Presa occidentală şi chiar un anumit gen de literatură economico-ştiinţifică discută intens perspectivele destabilizării situaţiei din Rusia. De cele mai multe ori, se perpetuează acelaşi scenariu: căderea bruscă a preţurilor la petrol, însoţită de sancţiunile economice împotriva Rusiei vor conduce la tulburări sociale, care vor deveni o ameninţare pentru guvernarea lui Vladimir Putin.

Autorii acestor teorii fac aceeaşi greşeală: ei analizează situaţia lui Putin, a Kremlinului şi evenimentele din Rusia de pe poziţii occidentale. În realitate, însă, puterea lui Putin în Rusia, precum şi autoritatea lui, este neclintită, în pofida circumstanţelor care ar pune capăt carierei oricărui politician occidental. Mai mult decît atît, o destabilizare serioasă în Rusia este puţin posibilă. Pentru a prognoza ceva despre Rusia e necesar de a se dezice de ipotezele occidentale, care asupra Rusiei sînt inaplicabile.

Prima eroare pe care o fac analiştii occidentali constă în convingerea lor că pe Putin tare îl interesează ce gîndeşte poporul rus. Omul care şi-a făcut cariera în KGB are alte viziuni şi se foloseşte de alte metode pentru a-şi atinge scopurile.

A doua eroare decurge din prima: pe Putin l-ar interesa cum populaţia îşi exprimă nemulţumirea şi asta ar influenţa deciziile lui. Comentatorii occidentali spun că protestele anunţă schimbări şi că ar fi barometre ale nemulţumirii. Ar trebui să le amintim că autorităţile ruse au ştiut să gestioneze exemplar protestele. Putin înţelege, că este foarte mică posibilitatea ca protestele să fie de o asemenea amploare încît serviciile abilitate să nu facă faţa. Mai mult chiar – Putin chiar vede şi un sens în a permite aceste proteste: se poate spune că în Rusia e democraţie. Acest lucru poate fi foarte folositor la asemenea foruri internaţionale ca ONU, Uniunea Europeană etc.

Ultima greşeală a analiştilor occidentali e următoarea: dacă situaţia economică din Rusia se va înrăutăţi, nemulţumirile ruşilor vor lua amploare şi vor ameninţa Kremlinul. În timp ce această teză e aplicabilă pentru occident, majoritatea ruşilor au o cu totul o altă atitudine faţă de produsele deficitare. Dimpotrivă, ei chiar se mîndresc cu faptul că suferă din cauza Occidentului.

Cînd guvernul rus explică motivele dificultăţilor economice şi acuză SUA şi UE, necesitatea de a răbda şi a se împăca cu o astfel de situaţie se transformă în sport şi mîndrie naţională. În plus, pentru ruşi este încă o modalitate de a se contrapune Occidentului. Şi o fac cu cea mai mare plăcere!

După Steven L. Hall, Stratfor, SUA