cu pricipa, cuprins de flăcări. – Mulţumim, domnule Pasat, de anunţ, însă nu venim. – Dar de ce?! întreabă derutat, mirat la culme Valeriu Pasat. – Fiindcă dumneata eşti omul Moscovei. – Şi acum ce facem, lăsăm să ardă casa? – N-o lăsăm, ferească sfîntul. Aşteptăm să ne sune Nicolae Dabija sau Gheorghe Duca, care sînt oamenii Bucureştiului, şi atunci vom veni în fuga mare să stingem incendiul. Absurdistan, o, Absurdistan, numele tău adevărat este “elita” politică şi intelectuală din Moldova!

Aflăm, între timp, că Gheorghe Duca nu mai este omul Bucureştiului. Proaspăt-prospecior a sărit – cu bagaje, căţel şi purcel – în barca (electorală) a lui Marian Lupu.

Văzînd că lucrurile devin cu totul ridicole prin lipsa lor de finalitate, 15 academicieni îşi iau inima în dinţi şi în martie 2016 îi expediază aceluiaşi Nicolae Timofti o altă scrisoare: “Stimate domnule Preşedinte, Sîntem convinşi şi ne vedem obligaţi moral şi profesional să reiterăm importanţa şi valoarea istorică a „Scrisorii celor 66”, a actului de curaj, risc şi responsabilitate a fruntaşilor Mişcării de eliberare naţională, a contribuţiei acestora la zidirea fundamentului independenţei Republicii Moldova, fapt pentru care îndrăznim să Vă solicităm examinarea Demersului Academiei de Ştiinţe din octombrie 2013 în privinţa aprecierii adecvate a rolului istoric al Celor 66”. Printre semnatari figurează nume de rezonanţă ale vieţii culturale şi ştiinţifice din Moldova, cum ar fi academicienii Gheorghe Ghidirim, Leonid Culiuc, Sveatoslav Moscalenco, Eva Gudumac, Valeriu Canţer, Mihai Cimpoi, Ion Ababii, Andrei Eşanu, Eugen Doga, Ion Bostan, Mircea Bologa ş. a.

Da, motivaţia şi pledoaria sînt clare, numele semnatarilor sînt de rezonanţă, însă se vede că atît pentru Timofti, cît şi pentru cele 150 de kile ale lui Duca toate acestea nu contează. Iată că de atunci, martie 20016, au trecut deja vreo şapte luni... Atît Preşedinţia, cît şi Academia tac solidar în popuşoiul demnităţii lor demenţiale: “Pasat este omul Moscovei”.

Argumentul? Ştie ruseşte!

Dinu MIHAIL