În loc să alimenteze retorica rusească prin sancţiuni, Europa ar trebui să recurgă la un dialog sincer pentru a se împăca cu Vladimir Putin.

Pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a Consiliului Europei figurează chestiunea „cu privire la atitudinea faţă de Rusia”. Angela Merkel deja a dat de înţeles că va opta pentru înăsprirea sancţiunilor faţă de Moscova. Dar ce face Franţa? Trebuie ea să meargă orbeşte pe urmele Germaniei, sau să-şi elaboreze propria politică?

Politica europeană faţă de Rusia, care se reduce în mare parte la sancţiuni, este dăunătoare. Embargourile nu pot schimba cursul politic al unui stat atît de mare şi puternic cum este Rusia. Sancţiunile comerciale europene au lovit în propria industrie şi producători agricoli. Ele, sancţiunile, au afectat relaţiile UE cu Rusia, fără ca s-o determine cît de puţin să-şi schimbe poziţia în chestiunea ucraineană.

Relaţiile dintre Occident şi Rusia niciodată nu au fost atît de proaste, din 1991 încoace. Iar politica de extindere agresivă a NATO, din ignoranţă sau necunoaştere a mentalităţii ruse, alimentează necesitatea Kremlinului de a-şi apăra interesele, atît pe plan intern, cît şi extern.

Strategia Occidentului este, de fapt, un cerc vicios: prin implicările dincolo de hotarele sale Rusia urmăreşte scopuri de apărare, deoarece se vede ameninţată. Ca răspuns, Occidentul inventează noi sancţiuni, ceea ce instigă Kremlinul.

Ceea ce nu înţeleg mai mulţi politicieni e că Rusia e o ţară occidentală. Dostoevsky, Tolstoi şi Turghenev au avut un aport considerabil la cultura occidentală. Iar comportamentul de azi al Occidentului împinge Rusia în braţele Chinei.

Bineînţeles, Rusia nu este un îngeraş, dar la baza oricăror politici trebuie să fie realităţile şi nu mofturile. Iar realitatea e că Rusia este cea mai mare ţară din lume, o supraputere nucleară, membru permanent al Consiliului de securitate al ONU şi exportator de energie în Europa. În plan politic poate că Putin nu este democrat, dar oricum este cel mai liberal conducător din toată istoria ţării. Regimul lui e mai preferabil decît teroarea stalinistă sau haosul din perioada lui Elţin. În plan diplomatic Rusia joacă un roc principal în Orientul mijlociu. Acolo ea luptă cu jihadiştii sunniţi, care reprezintă cel mai mare duşman al Europei. Occidentul o acuză pe Rusia pentru implicarea în Siria, dar, dacă nu se implica Damask-ul era în mîinile islamiştilor încă din septembrie 2015, iar în ţară s-ar fi început un genocid contra şiiţilor şi, în cel mai bun caz – izgonirea creştinilor. A pune capăt războiului în Siria fără Rusia – e o absurditate.

Prin urmare, Occidentul ar trebui să depună eforturi considerabile, pentru a întoarce Rusia în familia europeană. Iar pentru asta trebuie de început un dialog adevărat cu Putin şi de renunţat la sancţiuni-sperietoare.

După Le Figaro, Franţa