Introducere în „teoria” unionismului convenţional

Cele 8 minciuni pe care se întemeiazăunionismul primitiv-militant

MINCIUNA NR. 3: „România este statul tuturor românilor”

I.3. Secta unionistă mai răspîndeşte un fals dintre cele mai neruşinate. O minciună pe care se sprijină, de fapt, întreaga lor erezie: precum că statul România ar fi statul tuturor românilor. O mai mare minciună este imposibil de scornit. Să vedem de ce.

Statul România a fost întemeiat în urma unui complot antiromânesc condus din afara celor două ţări româneşti de la Dunăre – Muntenia şi Moldova – în 1859, pe cînd Muntenia a fost înfiinţată în 1296, iar Ţara Moldovei – cu 500 de ani înainte. Cununa complotului a constituit-o „alegerea” întru totul fraudată în ziua de 24 ianuarie la Bucureşti a unui nimeni – un oarecare colonel (care nici armata nu a făcut, nici la o operaţiune militară nu a participat în viaţa sa şi în afară de victorii asupra prostituatelor nu a repurtat niciodată vreo altă victorie – un fel de „maiasandu” cu epoleţi la vedere). În acea zi acest nimeni – Alexandru Ioan Cuza – un membru al sectei antihristice masonice – a fost impus cu forţa de către nişte derbedei plătiţi care îşi ziceau „poporul” şi care ameninţau cu răfuiala pe membrii divanului ad-hoc din Bucureşti să-l voteze ca domn al lor. Astfel s-a instaurat pe un veac şi jumătate, inclusiv astăzi, dictatura oligarhiei financiare globale asupra ţărilor de la Dunăre – Moldova şi Muntenia. Mai tîrziu, în 1918, această dictatură ascunsă, dar cu atît mai distrugătoare şi mai vicleană, a fost extinsă – prin forţa armelor – asupra Moldovei dintre Prut şi Nistru şi asupra Moldovei bucovinene, precum şi – deja paşnic – asupra Transilvaniei.

Nu a fost nici o unire, ci o anexare cinică camuflată de propaganda unionismului. Cei care au comandat „Unirea” au fost exact aceeaşi care au comandat „Revoluţia” din Rusia. Au fost aceleaşi cercuri ale oligarhiei financiare globale. Şi oare realizarea acestei ruşini să o sărbătorim pe 27 martie?

Din momentul înfiinţării sale România nu a reprezentat nici o secundă interesele nimănui dintre români sau măcar a muntenilor, nemaivorbind de moldoveni, ci numai şi numai interesele oligarhiei financiare globale (bineînţeles, în afară de scurta perioadă a regimului lui N. Ceauşescu – 1965-1989). Întru implementarea acestor interese străine şi duşmănoase firii tuturor românilor, noul regim de ocupaţie străină, numit vicleneşte „România”, a impus populaţiei noi legi, noi instituţii, noi obiceiuri, toate străine şi de neîmpăcat cu valorile fundamentale ale moldovenilor şi muntenilor, cu credinţa strămoşească, cu rostul însuşi de a fi. Tocmai despre aceste legi ucigătoare de popor, despre aceste obiceiuri străine vorbea Eminescu în citatul reprodus mai sus: „Noi susţinem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrînd firea noastră românească, decît să mergem repede înainte, dezbrăcîndu-ne de dînsa prin străine legi şi străine obiceiuri… Nu e permis nimănui a fi stăpân în casa noastră ...”

În acel nenoricit an – 1859 – cu ajutorul trădătorilor din lăuntrul celor două ţări dunărene (alde Alexandru Ioan Cuza, M. Kogâlniceanu, Manolache Epureanu etc., adică întreaga „generaţie” a „paşoptiştilor” în frunte cu masonul Nicolae Bălcescu, şi alţii) – poporul român a fost lipsit de orice suveranitate. Or, suveranitatea poporului este temelia libertăţii fiecărui membru în parte al poporului dat. Atît Muntenia, cît şi, mai ales, Moldova, au căzut în robia antihristică a bancherilor globali. Astfel, taina fărădelegii a pus stăpînire pe poporul român, pe muntenii şi pe moldovenii de la Apus de Prut. De atunci românii nu au mai avut propriul lor stat, statul România fiind o gheară a oligarhiei globale înfiptă în gîtul poporului român. Şi unioniştii vor ca această gheară să fie înfiptă şi în gîtul nostru, al moldovenilor de la Răsărit de Prut ! Această înfigere de gheară ei numesc „unire”.

Astfel, România nu este „statul tuturor românilor”. Ea nu este nici măcar statul populaţiei din România. România este nimic mai mult decît o unealtă a oligarhiei globale, o unealtă de etnocid al românilor, de spălare a lor pe creier, de înrobire a lor definitiv şi mortal intereselor stăpînilor României. Deci, este o mare şi neruşinată minciună, o minciună primejdioasă mortal, afirmaţia precum că România ar fi statul românilor, un stat al românilor, şi încă un stat al tuturor românilor ! Da, România este un stat, mai exact o filială a statului global, un stat împotriva românilor, împotriva tuturor românilor de oriunde ar fi ei, de pe orice pămînturi istorice. (va urma)

Benedict CIUBOTARU