Introducere în “teoria” unionismului convenţional

Cele 8 minciuni pe care se întemeiază unionismul primitiv-militant

MINCIUNA NR. 2: „Noi, ca români, sîntem un singur popor”

I.2. „Noi, ca români, sîntem un singur popor”.

În sprijinul acestei afirmaţii unioniştii vin cu o mulţime de „dovezi” cum ar fi:

1.Eminescu este născut în Moldova şi se socotea pe sine român ca şi pe toţi moldovenii (inclusiv basarabenii şi transnistrenii), muntenii, ardelenii (transilvănenii). Doar lui îi aparţine fraza „sîntem români, şi punctum”, sau poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, sau cuvintele din renumita sa Doină „De la Nistru pîn’la Tisa tot românul plînsu-mi-sa ...”

1. Cronicarii moldoveni toţi ştiau că moldovenii sînt români. Şi Grigore Ureche scria că „noi, moldovenii, şi muntenii şi cei din părţile ungureşti toţi de-un neam sîntem”. Sau Miron Costin scria în lucrarea sa de cercetare ştiinţifică „De neamul moldovenilor” că „noi toţi, şi moldovenii, şi muntenii, şi ardelenii toţi români ne răspundem”. Sau Sfîntul Mitropolit Varlaam al Modovei, care a tipărit prima carte în limba moldovenilor a numind-o „Carte românească de învăţătură – Cazania”.
2. Întemeietorul Ţării Moldovei – Bogdan – este venit din Maramureş cu toată oastea şi boierimea sa. Iar Maramureşul era locuit din cele mai vechi timpuri şi pînă astăzi de români. Deci Ţara Moldovei a fost întemeiată de români. Iar dacă localnicii l-au primit şi l-au sprijinit pe Bogdan ca pe unul de-al lor împotriva cotropirtorilor unguri, înseamnă că şi ei erau români. Mai mult, Ştefan cel Mare este coborîtor al acestei dinastii de români maramureşeni. Deci şi Ştefan cel Mare era român.
3. Toţi moldovenii de la Răsărit de Carpaţi sînt urmaşi ai poporului venit de la Apus de Carpaţi (adică din Transilvania) încă prin veacurile 10-11 ca urmare a prigoanei păgînilor unguri împotriva creştinilor de acolo. Iar acolo trăiau creştini care erau români. Şi în Transilvania nu aveau cum să fie modoveni, căci numele de moldoveni se trage de la denumirea Ţării – Moldova, iar denumirea ţării se trage de la denumirea rîului Moldova care curge la Răsărit de Carpaţi şi se varsă în rîul Siret.

Da, asemenea fapte există. Chiar şi documente din acele vremuri care adeveresc aşa ceva există. Ba mai mult: nimeni dintre adevăraţii savanţi istorici nu neagă acest lucru.

Numai că aici este cazul să-i întrebăm pe unionişti: ce legătură este între aceşti români din aceste „dovezi” şi unionişti, „românii” din secolele 20-21 ? În ce temei „românii” secolelor 20-21 – unioniştii – pretind că ar avea vreo legătură cu poporul român care a întemeiat Ţara Românească, a păstrat credinţa strrămoşească în Ardeal şi Maramureş sau a întemeiat Ţara Moldovei ?

Dar ce legătură este între homosexualii din Uniunea Europeană şi creştinii primelor veacuri care au alcătuit treptat statele de pe teritoriile viitoarei Italii, Spanii, Franţe, Germanii, Suedii etc. ? Nu este nici o legătură. Chiar mai mult: homosexualii sînt negarea totală a creştinilor.

Exact la fel este şi cu „românii” de astăzi şi românii istorici. Ce valori, adică ce credinţă îi identifica pe românii istorici şi ce valori îi identifică pe aşa-zişii români de astăzi ? Diferenţa este exact aceeaşi ca între „valorile” sodomiţilor şi valorile creştinilor.

Ştefan cel Mare ctitorea şi zidea mănăstiri, iar Alexandru Ioan Cuza – marioneta oligarhiei financiare – jefuia mănăstirile, închidea în temniţe stareţi, episcopi şi monahi. Bogdan Întemeietorul, la fel ca şi Negru-Vodă al Munteniei – au luptat cu arma în mînă împotriva cotropitorilor catolici (care pe atunci erau Europa) pentru a asiguira dăinuirea credinţei strămoşeşti – Ortodoxia.

Ştefan cel Mare a lăsat testament fiului său să închine ţara la turci, motivînd astfel: „Turcii vor să ne ia o parte din averi, iar catolicii (ungurii şi polonezii) vor să ne ia şi sufletele.” Iar „românii” de azi se mîndresc cu faptul că sînt înghiţiţi fără urmă de către UE, NATO, că pe teritoriul lor se află baze militare străine care pun în primejdie nucleară existenţa fizică însăşi a întregii populaţii a României.

Românii istorici îşi dădeau viaţa pentru Ortodoxie – Sfîntul Ioan Valahul, Sfinţii Iorest şi Sava, Sfîntul Constantin Brîncoveanu. Iar „patriarhul” Teoctist binecuvînta intrarea României în NATO şi UE, „patriarhul” Miron Cristea a introdus cu forţa armelor statului anticreştin „România” un calendar străin în Biserică după care este imposibil să faci slujbe creştine în Biserică. Sfîntul episcop Iorest al Transilvaniei şi-a dat viaţa numai să nu se unească cu catolicii cotropitori, iar „patiarhul” Daniel Ciobotea fraternizează cu catolicii şi îi numeşte „fraţi”..

„Românii” de astăzi au schimbat nu numai credinţa strămoşească pe liberalismul sodomit, dar, odată cu aceasta, şi limba au schimbat-o schimonisindu-o într-un jargon franglez. „Românii” de astăzi nu înţeleg nici o boabă din scrierile cronicarilor, din scrierile bisericeşti făcute de înaintaşii lor. Dar moldovenii de la Răsărit de Prut încă le mai înţeleg.

Aceşti „români” din eprubeta laboratoarelor antihristice – educaţia antinaţională şi mass-media pro-occidentală – folosesc cu multă amăgeală citate din Eminescu – poetul nostru naţional. Drept exemplu, să vedem din ce context anume este zmulsă cunoscuta expresie a lui: „ Sîntem români şi punctum.” Iată întregul context:

„Noi susţinem că poporul românesc nu se va putea dezvolta ca popor românesc decît păstrînd, drept baze pentru dezvoltarea sa, tradiţiile sale istorice astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de o altă părere, s-o spună ţării! Sîntem români şi punctum. Noi susţinem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrînd firea noastră românească, decît să mergem repede înainte, dezbrăcîndu-ne de dînsa prin străine legi şi străine obiceiuri… Nu e permis nimănui a fi stăpân în casa noastră, decît în marginile în care noi îi dăm ospeţie. Dacă naţia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n’aibă dreptul a zice c’am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să ne impună.”

Unioniştii s-au lepădat de toate tradiţiile istorice, au îmbrăcat hainele străine ale legilor europene homosexuale, antinaţionale, înrobitoare faţă de străini, faţă de oligarhia financiară globală. Din 1859 în România sînt stăpîni străinii, nicidecum românii. Şi în această fermă de dobitoace din care este o singură ieşire spre abator ne cheamă unioniştii să ne integrăm, să ne unim !?

Între „românii” de astăzi şi Eminescu, Ştefan cel Mare, Constantin Brîncoveanu, Vasile Lupu, Mircea cel Bătrîn, cronicarii moldoveni şi munteni, întemeietorii Ţării Moldovei şi ai Ţării Româneşti nu este nici o legătură spirituală, culturală, istorică, lingvistică. Nu este nici o legătură identitară. Este vorba, pe de o parte, de un popor român cu identititate clară, neabătut creştin ortodoxă şi, pe de altă parte, de o populaţie fără vreo memorie istorică, fără vreo identitate, fără vreo voinţă colectivă. Ce legătură poate fi între o fermă şi o mănăstire, o oaste, un popor ?

Cu cine deci „românii” de azi alcătuiesc „un singur popor” ? La sigur, nu cu românii istorici. Cu sodomiţii – da. Cu europenii – da. Cu noi, moldovenii de la Răsărit de Prut – nu, nicidecum. Căci noi mai sîntem în credinţa strămoşească, noi mai avem evlavie faţă de domnitorii noştri, noi ne mai împotrivim „europenizării” deznaţionalizante, noi împărtăşim încă multe din valorile demult uitate sau batjocorite în România, noi ne asumăm şi moştenirea întemeietorilor Ţării Moldovei, dar şi, în lipsă de urmaşi, moştenirea Munteniei (mai ales că în sudul Republicii Moldova trăiesc şi astăzi sate întregi de munteni încă din vremea de pînă la întemeierea Ţării Moldovei). Noi nu sîntem şi nu putem fi un popor cu cei care azi conduc România, cu cei care au întemeiat acest monstru, cu cei care neagă întreaga moştenire spirituală, morală, culturală, geografică, geopolitică a înaintaşilor, cu cei care prin votul lor perindează la putere trădători de neam, de ţară, de credinţă, de strămoşi.

Moldovenii de la Răsărit de Prut sînt mult mai aproape de strămoşii lor. Şi sînt la ani-lumină depărtare de „românii” europeni, descreştinaţi sau de-a dreptul anticreştini, de mankurţii aserviţi UE şi oligarhiei financiare globale, care doresc şi pe noi să ne bage în acelaşi jug ucigaş.

Prăpastia morală, spirituală şi culturală dintre noi, moldovenii, şi aşa-numiţii „români” din România europeană poate fi înlăturată numai şi numai dacă unioniştii o vor umple cu cadavrele noastre sub care să îngroape întreaga moştenire a Ţării Moldovei şi a Munteniei.

Capitala României este la Washington, dar nicidecum la Bucureşti, Iaşi, Craiova, Suceava sau Baia. În România nu există popor român. Acolo există escroci care abuzează de denumirea de român şi o populaţie de înşelaţi care fără nici un temei istoric, spiritual, cultural se numesc pe sine „români”.

Azi moldovenii şi populaţia României nu mai formează ”un singur popor”. Sîntem diferiţi pînă la opus, chiar dacă ne înţelegem întrucîtva sub aspect de limbă, nu şi de valori. Sub aspect de valori ne sînt mai aproape cei care mai păstrează demnitatea naţională, memoria istorică, credinţa ortodoxă. Iar aici nu încape nici clasa politică „românească”, nici populaţia buimăcită a statului „România” (va urma).

Benedict CIUBOTARU